FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Săndel (variantă actualizată)
Text postat de Florentin Sorescu


Într-o fabrică cu lițe,
șaibe, sârme, piulițe,
meșterea un inginer;
îl chema așa: Săndel.

*
Știe bine orișicare
totul merge cu motoare
de când omul, puturos,
n-a mai vrut s-o ia pe jos
și nici calul, la căruță,
să-l mai pună: teleguță.

Vezi, era o vreme când
omul sta mai mult pe gând
și-i plăcea să se desfete
cu ce are, pe-ndelete.

Lucrurile fără zarvă
se făceau; mai cu zăbavă,
căci era mai socotit
viața să ți-o duci tihnit,
ca să poți să iei aminte.
Altfel timpul zboară, minte
și, din tânăr cum ai fost,
te trezești bătrân și prost.

Erau multe bucurii,
chiar și pentru-acei copii
care n-aveau telefoane,
laptopuri, casetofoane,
ci doar cretă colorată.

Fugi de-aicea, ciocolată?

N-auzeai nici pomeneală!
Era tot o migăleală
ca să faci o prăjitură
din șerbeturi și glazură.

Și, de vreți s-o spun pe față,
tot mai bună-i o dulceață.

*
Dar am luat-o prea la vale
și uitai să-ți spun matale
că Săndel avea un vis;
De îți place, spui decis!

Tot privind uimit la cer
să dezlege un mister,
s-a gândit el cum să facă
nu o brișcă, ci o arcă
(tot cu gândul, vezi prea bine,
la ce-a fost și nu mai vine);

De fapt nu e prea ușor
s-o descriu: velomotor?
parcă da și parcă nu;
Cum să-i zicem? Spune tu!

O corabie cu pânze
care urcă printre frunze
și se-nalță sus, în zbor.
Gata, știu: veloplanor.

*
Ai văzut pe mări senine
când e soare și e bine
cum plutesc duse de vânt
mici corăbii, unduind,

de ai zice c-o oglindă
este apa, tremurândă?

Știi, problema lui Săndel
era cum s-o ia spre cer,
de se poate, mai ușor,
chiar decât ar fi un nor.

Îmi vei spune curajos:
„Stai puțin, la ce folos
o corabie cu vele
care urcă printre stele?

De ce nu, un zepelin,
un planor, un submarin
ori banalul avion
sau, mai simplu: un balon?

Hai să ne gândim puțin:
zboară sus un submarin?
Și balonul cât se ține
peste apele senine?


Dar un lucru mai presus
decât toate-ar fi de spus:
Domn' Săndel voia să zboare,
după care drept spre mare
s-o cotească, dacă este
rostul ca să dea la pește;

(Dumnealui, s-o spun mai clar,
când și când era pescar).

Ș-ar mai fi încă ceva:
Este oare cineva
care n-ar vrea prin tărie
să se vânture nițel
cu baston și pălărie?
Ba, pardon! Și c-un cățel!

Ia imaginați un nor
(alb, pufos, încetișor),
unde poți, când vrei, să vii
cu prieteni, jucării!

Însă cel mai cel mai cel
își dorea – v-o jur! – Săndel
să se-așeze, lin, pe punte
păsărele cât de multe
obosite după zbor;
dacă vreți, și un cocor.

*
Toamna, când te uiți în zare,
mii de păsări călătoare
vezi plecând rând după rând;
și mai vine-o vreme când
se întorc din nou acasă.

Cărui dintre noi îi pasă
unde stau? De spui: „pe jos”,
eu răspund: „periculos
poa' să fie. Vreo pisică
șmecheră, afurisită,
sau un câine mai nervos –
ți le-nhață, os cu os;

Și pe apele întinse
pot să cadă, iar, învinse
de atât amarnic zbor;

Poate-poate vr'un vapor
de zăresc sau, cine știe?
un planor cu măciulie
în catarg, trecând în zbor;

Doar atunci, încetișor,
se așază: Somn ușor!

*
Ei, visând la toate-aceste
și umblând pe căi celeste,
domnul inginer Săndel
s-a gândit la un model.

Cu elice și motor?
Nu. Ci agățat de-un nor.

(Totuși, are și-o turbină,
când e vremea prea senină
și nu bate pic de vânt,
să nu cadă la pământ.)

*
Spun direct și răspicat
toate astea le-am aflat
într-o zi, citind o carte
cu imagini colorate.

Văzui fel și fel de schițe
din condeie și penițe
desenate cu migală,
în creion și cu cerneală.

Doar un lucru era clar:
cerul, ca un chihlimbar
și-un catarg suind spre stele
mii și mii de rămurele.

Cocoțate sus, pe ele,
ici și colo, păsărele
ciripind nevoie mare;
poate-un piculeț cam tare.

Iar un șmecher de pisic,
pezevenchi și de nimic
dă din coadă tacticos;
Ptu, că pică de frumos!
Nici n-ai zice, dragi copii,
că e pus doar pe drăcii.

Pe o masă, desfăcute
hărți cu lumi necunoscute
unde n-a pășit vreodată
picioruș de om sau fată,
toate pline de albastru:
fluturi mii în dans măiastru
și o gloată de pitici
prinși să numere furnici.

Ar mai fi de precizat
că la cârmă, ne-nfricat,
sta un pui de cimpanzeu,
pus pe ducă, teleleu,
ce nutrea un gând avan:
Să ajungă căpitan!

Și cu asta mă opresc!
Ca să nu vă plictisesc.

*
Voi, copii, poate că știți
că există-acei părinți
care ziulica-ntreagă
fac ce fac și tot aleargă,

iar când se întorc acasă,
ba n-au timp, ba nu le pasă
când vorbești cu ei, ba zic
să-i mai lași, de poți, un pic.

Ah, ce-aș vrea să mă înșel,
dar așa era Săndel,
până când o rândunică
i-a spus tare, fără frică:

„Timp ar fi, domn' inginer,
să mai stai și tu nițel;
mie-mi pare că tot una
ești cu piesele din fier
care se rotesc întruna:
Parc-ai fi un roboțel!”

Iară el s-a scărpinat
mult în barbă și-a oftat;

Și, dând totul la o parte,
s-a gândit să scrie-o carte.

Despre-o fabrică cu lițe,
șaibe, sârme, piulițe
unde a-nceput, ușor,
să viseze: un motor.


Morala:

Vreau să spun aici, copii,
că motoarele sunt vii;
sau o snoavă și mai mare:
Unii oameni sunt motoare.


P.S.

A zburat sau n-a zburat?
mă vei întreba decis;
îți voi spune, ca-ntr-un vis,
el, la cer, s-a ridicat,

într-o zi, când tot lucrând
la bizara lui mașină,
i-a venit, așa, un gând
să se mute sus, pe lună,

unde poți pluti, ușor.
Hai, salut! Mă duc să zbor.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mr. Florescu, cu acest text ați demonstrat fără putință de tăgadă că era lumina stinsă când vi s-a acordat nivelul de postare 100. Altfel, nu se explică!  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-09-02 20:46:18
         
 
  Ăsta da, leac pentru insomnie!  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-09-02 16:53:07
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23936
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE