|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pă’că așa mi-am adus aminte |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Era la noi în sat pe Cuculici
Un om al cărui nume nu-l mai știu
Pierdut în Marea Trecere pe-aici
Și transmutat în Marele Pustiu
Avea în graiul lui de pădurean
O vorbă ca un laitmotiv sadea
Cu care fiecare om sătean
Se referea la el când îl numea
Păi că atunci când te-ntâlneai cu el
Și-l întrebai „Codine ce mai faci ?”
Îți răspundea cu glasu-ncetinel
Pă’că (Păi că) mă duc la iarbă pentru vaci
Pă’că e sară și se-ntunecă
Și pă’că nu mai văd să o cosesc
Alerg și-ncerc să mă grăbesc pă’că
Altfel nici casa eu n-o mai găsesc
Iar laitmotivul ăsta cam hai-hui
A devenit porecla lui Codin
Și referință pentru neamul lui
ce i-a urmat pe-al drumului destin
Dar într-o zi eram cu încă doi
Pe banca noastră veche de salcâm
Când ne trecură pe drum niște oi
Mânate de la spate de stăpân
Așa cum sunt mereu de curios
Îl iscodi pe cel ce-i zice Pică:
- De-al cui este ciobanul cel pletos
- Este din neamul mare al lui Pă’că
25. Dec. 2018
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|