FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Vorbind de una singură - Monalisa Witherbee
Text postat de Florentin Sorescu
"Vorbind de una singura: 14 noiembrie, 2011

Da, prieteni, intr-adevar: textul acela l-am scris la cald, dintr-o suflare, desi de atunci au trecut peste noi toti cateva eternitati, s-au asternut straturi succesive de amaraciuni post traumatice ale unei Romanii pe care fiecare dintre noi a carat-o in bagaj, in inima, in suflet si in minte. Nu este mai putin adevarat ca pentru noi, cei plecati in vara aceea si si in anii imediat urmatori, s-au adunat ani de munca asidua dar si de cumplite frustrari generate de necunoasterea limbii tarilor de adoptie, de nesiguranta zilei de a doua zi ca un pas pus in fata altui pas si inca unul… si inca unul… niciodata cu certitudinea ca drumul ducea undeva, ca la capatul lui se va fi aflat o implinire, o cat de marunta lupta castigata onest, cinstit sau, dimpotriva, neadaptarea, depresia, incertitudinile luate de la capat, un alt inceput de drum, pe alte coordonate, intr-un alt colt de lume.

Vreti sa ma credeti pe cuvant de onoare ca nici macar o secunda (din momentul in care am cumparat o bicicleta uzata, printr-un anunt gasit la mica publicitate, in iulie ’90 si pana doi ani mai tarziu, cand pe Aeroportul J F K un functionar al I N S m-a privit in ochi, mi-a strans mana si mi-a urat, prin intermediul unui translator de germana – engleza: “welcome home”) nu m-am gandit ce voi face daca nu voi reusi, daca voi fi nevoita sa ma intorc acasa?

Acasa nu mai exista si nu voi recapitula evenimente deja stiute, decembrie sinistru, aprilie – iunie sperand nici noi nu cred ca stiam prea bine ce dar… altfel nu s-a putut! Ma batusera minerii si ma batusera rau nu din intamplare, nu pentru ca m-am nimerit in zona Kilometrului 0, prima zona libera de neo – comunism (ah, cat de tineri eram…) ci pentru ca deliberat, plina de furie si de inconstienta, am admonestat un grup de animale sosite in dimineata aceea la Bucuresti si eu m-am dus spre ele, spre grupul de animale aflat in fata asociatiei “21 Decembrie 1989” de pe strada Batistei, le-am intrebat cine le adusese, cine le chemase, ce aveau de gand sa faca, de ce credeau ca Bucurestiul este o jungla iar noi animale, ca vor sa ne vanzeze, sau ce?!

Si animalele, vreo 15 – 20 la numar (dar animale – animale, nu securisti, nu nimica) s-au napustit asupra mea, o femeie de 36 de ani, slabuta, nu foarte inalta, ochelarista, incaltata in slapi, imbracata intr-un tricou galben din bumbac si o fusta maro, tricotata, strangand in mana stanga bricheta ieftina, din plastic, cu care aprinsesem ultimul carpati fara filtru de langa ibricul de cafea pusa la racit atat cat sa dau o fuga in strada, in intersectia din care, peste doar cateva saptamani, aveam sa plec de acasa odata pentru totdeauna.

M-au apucat de par si m-au trantit la pamant, m-au inghesuit langa zidul cladirii de langa policlinica cu plata nr. 10. Am incercat o vreme, cateva indelungi, agonizante minute, sa raman in picioare, sa nu ma prabusesc si tot in picioare sa ajung cu spatele la zid, sa pastrez o minima sansa de supravietuire pentru ca din intersectie, de la doar 25 – 30 m distanta ma privea in tacere o multime muta, curioasa doar, cu ochi de insecte carora o mana invizibila tocmai le opera niste ace lungi, infipte direct in coloana vertebrala.

bocanci… ciomege… pumni… palme… furtunuri de racord… capul izbit ritmic de asfaltul trotuarului, apoi de pietrele
cubice de pe mijlocul strazii, prin fata casei de cultura Friedrich Schiller, apoi prin fata A R L U S, hotel Intercontinental…

Hainele sfasiate, slapii pierduti, ochelarii smulsi de la ochi, calcati in picioare, mana stanga sucita la spate, pentru nenorocita aia de bricheta… m-au inghesuit intr-o dacie alba, m-au dus la Ministerul de Interne in curtea interioara a caruia zacea un morman de aprox. 35 – 40 de cadavre langa un zid, am vazut si doi ochi inca deschisi, inca vii… apoi nu i-am mai vazut dar nici nu i-am uitat! Niciodata! Ochii unui barbat tanar , parea muncitor sau mic meserias, era speriat
dincolo de conditia de spaima, dincolo de viata si de moarte.

Peste aprox. doua ore sunam la usa unui prieten de pe Str. Dr. Vasile Sion, intersectia cu Stirbei Voda. Plina de sange din cap pana in picioare, cu fata desfigurata de lovituri, buzele sparte, fractura de sept, fruntea brazdata de o crapatura adanca, urata, sangerand peste un pullover din lana albastra, barbatesc (fusese dezbracat de pe unul dintre cadavrele calde inca, cadavrele al caror sange se scurgea pe cimentul apoi intr-un canal din curtea aceea in care cateva animale au fost directionate la un moment dat sa ma duca la mezaninul cladirii (M. I.) si sa ma violeze, intr-un w c la care am ajuns trecand prin fata unei camere mari, cu usa deschisa, in interiorul careia cateva vietuitoare de sex feminin, razand in hohote, s-au oferit sa merga la sala de festivitati de unde sa-mi aduca o fata de masa cu care sa ma “imbrac”.

Abia acolo, cazuta peste usa prietenului, cu mana crispata pe butonul soneriei, a inceput sa-mi fie groaza ca voi muri, mi-a intrat abia atunci in functiune instinctul de conservare si am inceput sa urlu, cuprinsa de convulsii si, daca nu am murit atunci, fiecare zi care a urmat a fost una daruita de Dumnezeu. Am convingerea aceasta!

Drumul catre casa mamei, in Romana, trecand din nou pe la Universitate, prin fata catorva magazine ale caror usi mi-au fost trantite in fata, incuiate ostentativ: propaganda manipulativa de la TVR dadea primele rezultate, eu eram probabil “legionarii”, “destabilizatorii de neam si tara”, “iredenta maghiara” si… vai de capul si de zilele mele!

La Spitalul de Urgenta m-am dus abia peste doua zile, in data de 16 iunie cand un medic de la camera de garda, nu mai putin ingrozit decat mine, m-a sfatuit in soapta sa plec imediat, sa nu am si eu soarta celor ridicati de “niste civili” si dusi cu dubele intr-o directie necunoscuta (la Magurele, cum am aflat ulterior).

(ceea ce am scris mai sus este in replica la mesajul lui Ovidiu: nici pe departe, nici in vis, nici in gluma, in nici o alta dimensiune, nici pe lumea asta si nici pe cealalta nu se poate face o comparatie cat de palida intre ceea ce lasasem acasa, intre ceea ce am sperat ca imi va fi viata proaspat iesita din comunism, esuata apoi lamentabil sub ciomegele si bocancii unor asasini si ceea ce am trait in continuare, in toti anii unei emigratii involuntare)

Impreuna cu Florin (prietenul la usa caruia am sunat in ziua aceea, 14 iunie, ’90) si cu alti doi prieteni (Eugen si Alexandru), am hotarat sa plec din tara. Unde?! Fara adresa, oriunde, cat mai departe de casa, cat mai departe de Romania post decembrista. Nu aveam bani economisiti, salariile de pana atunci, din Romania Socialista, ne ajungeau cat sa supravietuim, nu aveam pasapoarte, nu aveam un plan, nu stiam ce urma sa facem a doua zi dupa plecare, nu aveam nimic, nu aveam pe nimeni, nu aveam decat prietenia care urma sa testeze calitatea umana a fiecaruia dintre noi, luat separat si apoi si ca grup uman, cu o dinamica imprevizibila dar manati de aceeiasi dorinta: Libertatea!

A vandut fiecare dintre noi (in talciocul din Bariera Vergului) putinele posesii: discuri din vinilin, carti, imbracaminte, incaltaminte, obiecte de uz casnic, mobilier, covoare si, cu banii obtinuti, si-au cumparat si ei cate o bicicleta, am facut rost de patru rucsaci pe care i-am umplut cu conserve, ness, zahar, cateva tricouri, sapun, hartie igienica, adresele prietenilor lasati in urma, eu am luat si o mica bibile, format de buzunar si, pe data de 24 iulie 1990, din Gara de Nord, am plecat in lume si plecata sunt si in ziua de azi!

Later edit: am incercat postarea aceasta insotita (si) de conversatia avuta initial, la data de 14 iunie 2018, pe marginea ei, cu Boros Borsos Kálmán si Iuliana Constantin, doi dintre prietenii din lista mea. Nu mi-a reusit sa adaug si comentariile lor dar iata-le pe ale mele, in replica la ceea ce spuneau ei:

Borsos Kálmán Despre dreptate, in fata unui tribunal impartial, vis-a-vis de Mineriada din 13 - 14 iunie, in Romania zilelor noastre, nu stiu ce sa zic, nu ma pot pronunta. Pot in schimb pune lucrurile in perspectiva, povestind tot ceea ni s-a intamplat noua, tuturor, in zilele acelea tulburi premergatoare si apoi si de imediat dupa asasinarea ceausestilor si si cum s-a ajuns acolo, la ceausism, la incredibilele decenii de servitute - a noastra, fata de ei, ne prea avand de fapt incotro, din cauza Securitatii care, in cele din urma, le-a si cam facut de petrecanie. Povestesc rar pentru ca de fiecare data, re amintindu-mi, intru in depresii profunde, zile la rand, ne mai fiind in stare sa functionez normal, in cotidian. Socant a fost si continua sa fie (din punctul meu de vedere, al Doamnei Iuliana Constantin si al tuturor celorlalti Golani ai Pietei Universitatii), in zilele de 13 - 14 iunie '90, incredibilul colaborationism al populatiei Bucurestiului, pe tot parcursul invaziei minerilor.

Imi amintesc, ca si cum ieri s-ar fi intamplat, nu acum aproape 30 de ani, ca dupa toata nebunia care a urmat dupa scena Balconului de la C C, dupa asasinatele din 21 - 22 decembrie si tot ce a mai urmat (21 a fost intr-o joi, daca nu ma inseala memoria), lunea imediat urmatoare, cand m-am dus la munca, tot ICSLF -ul cu catel, cu purcel, cu turnatorii la Secu si toate revizoarele contabile care pana mai ieri falsificasera intr-o veselie facturi de marfa inexistenta in piete, Aprozare, Gostat-uri, cu Ana Blandu, farfuza responsabila cu imprumuturile C A R si care nici nu se uita la noi, fara cel putin 100 de lei spaga, cu directorul Rapcea Constantin, cu Dancovschi, seful TESA (si deci si al meu), toti zugravii, instalatorii, pompierii si alti bagatori de seama care mai misunau prin zona, nefacand absolut nimic dar lund salarii ca si cum ar fi facut...

Toti, pana la unu (cu exceptia mea), membri P C R pana in joia cu pricina, se urcasera, ca lucrul cel mai firesc din lume, in barca lui ion iliescu. N-a contat ca toti vazusera camera de rechizite cu pardoseala acoperita de camasi de gloante de mitraliera, ca-si dadusera seama de mezamplasu ordinar (din moment ce si Cladirea C E C, si cea a Postei Romane si tot coltul intrarii in Str. Lipscani, aflat in diagonala fata de Cladirea Fortuna de pe Calea Victoriei), erau intacte, ca nu trasese nici dracu in ele, nici urma de "rafala de mitraliera"...

Le-am organizat tuturor cateva scandaluri gigantice, am scris un Manifest Anti Comunist pe care l-am lipit (de vreo cateva ori, ca mi-l tot distrugeau distrusii aia), pe un perete de pe hol, apoi i-am bagat pur si simplu in pizdele mamelor lor si din ziua aia nici ca m-am mai dus la munca. Cateva dintre revizoarele contabile, alea cu facturile falsificate si care, de altfel, au si infundat puscaria, pentru delapidari masive (am aflat asta ulterior, eram deja in Germania), au aparut, intr-un moment de varf al Golaniadei, in Piata Universitatii. Au dat cu ochii de mine si au intepenit, pur si simplu. Nu ma mai intreb acum, retroactiv, care dintre ele "raportase" mai departe, Organelor Tinerei Democratii ca, in loc sa ma duc la munca, ma "inhaitasem" cu alti Golani (cu Iuliana Constantinn, de ex.), ca impreuna "faceam mizerie" prin Piata si ca "perturbam traficul rutier".

Iar m-am lungit la vorba, iar nu dorm la noapte, cu ochii in tavan, numarand rotatiile ventilatorului...

Iuliana Constantin Refuz categoric teoria unora conform careia "si minerii au fost victime, sau... ei, in primul rand!" Iesiseram impreuna din bezna Comunista. Ca unii n-au iesit nici acum, e deja alta poveste. Exista insa undeva, pe scara evolutiei noastre de la iesirea din grota, de la primul maimutoi cu degetul mare opozant celorlalte - ceea ce l-a ajutat la descoperirea focului facut cu intentie, prin forta propriei inteligente - o limita peste care omenirea nu mai poate, nu mai are voie sa treaca. Cine, in ce fel crezi ca ne-ar fi putut manipula pe noi in asa fel incat sa ne fi facut bezele cu pitecantropii aia? Cine m-ar fi putut manipula pe mine ca, in loc sa merg, tot pe bicicleta, intr-o seara din iarna lui '91, pe un drum inghetat, de munte, intr-o bezna profunda, intr-o directie in care nu mai mersese neam de neamul meu, dinspre Tubingen spre Kusterdingen, in cautarea unei Clinici unde sa donez sange, contra DM50?! Aveam eu atat de mult sange incat sa donez? Nu, Iuliana! Imi era foame, pur si simplu! Atat de foame incat am recurs, ca ultima solutie, la Clinica aceea care, pe langa modesta suma de bani, oferea si un bon de masa. Cine, in ce fel, prin ce mijloace m-ar fi putut manipula incat sa ma fi reintors la Romania lui ion iliescu, sa ma fi inscris, eventual, in FSN, sa fi "recunoscut ca am gresit", si sa fi mancat un cacat uite asa de mare, sa fi beneficiat de un Certificat Revolutionar si de toate beneficiile aferente? Ar fi insemnat nu numai o tradare miseleasca a celor asasinati dar si, mai ales, reintoarcerea, de buna voie si nesilita de nimeni, in grota primordiala, la conditia de pitecantrop." - articol reprodus de pe pagina mea de FB, la caee am fost etichetat.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Urmare a întinsului material bibliografic pe care trebuie să-l parcurg, vizavi de domnia lui Hopânțol, zis Carol I, care a aranjat cu gașca lui de mafioți antiromâni să-l anihileze pe Eminescu, dându-l nebun, pentru că-i încurca planurile cu austriecii, din pricina asta, zic, mai întârzii câteva zile cu articolul promis.
Va zică d-aia aveam noi cun "cadavru în dulap", anume Eminescu, potrivit kakatieviciului alogen, pentru că nu conveneau camarilei regale și acoliților lui israeliți.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-19 00:09:10
         
 
  Hai nu zău! Dar de fruntașii pașoptiști în frunte cu Kogălniceanu, adevăratul reformator din timpul domniei lui Cuza, ce zici? Și nu cumva alegerea lui Cuza a fost un compromis? Nu cumva acesta s-a obligat să abdice imediat ce va fi adus un principe străin. Și, nu în ultimul rând, nu cumva unirea fusese recunoscută de Imperiul Otoman doar cât va dura domnia lui Cuza?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-08-18 01:24:52
         
 
  Mâine voi scrie un articolaș cu "Domnia lui Hopânțol", cum, hazliu, îl numeau țăranii, care-l regretau pe Cuza. Și despre trădarea națională a scârbelor de liberali, în funte cu codoșul Brătianu! Priceputul ăsta de avocățel cică "românii" l-au ales pe Hopânțol, nu o mână monstruoasă de gașperi conspiratori. L-a adus japița de Brătianu, în buzunar, pe nemțălău, să le servească interesele, lor și austriecilor, care văd că tot trag la țâța României: ne-au despuiat pădurile, sub alt nemțălău, pus de ei moț, în jilțul Poltrocenilor și ne-au înhățat petrolul.



 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-18 01:00:28
         
 
  Nu numai că a tras cu tunul, partea asta ar fi și în favoarea mărinimiei sale - nu s-a uitat la banii cheltuiți pe ghiulele, dar i-a pedepsit aspru pe ofițeri, decorându-i pentru faptele lor.
Că a participat la Razboiul de Independență, nu poate constesta nimeni, că a fost un strateg desăvârșit, ordonând atacarea frontală a redutelor, deși acestea puteau fi ocolite și atacate pe la spate, unde nu erau fortificate, iar nu poate contesta nimeni.El era un principe cavaler, ce conta câtă prostime v-a mușca țărâna?
Și să nu uităm, dacă nu dădea ortul popii imediat după Consiliul de Coroană, anunțase că va abdica dacă România va intra în război împotriva Puterilor Centrale, implicit a Tării Lui.Deci fățiș impotriva României Mari. Mai departe, mi-e și silă de câtă manipulare s-a făcut de atunci și până in prezent.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-18 00:51:20
         
 
  er. că  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-18 00:08:52
         
 
  Recheșane, daca eu sunt țucălarul, tu nu poți fi altceva decât țucalul, ce onoare pe dosul celui care te are în folosință... Da' nu cred că te vrea, ă precis dai cu ciocul!  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-18 00:07:57
         
 
 
Închipuie-ți, măi cunoscătorule, că am și eu ceva surse de informare. Aci, la botul calului! Aș putea să-ți exemplific, spre pildă numărul morților din fiecare cătun, în care glorioasa domnie a Carolului a tras cu tunul!
Dacă insiști, sunt la dispoziția ta.
Cât privește participarea marelui erou la eliberarea României de sub turci, singura-i contribuție este ordinul de atac, pe care nu-l putea da nimeni altcineva și renumita zisă, aș spune, inventată: „Asta-i muzica ce-mi place!”
Nu am timp și chef la ora asta, dar am să insit zilele următoare, că nu e puțin
de răsfoit.

Dar iute-iute, îți reproduc din Wiki, ce se spune despre domnia hohenzollernilor, ca stil de a conduce:

„În România din perioada de domnie a regelui Carol I, ca și în perioada de domnie a regelui Ferdinand I și cu atât mai mult în perioada de domnie a lui Carol al II-lea], deși formal exista un regim de monarhie constituțională în care se organizau alegeri limitate, nu populația (fie ea si doar aceea selectată pe criterii de clasă prin sistemul votului cenzitar al vremii) alegea cine și cum guvernează țara în ultimă instanță, ci suveranul. Nici măcar introducerea votului universal masculin, în alegerile postbelice din noiembrie 1919, n-au alterat caracterul trucat, formal și nedemocratic al sistemului politic și electoral românesc.”

De ce anume amintește atare observație?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 23:52:32
         
 
  Ce distractiv e țigoinănu! Acum văd. A meșterit el așa, un fel de pâră, intitulată "Mitocanul desăvârșit", în care îl pamfletează pe oponentului să veșnic - trebuie să aibă și el la cine să cârâie resentimentar! - în care face inventarul replicilor acestuia, îndreptate împotriva purității sale țigănești, care e mai imaculată decât zăpezile de pe kilimanjaro.

Așa făcu și un cirac de-al lui, mai deunăzi, sprea a mă arăta pe mine, în marea-mi hidoșenie sufletească. Sigur, având grijă să nu-l atingă, cumva, cu vreo floare pe ipochimen. El fiind, desigur, un băiețel cuminte și pur, ca o floare a țigăncii!
Dacă ne-am apuca să invenatriem mitocăniile... desăvârșite ale lui Cârâilă, cred că nu ar fi suficiente zece pagini A4!
Dar tupeul țigănesc e incomensurabil!...
Înjură și aruncă cu fecale, ca haștagiștii în piețușcă, acuzându-i pe alții de rele tratamente. Tipic!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 23:02:35
         
 
  Măi să fie! Precis nu românii au fost cei care l-au rugat pe Carol să le fie rege, ci el a fost cel care s-a milogit de țărișoara nou formată să-l pună domn. Ioane dragă, de unde ai dobândit vastele cunoștințe istorice, de prin ce almanah?Cunoști contextul în care i s-a propus să domnească, te-ai întrebat vreodată ce l-a îndemnat pe Kogălniceanu, dempreună cu alți fruntași pașoptiști, să-și dorească *Aducerea unui prințipe străin”? Știi de la cine a pornit ideea înfăptuirii unirii celor două principate și în ce context? Îți spune ceva denumirea de “Prințipaturile unite ale Moldovei și Țării Românești"?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-08-17 22:55:23
         
 
  Toate bune, țigoinăn, dar de ce ai pus virgulă între măi și adonis? Scri-baciule!
Că în rest, doar fierbătură țigănească în ceaun! De fapt, cred că te-ai plictisit tu de tine... însule!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 22:32:58
         
 
  nu, măi, adonis de malu-surpățeni, pur și simplu m-ai plictisit...o freci și tu la rece, ca noul tău țucălar(ai grijă că-i plac marinerii!) și nici măcar nu observi că te-ai ramolit...aiurea orgasme poetice, înjurături colorate ești ca hamsia în oțet: rece,acru și împuțit de ranchiună!

silică, ai făcut armata?atunci, poate, deși nu e 100% sigur, vei pricepe un imperativ simplu dar necesar în cazul oricărui răcan care orăcăie mai mult decît e permis:stînga-mprejur, nainte marș!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 22:26:42
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Reche, cultura ta la atâta se reduce? ,, Ghiorțan?" Mă acuzai de lipsă de creativtate.Mai vorbim.  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 22:19:02
         
 
  Tatică haștagită: dau și fug, viteji de mucava!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 22:17:36
         
 
  De reținut: "freac-o la rece, poate-ți trece, ghiorțane!
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 22:04:15
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 22:14:43
         
 
  Reche, tare rău imi pare că nu ți-a plăcut, musai să mă țin de cuvânt, îți fac una nouă,că tare mi-ai picat cu tronc. Adică, cu hodoronc -tronc.
Da' știi ce-mi place? În ultimul tău com, dai din codiță în fața d-lui Peia. Semn bun. Dar nu cred să țină, oportunismul tău îi este prea bine cunoscut.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 22:14:12
         
 
  freac-o la rece, poate-ți trece, ghiorțane!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 22:04:15
         
 
  Reche, ai putea să ne spui cam de ce ai inchis caseta comenariilor de la productul tău ,,Decaluogul......"? Că doar te-am firitisit prietenește, mi-a placut mult și mai voiam sa te felicit.
Chiar așa ai ajuns meștere, să joci cu casa închisă?
Să mori tu dacă nu scrii frumos, deschide, să ne mai înfrupte și alții din marea ta înțelepciune!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 22:02:43
         
 
  sile, ia o pauză, n-am chef de idioțeniile tale rimate! dedică-i o eglogă nostromului, poate te mai răcorești de dor, pidosnicule!
Peia, mai citește, xenofobule, cine nu-și cunoaște istoria e condamnat la uitare, ba zic unii, chiar la dispariție!da' nu asta voiam să zic...în definitiv ești unul din milioanele de orbiți de propaganda ieftină a unui varan abject și nici că vrei să vezi unde e hitlerul și clica lui...deși l-ai putea atinge cu degetul!haștagismul nu e o doctrină de extremă dreapta, așa cum pesedeii nu-s social-democrați, iar între Scilla și Carybda tu ești pierdut definitiv...mai ales că dezbinarea nu vne musai din interior e dată, zic unii mai informați decît tine, de pactul merkel-putin!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 22:00:57
         
 
  Desigur, stimate d-le Recheșan, eu v-a admirat întotdeauna creativitatea. Mereu m-am inspirat din activitatea neobosită în sprijinul comunității din care faceți parte. Sunteți cunoscut membru al elitei culturii... agrare. Că între timp ați evoluat spre cea gregară, nu pot decât să vă felicit, mâine-poimâine veți descoperi dimensiunile golului de sub pălărie. Cuantică pură.
Drept expresie a profundului respect pe care-l port cercetărilor avansate în domeniul cu totul revoluționar al baterii apei în piuă, vă dedicasem cu ani în urmă o mică poezică, pe care țin să vi-o reamintesc. Dacă nu va fi pe măsura așteptărilor, vă promit una nouă, care sigur vă va satisface gusturile rafinate.

UNUI METAFIZICIAN RĂTĂCIT ÎN UNIVERSUL AGRAR

Ca un vârcolac zărghit, trece insul prin răstoacă
Și aleargă de niciunde, înjurând spre nicăieri.
Gândurile i s’-adună ca niște purcei la troacă,
Gâfâie precum o scroafă, mintea odihnită ieri.

Când își ușurează of-ul, fug și broaștele din gârlă...
Ce zic eu, chiar mormolocii o zbughesc târâș prin iarbă.
Au noroc, că de departe, simt mirosul de la târlă,
Care s-a lipit de el ca la țap scaieți în barbă.

Ce zic eu? Se pitulează chiar și iarba, tremurând,
Scuipă-n sân chiar mătrăguna, camuflându-se in bozii,
Când injură arătarea, după calendar, pe rând,
Sfinții toți, și invârtește trei idei in vârful cozii.

Nu-i ca el, tot Universul, individid mai arătos.
Scriitura lui-Buricul, și a altora e zgură.
Lână lui e cea mai cea, din aceea ... meri- n-os,
Ăsta-i omul, de la strungă o cam ia pe arătură.

Ar fi fost de mult șomer, dar are noroc de baci.
Care-a hotărât, e bun de mascotă pe la târlă,
Și mai sunt câțiva asini care rag dacă nu taci
Când agită ăla bota și agită apa-n gârlă...
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 21:48:56
         
 
  Lasă-te de goange istorice, Zigeuner!
Ta-ai uitat și tu la un documentar din ăla cu Hitler?
Chiar ți-a făcut impresia că erau DOAR câțiva dezaxați, care se entuziasmau de țăcănelile oratorice marelui conducător? Ai văzut isteria aia în masă, cu salutul ăla belicos, care zguduia mulțimea de fiorul măreției rasei ariene? Tu vrei să-mi spui mie că sentimentul ăsta, de superioritate, a dispărut așa, țac-pac, și gata, poporănimea jermăneilor s-a pocăit peste noapte? Că, în subconștient, nu freamătă de dorința de a cuceri lumea?
Îmi vorbești de Carol I și urmașul lui, că au făcut și-a dres? Ce dracului au făcut? Au stat la Peleș, ca niște momâi, cu coroana pe cap, și atât. Maia les întâiul, care-i diprețuia pe miniștri veniți să-i dea raportul, salutîndu-i cu doo deștete, întinse-n silă, semn al disprețului suveran pe care-l afișa fără jenă? A luptat el pe front, la 77? A comandat el ceva, în afară de berea germană, adusă special, pe Dunăre, și apoi, pe calea ferată Giurgiu-București? I-a plăcut să facă pe regele, atâta tot. Fără fruntașii politici autohtoni, era un zero barat! Dar ce plăcere pe voi, alogenii, să negați orice merit al acestei țări și să-i înălțați în merit pe străinii care ne-au cotropit. O mare plăcere vă face, jucători de poker politic, neguțători mârșavi de țară. De țara care v-a găzduit, după ce ați venit cu ciricliile de la marginea lumii și v-ați așezat aici, la furat orătănii! Ca să nu mai pomenesc de alții... Că mi-i greață!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 21:36:24
         
 
  mă rog, e dreptul tău, deși mie unul mi se pare o judecată primitivă:toți nemții ”e” rasiști, toată țigănimea e hoață, alogenii(sau halogenii? că tot ziceai că le bunghești la chimie)ard și părăduie biata țărișoară și, deci ”e” răi, dezbinatori,ș.a.
Alogenia a salvat cîndva România dacă ne gîndim la Carol I de Hohenzolern-Sigmaringen( a dreaku neamț, făcu ce făcu și o scoase din evul mediu cu de-a sila)sau la nepotu-su, Ferdinand (care repudiat de neamurile sale nemțești s-a agățat cu unghiile în ultima bucățică de regat, atunci cînd era gata să dispărem ca nație)dar, firește toate-s propaganda și manipularea unor istorici trădători de neam și țară!
Ferice de tine, măi bade, că poți să te autosugestionezi în halul în care o faci și să nu ”străvezi” un miligram de adevăr, cum ar fi bătaia de joc a unor mafioți, de-acolo, de lîngă tine, care numai de unire între frați nu se țin!

 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 20:35:05
         
 
  Detestabil îmi pari tu, Zigeuner (nemții ăștia rasiști!) și mulți alții din aceeași stirpe, care se manifestă "ca niște nenorociți"( ți-am preluat termenul) fără educație: adică țigănește!
În orice caz, nu alogenia salvează România!
După cum se vede și se străvede. Mai degrabă o dezbină. Motiv pentru care mă simt obligat să iau atitudine, că nu am judecată de migrator. Adică de "tyajga-nin" - iar ți-am împrumutat termenul!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 19:37:33
         
 
  Atunci Zigeuner! Da' eu făcui o traducere în romă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 19:32:45
         
 
  er. ale cărui  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 19:24:45
         
 
  p.s.dacă tot te dai etimologul lui pește-fript, barem documentează-te!
corect ar fi atssinganoi/ athinganoi/tsinganoi/ zice Alexandru Ciorănescu (o fi șși el ”cioar㔠ca Pleșu și alții pe care-i scuipi )și-nseamnă de neatins în grecește(grai folosit de bizantinii peste care a bulzit populația asta indică între sec X-XII, d.H.).
George Potra are altă părere, cuvîntul tsigan(țigan) ar deriva din numele ”cingar” al unui trib, caste(inferioare) din India.Se mai poate aduce în discuție și rădăcina sanscrit㠔tyaj-ga” de unde „tyajga-nin” cel care părăsește, rătăcitorul, emigrantul cum s-ar zice azi. Oricum, tu rămîi un rasist nenorocit și plin de ură, manifestată direct și expres asupra oricărui alogen a cărui civilizație, obiceiuri și cultură ți se par detestabile!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 19:21:23
         
 
  peia, tu cu cine te cerți, cu pașa de Deliorman? de fumat, cum să-ți explic, fumez ce-mi place și pe banii mei! Baiul e cu ăia din guvernul viorica-vasilica ot videle că una zic și alta fumează!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 19:04:09
         
 
  Observ, măi Hurmu, că-ți respecți dodecalogul pînă la ultima buchie:”12. cînd socoți că ai spus destule și nu mai știi ce să adaugi, repetă-te; repetiția nu este mama consecvenței sau a înțelepciunii, însă, îți vei zăpăci interlocutorii.”
e drept, de zăpăcit nu ai reușit să mă zăpăcești, îns㠔stilul” tău împiedecat cu bîlbe în fiecare frază(vezi:”asemenea obsesii ajunse în faza obsesiv compulsivă”...)e de tot rîsul!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 19:00:55
         
 
  Tzigoinoi, tu nu cumva fumezi leuștean?
Și te cerți cu stăncuțele, acuzându-le de travesti?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 18:59:36
         
 
  Repet, Recheșane, mai va cuvinte vulgare, păstreaza-le toate pentru tine. Doar mă mir cum de poți trăi cu asemenea obsesii, ajunse în faza obsesiv compulsivă, fără să încerci să le tratezi.  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 16:06:01
         
 
  Când ajungi să vorbești de unul singur, se cheamă că ai nevoie de ajutor de specialitate, Recheșane!
Nu pot decât să te compătimesc.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 15:58:58
         
 
  peia, tu și cînd te zgîiești la ostrețe vezi tot ####  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 15:55:33
         
 
  geaba citești dacă nu "pricepești" bre,Frecante Poalla!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 15:54:39
         
 
  dar pe nostrom cum îl citești? legat în cătușe de tăblia patului?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 15:53:22
         
 
  Witherbee?!!! Oare cum se traduce asta: albina veștedă? Interesant nume conspirativ!  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 15:49:31
         
 
  Recheșane, tu chiar nu contezi, niciunde, cu adevărat. Aici este unicul loc unde te mai bagi în seamă.
De acestă dată, stimate domn, să vezi ce eco îți voi comenta tot ce vei posta...
Măcar eu să te citesc, bietul de tine, că nici pe fb nu ai succes.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 15:48:52
         
 
  Nu cred că este reală povestea. Este o însăilare nuvelistică, demnă de fabricanții de fake-news-uri ai haștagului. De fapt, povestioara lacrimogenă a închipuitei dudui am citit-o pe deasupra. Mi-e clar ce baliverne narative conține. E pentru fraieri de-ai lor, ca să le întrețină isteria. Asalt mediatic, compensator la eșecul mitingist, poate-poate îi vor lăsa nervii pe ăștilalți.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 15:44:43
         
 
  13." citește-te pe tine și nu te mira, că mare încredere și foloase vei căpăta"  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-17 15:42:49
         
 
  Sunteți de admirat, d-le Peia pentru răbdarea de a citi și apoi de a încerca să le arătați orbilor ceea ce ei poate chiar nu pot să vadă.D-na care a scris articolul de mai sus, probabil așa a văzut și înțeles lucrurile. Nu știu cine este,nu pot spune dacă a vrut să manipuleze, ori ba. Dar despre proprietarul acestei pagini,care știu ce hram poartă, nu mai pot afirma același lucru. Dar, câtă vreme încearcă să manipuleze doar în acest fel,doar mă mir: cui se adresează, în condițiile date, când cine scrie trebuie să se și citească...
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 15:37:46
         
 
  Îmi place de Mona asta! N-o fi Lisa, dar e patetică și poartă un nume frumos și greu de pronunțat! De sorginte românească, evident. L-a împrumutat și ea din țara tuturor posibilităților. Acum e fericită că a reușit, probabil, pe unde s-a aciuat, deși a uitat să-și plătească datoriile educației gratuite către statul român.
Fătuca e supărată rău și poartă după ea resentimente adânci. Ghinionul ei, să ajungă în calea minerilor! Îți vine să-i plângi de milă! Suntem empatici și gata să condamnăm circumstanțele cărora le-a căzut victimă, dar nu putem să nu obervăm ce bine se lipește de corul simfoniei propagandistice actuale, avan stârnit de către cei ce-și doresc cu disperare puterea reală, nu aia exercitată pe din dos!

Au mai fost și alții fugăriți de mineri. Eu, par ex, am fugit în clădirea fostului Minister al Industriei, desființat, în care se aciuaseră noii întreprinzători ai nemaipomenitei economii capitaliste, care ne aștepta nerăbdătoare la orizont, cu marile-i binefaceri! Norocul meu că am fost inspirat.
Am vituperat și eu atunci. Și chiar mai ’nainte, când puțin erau cei ce se dădeau potrivnici ai comunismului (care comunism?!), inși ce au devenit mari dizidenți și contestatari, după ce au coborât din copac, unde se refugiaseră de frica ursului

Dar trecu ceva vreme. Unii, care rămăserăm în țară, să încercăm a căra după noi căruța deșelată a economiei, făcută praf de mara găselniță capitalistă, unii dintre noi, zic, s-au cam lămurit cum au stat lucrurile: și cu loviluția, și cu iliescu, și cu minerii, și MAI ALES, DAR MAI ALES, cu potăile care au confiscat statul, încă de pe atunci, plasați în locuri cheie, băieței cu ochi azurii, și care au administrat întreaga tărășenie, până în ziua de azi, când se pretează la orice mizerie manipulatoare, ca să nu scape frâiele din mână. Inclusiv la răsturnare a guvernelor care nu le convin, prin manevre oculte și scandaluri de stradă.

Printre altele, nu pot să nu văd că ăia de-și zic „diasporeni” – observați că nici de sintagma „români emigrați” nu mai sunt vrednici! – judecă ei, de la mii de km distanță, ce se întâmplă pe unde nu prea le mai calcă piciorul. Ci doar așa, la sărbători, ca să-și mai vadă, eventual, copii părăsiți, lăsați în custodia bunicilor și să mai golească mărfurile expuse pe rafturile ademenitoare ale marketurile, care-i așteaptă cu brațele deschise să returneze carboavele câștigate în raiul capitalist, cu trudă și pricepere (precum agrăi domnișoara Mona!), transbordând calificarea obținută în statul român, altora, pe care i-a durut în cur de cheltuielie astea. Marfă vie, moca!

Bine, unii deja împuiază pe-acolo, în ideea deslipirii definitive de amintirea oribilă a țării care, vai, așa ce i-a ostracizat, taman pe ei, marii patrioți ai neamului, care au tulit-o la trai nineacă, deîndată ce deteră de greu și le mirosi gigea frumoasa gogoșa glazurată a occțidentului cel moral, îmbogățit din jafuri planetare. Sigur, uneori îi prăpădește dorul de țărâna și asfaltul indigene, respectiv, blocurile, vai, insalubre de pe vremuri, în care au crescut, totuși. Și-atunci plâng în surdină și mai dau câte-un telefon la rude!

În fine, asaltul așa-zisei opoziții, asistate din culise de manevranții statului infiltrat, devine din ce în ce mai evident, iar dacă au avut două eșecuri majore în stradă, asta nu înseamnă că vor renunța. Deocamdată s-au retras pe meterezele mediei, de unde bombardează mapamondul cu manipulările lor informaționale, de sorginte securistă, spre a restaura minunata și legitima democrație, violată, vai, de niște votanți iresponsabili, „pegră a mahalalelor”, „edentați” și „asistați”, care încă mai îndrăznesc să trăiască, în ciuda lor!

Dovadă și articolașul plângăcios de mai sus, compus după toare regulile nuvelisticii lăcrimoase, și colportat de un inocent și dezinteresat agent mlădios al tefelismului haștagist!

PS: Cum să vorbești de una singură, duduie, când, iată, câtă audiență ai?! Ai ajuns și pe Europee! Deja ești celebră!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-17 14:32:52
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120452
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE