| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | Așa că dați-vă și voi seama |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Florentin Sorescu                 |  |   
            |  | Antonius lua notele cele mai bune el era comandant de detașament toate pionierele
 îl purtau în piept ca pe o medalie.
 
 Clasa în care învăța era cea mai bună din școală
 când ieșeam în recreație nici nu îndrăzneam să spun că este fratele meu
 atât mi se părea de important.
 
 Pe el l-au ales să-i ofere un buchet de flori Tovarășului Nicolae Ceaușescu când a venit odată la noi în oraș așa că dați-vă și voi seama. Dar lui Tovarășu' i-a fost frică să nu ia gripă pentru că tocmai atunci izbucnise o epidemie  și nu l-a mai primit ce mai conta că făcuse o grămadă de injecții care mai dureroasă decât alta  nu cumva să-i dea  vreun  virus în cazul în care l-ar fi avut. El este fratele meu îmi venea să-i strig  când a apărut la tribună să-și țină eternul discurs nici nu știți cu câtă înfrigurare a așteptat acest moment  ca să dea mâna cu dumneavoastră.  Nu-i nimic frate-miu habar nu are el pe lângă cine a trecut.
 
 Odată a găsit o sută de lei pe stradă și mi i-a dat pe toți cu toate că eu făceam numai prostii și din pricina asta îl certa mereu tata ca să știți și voi cine era el. Iar eu am cumpărat un joc în care trebuia să recompunem hărțile lumii din niște cartonașe mici și jur că  țara noastră el a făcut-o și a ieșit cea mai frumoasă.
 
 Nu bănuiam pe-atunci, copii,
 c-o să murim aici de vii.
 
 "El este fratele meu" îmi venea să strig mai târziu când l-am văzut dus cu căruciorul pe coridoarele spitalului albul intens îmi amintea de o iarnă în care mă trăgea cu sania prin zăpadă doar că în acum mi se părea mult mai frig. Ne duceam la policlinică pentru niște injecții cu penicilină fulgii de nea cădeau ușor peste  noi acoperind orice urmă de rană. La un moment dar totul în jur s-a albit pentru o clipă am crezut că nu vom mai ieși nicicând din nămeți fulgii aceia imenși părea că se vor cerne la nesfârșit. Și dintr-o dată  am văzut cum căruciorul cu care îl duceau în sala de operație s-a acoperit cu zăpadă apoi l-am văzut râzând din nou fericit.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |