FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Tronurile
Text postat de Florentin Sorescu
Tronurile

Făcuse  Ursu două tronuri
strașnice,
a mai bună calitate,
că nu era în tot satul un dulgher mai priceput
decât el.
Ba încă i se dusese vestea și prin satele vecine
de bun ce era.
Și-apoi nu se făcea să-l prindă descoperit
tocmai pe el
moartea,
s-ajungă pe mâna cine știe cui.
Maria cam avea obiecții,
cum că asta e ca și cum ai pofti-o
pe doamna cu coasa
la tine în bătătură.
Da' ce, te puteai pune cu nebunu?
Că nu puteai....
Și uite-așa, câr-mâr,
se trezi Maria cu două tronuri
în curte
de să-ți faci cruce, nu alta.
Lucrate în lemn de nuc
și atât de bine legate
că nici dracu n-ar mai fi putut să te scoată
de-acolo.
Ce mai tura-vura
le-au urcat în fânar
și... gata.
Pentru când o fi să fie.
Da', vezi tu,
primele care s-au arătat interesate
de arta lui Ursu
au fost găinile.
Cum-necum
și-au făcut acolo cuibar
de se umpleau în fiecare zi
cu ouă.
Ba într-un an s-a pus și o cloșcă
acolo
de ne-am trezit c-au început să piuie
din toate încheieturile
frumusețe de scânduri
și să răsară din întuneric
o ciurdă de pui
aurii.
Ș-apoi, povestește nevastă-mea,
unde crezi că ne plăcea nouă,
copiilor
să ne jucăm mai mult?
Firește că
în lucrătura lui Ursu,
acolo era cea mai mare atracție,
cartierul general.
Ce mai la deal sau la vale,
intraseră în
cotidian,
nu mai băgau în sperieți
pe nimeni.
Acu', nu știu de unde se dusese vestea
că Ursu are două sicrie în pod.
Cert e
că într-o zi ne-am trezit la ușă
cu Ana lui Boțoghină
plânsă toată
zor nevoie să-i dăm unul din tronuri
că i-a murit bărbatul
pe neașteptate,
iar la noi nu este nicio grabă,
mai e de așteptat.
Ursul, om darnic, pe loc
s-a executat:
S-a dus în fânar
și i-a dat un sicriu.
Păi cum al cui?,
Al neveste-sii, firește,
că doar nu era să și-l dea
pe al lui.
'Geaba s-a plâns Maria
că nu mai au unde să se ouă
găinile.
Și că, la o adică, dacă e să-l dea,
să-l dea pe-al lui, nu pe-al ei.
Ursu i-a spus răspicat:
"Ce-ai, fă, ești proastă?
Ți-e că mor înaintea ta și nu mai are cine
să-ți facă unul?
Uite, mâine mă apuc de treabă
și-ți fac altul nou.".
Chiar așa nu a fost
că lui Ursu
numai de sicriul lui mamaie
nu-i ardea.
Dar, vezi tu, ei îi intrase în cap
că-i musai să-i facă altul.
Ajunsese viața lui Ursu un iad, nu alta,
n-a fost chip să scape de gura muierii
până nu i-a făcut altul nou.
Da' între timp lucrurile se mai stricaseră
tronul cel nou nu mai era nicidecum
la fel de strașnic
ca cel dinainte
spre oftica muierii.
De, ăsta e mersul lumii
pe cât înaintezi în timp
totul se face mai la repezeală,
mai pe genunchi.
Că de materiale
nici nu vreau să mai spun.
Zi-le chinezării și gata.
Acu', devenise  un obicei
în sat,
cum murea câte unu',
fuga la Ursu
să ceară tronul neveste-sii.
Maria de fiecare dată
se împotrivea
găsind fel de fel
de argumente,
dar ce să te faci cu Ursu!...
Încă începuse să aibă un fel
de neliniște
i se părea că fără tronul ei
nu-și mai găsește locul
pe lumea asta,
ca să nu mai vorbim
de lumea cealaltâ.
Rămâneai mut numai când auzeai
ce-i trecea femeii
prin cap.
Amu', ce să mai lungim povestea,
ajunse să dea colțul
și Ursu în persoană.
L-au înmormântat frumos, i-au făcut pomenile
și gata.
S-a dus de pe lumea asta
cu tronul lui cu tot.
Da' cu Mărie, altă socoteală...
Tronul ei nici n-apuca să mai vie
acasă
atât era de solicitat.
Cum murea câte unul,
se ducea la ăl de murise mai 'nainte,
nici nu mai trecea pe la ea,
ci împrumuta sicriul cel nou
în contul ei
cu promisiuni solemne
că o să-i facă altul;
doar n-o s-o lase pe Măria lui Ursu
fără tron...
Cât despre ea, ce să mai vorbim....
Ajunsese biata femeie
numai suspin,
tot timpul o vedeai la poartă
uitându-se lung
după scândurica ei
și oftând din toți rărunchii.
O ajunseseră greu
bătrânețile, de.
și-i cam venise dorul
de ducă.
"De, maică,
se plângea ea,
dacă tronul meu
tot plecat e
de-acasă,
de unde să mai știe moartea
unde să vie?
Eu cred că de-aia
a și uitat de mine,
nu mai știe săraca unde să vină
și de-aia umblă de nebună
prin sat
încurcând potecile..."
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  cam soresciene, amândouă (marinsoresciene...), dar bune, zic, votez deci.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2019-02-08 16:25:14
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE