FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
INSECTAR POLITIC 2013- 2018
Text postat de Vasile Hurmuzache
INSECTAR POLITIC 2013 - 2018

178. Logica Minciunii Publice
În România se minte în permanență, cu acoperire deplină la toate nivelurile. O țară fără lideri, fără agendă clară și asumată, fără reacție publică consistentă cu largă răspândire.
Un prag istoric.
Ar mai fi întoarcere?! Înoarcere la ce?! Suntem prizonierii unei închisori în care suntem și proprietari. Paznici...
Fiecare în celula sa, pe o culpă discreta sau de scandal, direct legată de valori și angajamente standard pentru o lume civilizată.În 2018 tocmai atingem un prag critic. Dincolo de care sistemul "runaway train" este gata de start.
Gramatica Miniciunii
O "meserie multiseculară", cu largă acoperire, influență și nivel de operare ce caracterizează domenii dintre cele mai selecte și respectabile din viața publică. De la maeștri la începători, înțelegerea și asumarea curentă a acestui comportament rămâne, peste tot în lume, o temă-cheie.
Avem totuși câteva repere de bază, "piloni" ai minciunii publice, care îi oferă influență, contaminare și, nu de puține ori, credibilitate. O primă condiție vine din faptul că minciuna imită perfect adevărul. Adesea îl întrece... Prin conținut, accesibilitate, beneficii...
Mincinoșii publici sunt simpatici, isteți, pe fază. Avem azi o largă răspândire, poate chiar înghesuială. Amestecul dintre conținutul fals și atitudine reprezintă o formulă optimă pentru proliferarea imposturii în viața publică.
Urmăriți la zi topul de popularitate la jucătorii politici actuali și veți recunoaște fără diferenta acest talent exersat în rutina curentă, pe cât de atrăgătoare, pe atât de distorsionanta.
Desigur, puțini dintre ei au citit Machiavelli, dar acesta ar intra în meditație dacă ar avea acces la gama largă de trucuri, proceduri și alianțe perverse practicate într-o țară "în curs de democratizare"... care a reușit să transforme post-comunismul într-o vacanță la mare. O mare tot mai poluată, frământată, pustie...
Există câteva forme "elegante" care s-au afirmat în ultimii ani, poate și ca un efect secundar al reintegrării în lumea europeană.
"Adevărul parțial" despre prezent, contexte comunitare, visuri și costuri mentionate discret într-un limbaj sofisticat exprimă o cultura rafinată a dominatiei într-o lume pretins civilizată pe care ne căznim s-o accesăm.
Aaccesul și utilizarea integrală a datelor "adânci" rămâne dincolo de gard. Livrarea de surogate, evenimente marcate de formalism, fetișism impresionant pentru noii veniți sunt, cel puțin pentru noi,decantari parșiv impachetate. Țări mai nervoase, precum Polonia și Ungaria, au sesizat trucul și resping, nu de puține ori, mofturile de la Bruxelles.
Nu întotdeauna mofturi, dar livrate prin metoda "adevarului parțial", o tehnică bazată pe omisie, prin motivația "priorităților" stabilite conform unui monopol strategic bine betonat.
Revenind pe plan intern, atitudinea dominației neiertătoare vine din "Capcana Majorității". Sunt puține principii și valori ale democrației clasice decazute într-o prostituție instituțională deplină și agresivă.
Multiplicarea Jucătorilor
O consecință paradoxal-negativă a pluralismului în societăți pretins democratice o reprezintă extinderea, diversificarea și competiția extrem de vioaie a mincinoșilor. În poziții oficiale de necontestat, ascunși într-o mare "diversitate" identitară, cu dreptul la opinie pe orice subiect, liberă exprimare în limbaje dinre cele mai obscure și obsedați doar de rating.
Eliberarea de comunism a generat multe schimbări dar puține transformări. După câteva decenii, România rămâne un studiu de caz de primă relevanță. Merită să constatăm că cei mai favorizați de libertatea de asociere, plasare în poziții-cheie sunt tocmai cei care consideră încălcarea normelor statului de drept și anularea integrităii în comunicarea publică ca o respirație.
Liberă în "aerul curat" al democrației, liberei concurențe, pluralismului.
De aici și creșterea exponențială a practicanților jocurilor oculte, cu extindere nelimitată pe cele mai diverse planuri și trend-uri.
Nu întâmplător, legea de bază a "capitalismului democratic", legea concurenței este în pragul unui impas structural. O aglomerare masivă de jucători falși care muta în mod curent banul public în conturi personale peste mări și țări. O invazie a mincinosilor. În vorbe și fapte. Într-o Românie fără piloni valorici și cu o cultură comuna, practicata în mod curent și extins al adevărului. În casă, în familie, comunitate.
Un maidan ?!...
Surse de credibilitate
Minciuna are "valoare" și influență doar dacă e crezută. Luată în considerare! Uneori asumată chiar colectiv, organizat, înclusă în proiecte și programe. O poziție cât mai consistentă, solidă, dinamică pe o "piață a credibilității".
Într-o lume vast contaminată de minciună, valuta forte în carnetul influenței publice devine posesia, prezervarea și utilizarea prudentă a încrederii. La nivel intern, de clan, gașcă, "aripă", la nivel "pluralist", printre alți falsificatori de opinie și poziționare la nivel popular, în grupuri dependente socio-economice și desigur, ceva mai greu, dacă nu imposibil, la nivel internațional.
O listă critică de exigențe greu de ignorat, care solicită eforturi ample, adesea sofisticate, pentru generarea, conservarea și plasarea credibilității în ipostaze de top. Sursa tradițională, devenită tot mai precară, rămâne încă "invocarea unei identități clasice" a democrației burgheze din secole trecute: Liberalism, Țărănism, Social-Democrație,Nationalism... Un muzeu ușor abandonalt în istoria neamului. Invocat de sărbători, dezveliri de statui și nu de puține ori și prin documente controversate.
Două aspecte sensibile... Ignoranța culturală curentă, în plan ideologic, în partide, fundații, ONG-uri de coloratura politica, referitoare la aspectele doctrinare, istorice și posibile raportari la modernitate este copleșitoare. Bate spre ridicol. Au rămas doar insigne, portrete îngălbenite și cimitire părăsite cu pietre funerare acoperite de buruieni.
Mult mai direct, relevant și exterminator pentru credibilitatea identitară, ca reper și garanție în jocul democratic a devenit mecanismul traseismului. Una dintre puținele mașinării cu eficiență, acoperire și impact în viața politică din România. Nu doar în România, dar aici ne plasăm la un nivel de performanță greu de egalat. O iubire perversă pentru pluralism la mulți dintre deținătorii de carnete de partid, mascați de o prostituție politică acută, de neoprit, la toate nivelurile.
Nu cumva ne confruntăm aici cu o formă nouă a monopartidismului în epoca post-comunistă?!!
Ceaușescu ar rânji...
Rămâne deci întrebarea: ce să crezi la cei care pretind că reprezintă o cauză livrează alternative și, prin competiție legală, democratică, ajung să conducă țara?!
Pe cine?!
Dependența de Minciuna
Dincolo de critica morală, adesea moralistă, a falsității comportamentului public la jucătorii oficiali, devenita de nevindecat, ne confruntăm cu un pilon major al gramaticii vieții curente.
Aglomerarea de dosare la DNA rămâne nu doar un fapt profesional grav, contradictoriu, ci mai ales expresia dinamicii critice a extinderii mincunii la multiple detalii în proceduri și practici instituționale.
Excepția negativă devine regulă, mod de operare acceptat, asumat, ușor ascuns... Minciuna a încetat să mai fie o excepție, a devenit "legea nescrisă" a României curente. Într-o "Constitutie" practicată la scară largă.
"Minciuna conduce România!"
Desigur, adesea, minciuna oficială nu este decât un pansament pe o rană produsă în mod curent în practică, arii de operare și așteptări uzuale. O împachetare ipocrită a neputinței oficiale, cu efect direct la imaginea unor ratați ambițios plasați în mod hazardat în poziții-cheie, multe dintre ele prea pretențioase pentru capacitatea sau dăruirea și preocuparea asumate.
Impotența instituțională a devenit o stare curentă în viața publică.
O ipostază agravantă apare în "momente de răspântie", iar epoca actuală este puternic minată de astfel de confruntări în politici curente, în asocieri interne și externe dintre cele mai ambițioase.
Comedia de protocol, jucată la vârf, de personaje jalnice, indică o dependență de impostură, asociere falsă și incapacitate operațională care ar putea fi, dacă ar fi luată în considerarea de surse autorizate, un dosar de cinci stele în sectorul amenințărilor la nivel național. Avem așa ceva?!!...
Eliberarea de dependențe presupune, între altele, capacitatea de renunțare.
Renunțare la ce?!
La furtul din banii publici, la adormit populația, la acapararea spațiului mediatic, devenit o simplă "femeie de serviciu" ,la limpezirea raporturilor cu parteneri externi, oficiali și mai cu seamă privați, preocupați să cumpere pe nimic resurse strategice, la, la, la...
Ținte Curente
Prezentul, contaminat de minciună, reprezintă de fapt o colecție de ținte.
Deja asumate și provocate, în curs de asumare pentru viitorul posibil, aproape sigur, cele care macină actualitatea ambivalentă, aiurită prin care rătăcim.
Generarea prin definiție a țintelor și ulterior, printr-o instalare factuală, rămâne una dintre cele mai ample, acute și afluente acțiuni în viața publică. Despre ce mințim?!!
Definirea țintelor pe o masă critică rămâne o ambiție dintre cele mai selecte, elevate și adesea marcata, dincolo de luciditate și moralitate, nu de puțin cinism.
Între dezvăluirea minciunii și reînvăluirea sa într-o versiune consumabilă este adesea greu de trecut o graniță sigură, clară și stabilă.
Bursa minciunilior în viața publică rămâne dintre cele mai dinamice. În permanentă reformulare și cu resurse vizibile sau ascunse de o mare diversitate. Investiția în minciună este o treabă serioasă. Cu nivele de profesionalism, implicare și susținere pe termen nelimitat dintre cele mai greu de concurat.
De ce oare, e adesea atât de complicat să afli și mai ales să gestionezi "ADEVĂRUL" în viața publică?!! La nivel de comunicare, dezbatere și, de ce nu, de integrare în decizii-cheie în politici, programe?!
Prezența advărului în dezbaterea publică a încetat de mult să mai fie doar o problemă de bun simț... Explozia informațională a generat, dincolo de praguri tehnice majore, o sursă a haosului în domeniul adevărului public. Facilitarea minciunii devine, nici pe departe un simplu efect secundar, ci și o sursă majoră de "creație", finanțare și utilizare curentă scăpată de sub control.
Mai controlează cineva, ceva, azi?!!
Există desigur câteva priorități! Ca în orice spațiu activ, ambițios, ambivalent...
Cea mai populară, la vedere, la îndemâna oricui, rămâne manipularea populației. Consumul informațional, datorită revoluției IT, a transformat, dincolo de beneficii structurale și strategice de primă mărime, omul simplu, comunitatea în care viețuiește și spațiul public într-un simplu "trotuar" al prostituției civice.
Ca urmare directă, controlul asupra adevărului public a devenit o funcție uzuală în spații oculte, la nivel public și privat. Mai există oare "adevăr" în viața publică? Poate doar în final, sau mulți ani după... Industria dezvăluirilor, executate târziu, pe diverse planuri indică adevărata arhitectură a "iceberg-ului" public. Oricum, nu există un adevăr public exprimat, complet relevant despre fapte și clarificari semnificative.
Nu întâmplător, toleranța individuală și colectivă față de minciună rămâne o dimensiune-cheie, fundamentală, a vieții publice.
Ca români, nu stăm rău deloc și la acest capitol... Dimpotrivă, "Mințim împreună!" poate redeveni o sursă alternativă la puterea, formal, instalată. Întrebarea este, când se va modifica în viziune, strategie și tactică abordarea "noilor veniți"?!
Beneficii
Un prim paradox ține de ambivalența profitului prin mincina publică. Fiecare se alege cu ceva. Desigur, în mod ilegal, sau măcar amoral. Uneori hazardat.
Minciuna rămâne, pe cât de accesibilă, tolerabilă, pe atât de greu de stăpânit. De "gestionat...
Un beneficiu tactic, în competiția politică, derulată fie și aparent, într-un cadru democratic ține de falsificarea așteptărilor. Specularea unor nevoi reale, adesea acute, prin anunțarea unor inițiative și oportunități pot genera, adesea chiar regenera așteptări la nivel de masă cu efect direct în consolidarea suportului politic.
Mai mult, inventarea unor așteptări de tip nou, conexate cu tendințe din alte spații, alte contexe statale au adesea un efect rapid în stările de spirit interne. "Deci, se poate!..." Nevoia de orizont, trăirea cu anticipație a unor rezultate pozitive la inițiative și politici oficiale generează iluzii de moment, care în intervale critice asigură șanse sporite pentru jucătorii abili. Într-un declin generalizat la nivel economic și social, într-o lume publică și politică marcată de crize și scandaluri, prezentarea unor dezvoltări cu potențial benefic devine o marfă de top.
Minciuna publică este o monedă în care una dintre fețe este o veste proastă. Cu cât e mai mare, cu atât vestea bună, fie și ipotetică, simplă promisiune, capătă valoare peste nivelul curent. Chiar și efemeră, minciuna ca veste bună face bani...
Costuri
Foarte adesea, minciuna spune mai mult decât orice (inovații, fapte bune, succese) pe o piață publică precară, adesea pustie. Totuși, o dată dezvăluită, în funcție de gravitate și aria de răspândire, minciuna publică poate deveni o sursă de dezvoltări negative, declin de popularitate, chiar ostilitate. Nu sunt puțini cei aruncați la lada de gunoi a istoriei. Căderi fără întoarcere.
Totuși, cel mai adesea costurile au un efect relativ. Sunt compensate de aspecte "pozitive", de noi iluzii, asocieri profitabile într-o dinamică ambivalentă. Depinde de punctul de vedere adoptat, sugerat, impus...
Cele mai acute costuri vizează identitatea politică, grupul-țintă și momentele de cotitură. Dezvăluiri corecte și complete, într-un cadru legal solid pot fi de mai mare greutate decât sentințe judiciare în executare. Acasă, în familia politică sau chiar la pârnaie.
Cel mai adesea este foarte greu, uneori imposibil să generezi, să distribui, să joci pe teme falsificate într-o agendă publică marcată de sfidări, de incertitudine, de eșec. România post-comunistă dispune de o arhivă a eșecurilor politice impresionantă care au la origine minciuni, basme iresponsabile și complicități de mahala.
Întrebarea este: cine plătește cel mai mult, cei mințiți, sau mincinoșii?!
O viață are omu'...
Noile Sfidări
Poate minciuna publică provoca dispariția democrației în România?! Depinde cât mai există din democrația efectivă în țara în care trăim. Care au fost sursele de uzură, subminare și înstrăinare a ceea ce puteam numi o "democrație emergentă"?
În ce măsură, în contextul extern, 10-20 de ani de inițiere, instalare și practicare a democrației ca regim politic, minciuna a fost un adversar explicit sau, cel mai adesea un virus structural, adânc implantat la toate nivelurile?
Ce poate să dispară din ceea ce nu a apărut cu adevărat, consistent și activ în mediul public, politic, în practica uzuală? Diminuarea democrației "care este" va reprezenta o frustrare, o sfidare pentru cetățeni? Pentru câți? În mod explicit, acut, determinant.
Se poate trăi fără democrație în România următorilor ani?! Bazată pe adevăr public consistent, explicit asumat... Cine poate? Câți? Cum?...
Desigur, există întotdeaunăa o "alternativă". A pleca din țară... Ritmul plecărilor spune cel mai mult și mai adânc despre percepția, motivația și reacția unor cetățeni, cu diverse calificări, nevoi și interese referitor la spațiul civic de operare în mediul politic.
Absența la vot, la ultimele alegeri parlamentare, 61%, rămâne un fapt pe cât de grav, pe atât de revelator pentru noile sfidări în care raportarea la adevarul public va rămâne în lift.
Urcă sau coboară?!
Iluzia unei noi majorități se zbate la mal. Este aproape o minciună. O probă de naivitate academică.
Lipsesc cel puțin trei lucruri: Un lider reformator, capabil și credibil. Pentru un restart al României ar trebui să dispună de viziune. O viziune despre viitorul necesar desprins profund de trecutul recent. O audiență și empatie bazate pe charismă pe cât de naturală pe atât de consistentă. Și desigur, curaj, în a se expune la riscuri majore, pe multiple planuri, împreună cu o echipă performantă.
Avem?!
Problema e că la ora actuală, în România care este, liderii sunt de trei feluri: Toxici, Fraieri și De Negăsit...
Stăm bine la ultima categorie.
Nu este suficient ca, odată aflați la putere să cadă. Întrebarea este cu cine ar putea fi înlocuiți? Aici se află secretul recesiunii sistemice căreia îi rămânem prizonieri...


Ps. Stimate d-le profesor Ion Corbu, mi-ați tăiat nivelul de postare pentru o lună...acum vreo doi ani (!), pentru limbaj neeco, împotriva unuia dintre îngerașii haștagiști pe care cu onoare îi găzduiți aici
Cine intră și citește, trebuie apoi afumat cu păr de lup, să-i treacă de sperietură.
- Oare ați avut dreptate?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Bou cu pene ce ești, ipochimen spurcat, pe cine crezi tu că manipulezi? Stie tot saitul cum ti-o trăgeai cu Radulescu, si acum il pupi în c-.r!
Hai siktir!!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 00:03:55
         
 
  Cioroiule, știe, că te auzea cum cârâiai când te spovedeam pe din dos! Da mă-ta știe că a fătat un schizofrenic?  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-17 00:00:52
         
 
  cred că te-ai îmbătat din conținutul țucalului, altă explicație plauzibilă n-am! că veni vorba de țucălarul care pupă unde-a scuipat, iată peste ce minunăție am dat:

EpoPeia

Stau pe vine, că fac yoga, meditez diverse teme...
Actual, mă cert cu mațul, la final, că am probleme
Cu niște intruși nemernici ce se țin de mine scai,
Infiltrați precum Bășilă, d'aia rag ca un buhai,
Și cum simt că prin izmene bate-un vânt de primăvară,
( Ce mireasmă transcendentă- simt in ea dor de la țară... ),
Cum, de-atâta pragmatism, mi s-au rupt in tur chiloții,
Cum n-am ac să pun in ață, iau la rând și injur hoții.
N-am o poză, ca să-isperii, dar se vede după glas
Cum imi șterg la gură ochii și imi crește barba-n nas,
Iar de cujet despre dânșii, pute-a ars pân' la Ohaba,
Parcă-mi pieptăn neuronii cu o greblă, nu cu laba...
Ptiu! bătu-i-ar rânza mea, care rumegă și-o piatră,
( Nu e singura minune, limba, de la sine latră... ),
Ce zic piatră, zic rahat, d'ăla bun, de Istambul...
Și-l indes cu făcălețul, niciodată nu-s sătul...

Toate le-am făcut pe dos, eu prostiei nu-i duc doru',
Chiar când am venit pe lume, mi-am bagat in ea picioru',
Că n-am ințeles botezu', băteau ăia in tilinci...
Cum s-audă ca mă-nec in produsul di pelinci...
Uite, nu-ș de ce, nasul vrea pe gât să plângă,
Făceam lucru manual, toropit de mânq stângă,
Și-n eztaz, plin de talente, jeniul meunnemuritor
Desena, eminamente, harta lumii, pe covor...
Cum să uit? Ce vremuri bune, imi rădeam limba cu briciu'
Când boscorodea pe dâsa, fără voia mea, șoriciu,
Când mi-am dat la intors fața și-am rămas fără obraz,
După ce, crescut sub unghii,aveam umbra de la praz
Când, intunecat de ciuda, conversam cu niște ciori
Cum să intr-un marea arta fără cuib și puișori,
Erau vremuri tare faine, mă mai domina nativul.
Când vânam mai multe rațe, foloseam prezervativul...

Mai târziu, prazul , sub unghii, se facu un mare lan,
Pot sa mă ascund acolo, când mă taie mai aman...
Și dovleacul de pe umeri, colțuros și plin de muchii,
L-au impodobit de-a valma și mătreața și păduchii
Și cum mintea nu-iintregă când se varsă pe hârtie,
I-am luat, așa, in glumă, o juma' de pălărie...
Sunt destuinemernici care imi tot bagă pixu-n gură,
Să nu-ipot scuipa pe foaie și să pun iscălitură,
Da' io nu mă las, trăsni-i-ar, le consum in graba pasta,
Să vedem cum se descurcă, pe acasa, cu nevasta...
Că le cere-o socoteală, post restant și pe dreptate,
Nu să-mi umble mie, dracii, cu din alea pe la spate...

Mă luai cu vorba lungă, când, in fapt, a mea e scurtă,
Și, mintos, precum mi-e felul, să imi trg spuza la turtă.
Dar rezolv, fără probleme,de indată, clar, problema:
- Huooo! țiganilor, otrepe din Americi, anatema!
Ce beliți la mine ochii, nu ați mai văzut vreun dreac?
Vreau ca să vă strâng de oaie, să vă mușc de prepeleac!
Măi, bandiților, in mine conștiința mă dărâma,
De la Râm mă trag, mă rog, poate, totuși de la râmă...
Chiar de mi-a trăit tot neamul in raia, cu turcii, frate,
le-am intors intr-una șnurul, m-am purtat cu demnitate.
Doar când am văzut că-i groasă, ori când nu am mai răbdat,
Protestând in gura mare, stau și eu mai aplecat...
( Nu știu ce dereac se-ntâmplă, de n-o iau pe scurtătură,
Parcă n-am destule alea adunate vrac in gură...)
Ce mai tura-vura, loaze, tata meu, Traian, sireacu,
Că de ălalalt nu zic, sună rău și dă ca dracu:
Să nu zici de nici-o mama, da' sa ai surori și frați
Fabricați dupa principiul ca sa pupi pe unde bați...
Cevă zgabarați privirea catre tur la bracinari,
Nu-i dau jos, așa, de-a fechea, pentru niște găinari
Caredoar pretind din vorbe că se trag din traco-geti.
Dar,, daca-o lăsați mai moale, ne-nțelegem. măi baieți!

Aceasta esteuna din contrele mele cu ioan peia, care se crede tartorele europeii
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-16 23:49:26
         
 
  sile, debitezi porcărele cu ghiotura! mă-ntreb dacă ești doar un tîmpit sadea sau unul tratat de pedofilie cu șocuri electrice! fiică-ta știe că ești pe invers?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-16 23:35:53
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  D-le Peia, m-a rugat țucalul d-vs să vă fiu țucălar, vă supărați dacă refuz? Nu de alta, dar în loc să fie alb strălucitor, bate rău a vânăt, mi-e să nu fac icter mecanic.  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 23:08:07
         
 
  Nicidecum! Doar citez ,,o sursă credibilă".
Dar,menestrel de trei parale, pot să jur că numai haripat ai putut ajunge pe piedestalul nesimțirii de care dai dovadă.
Iar controlul în budigăi este numai pentru ciocul tău fin, se pare că te pricepi bine și îți și place, dacă îl recomanzi cu atâta patos altora.
...Am o mare nedumerire, și numai tu mi-o poți destrăma: nu am mai văzut cioară să umble cu mănuși, nu ne trimiți și nouă o fotografie? Cu cioara respectivă, evident!
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 23:04:32
         
 
  sile, băiete, repeți ca papagalul spiritele spirtoase ale altuia...asta ce înseamnă? plagiat sau lipsă de cerebel...înclin spre a doua variantă!
peicone, brava, te-ai ales cu un nou țucălar!l-ai verificat să n-ascundă cumva vreo # în budigăi?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-16 21:08:49
         
 
  Mai corect spus: ușșși, la spart nuci cu ciocul!  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-16 20:44:36
         
 
  Pe baza profilului matale anatomic, nici nu mă așteptam să fi studiat altceva!
Nu ti-e rușine, javră, să spui că te-ai purtat cu mănuși?
Vorba cuiva de pe aici, ușșșiii, pe horn!


 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 20:04:03
         
 
  articolul nu e toxic, autorele sigur...auzi aici mălegane grele în exprimare:”Un prim paradox ține de ambivalența profitului prin mincina publică. Fiecare se alege cu ceva. Desigur, în mod ilegal, sau măcar amoral. Uneori hazardat.”

sau:”Aici se află secretul recesiunii sistemice căreia îi rămânem prizonieri...”

băi, nea bîlbîilă, am discutat cu mănuși pînă acum dar, văzînd că psihicul lui matale suferă o recesiune nesistemică și progresivă pe o parabolă spre neantul gîndirii, pe viitor voi apela la un compendiu de anatomo-fiziologie veterinară!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-16 18:56:11
         
 
  M-am răzgândit, musiu recheșan, este vacanță, probabil nu ai altă ocupație decât să arunci cu lături pe unde apuci, și nu prea mai ai pe unde, că ai ajuns să te citești singur,
Fac și eu pomană cu un biet urgisit de soartă.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 14:38:23
         
 
   
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 14:31:21
         
 
  Fain te-ai mai descris, recheșane. Si chiar pe limba ta.No, este o vorbă din batrâni care spune că muștele trag la rahat. No, se pare că ai mâncat rahat( nu garantez dacă era turcesc ori ba).
Care ,, recunoaștere la scară europeică"?! Că bag seamă ca îi mai cântați vreo doi, trei, prohodul.
In caz că ai halitosis, retrag tot ce am spus și imi și cer scuze,
Iar cu vasilache și vorbitul in dodii te rog să termini, că te spurc cum d-nul Peia se pare că nu s-a îndurat să o facă. Mai ales că sunt în total dezacord cu dumnealui, nu poți fi nici măcar tzigan!
Acum inchid caseta, dacă vrei ca la cocină, o facem in pagina ta.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 14:31:07
         
 
  Vasilică, eu sunt mai sensibil la unele lucruri care îmi sună rău în ureche. Și mă intoxic cam repede. Deci nu am spus că articolul e toxic, ci că eu sunt afectat de stilul lui. E posibil ca pentru alții, cum fu dl Cristescu, să fie un adevărat balsam pe rană.
Și, da, e un virus pe aici, ceva mai bronziu, atât de toxic, încât ești nevoit să stai cu antidotul la purtător tot timpul. Stă în vârful hornului și cârâie solidar, chemându-și stolul la luptă, pe are, cu mai multă vreme-n umră îl ușuia!
În ultima vreme, însă, a devenit porumbel haștagist, frate de credință cu ăi inamici d epână mai ieri, semn că neamul păsăresc migrează odată cu venire frigului și se întoarce, ulterior, la căldurică. Chestie de circumnstanțe șid e cod moral. Zoologic, evident!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-16 14:20:39
         
 
  vasilache, de băgat în seamă te-ai băgat singur, cu asemenea capodoperetă de analiză kaka-maka, însă de vrei recunoaștere la scară europeică te pot ajuta dedicîndu-ți(deși nu mă pretind poetache ca matale) o minifabulă scrisă-n grabă:

Un muscoi mare și-albastru, cu pretenții literare,
O dipteră dintr-aceea în latrine trăitoare
S-a fălit c-ar fi în stare, în ilustru-i bălegar,
Bîzîind pe limba-i slută, să tocmeasc-un insectar
Și-narmat cu bolduri, ace a plecat la vînătoare,
După goange, gîze, fluturi în culori uluitoare
Ba rotindu-se ca orbu a zburat spre frunza deasă,
Unde păianjenul își țese geometrica lui plasă
Ce s-a petrecut, pe urmă, nu-i o taină pentru lume,
Prins în mreajă, stors de vlagă, a ajuns prilej de glume!

 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-16 12:20:08
         
 
  Și, d-le Peia, chiar vă apreciez pentru că spuneți intotdeauna ceea ce gândiți, fie că aveți, fie că nu aveți dreptate. Intâmplător, sau nu, vă iese de foarte multe ori prima variantă.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 11:36:50
         
 
  D-le Peia,acum, nu știu de unde rezultă că aș fi sărit la gâtul d-vs. Un singur cuvințel m-a deranjat, ați spus ca acest articol este ,, toxic". Totuși, față de ceea ce am citit eu aici de amar de vreme, este mult mai ,,toxic".
In rest, ma bucur ca i-am dat lui rechesan ocazia sa se bage in seamă, ca tot nu îl mai bagă nimeni, el scrie, el citește.
Și, apoi, ar trebui să-mi multumiți, i-am dat ocazia să vă aprecieze.
In rest, vorba d-lui Kosta, să auzim de vuvuzele, de pulane și-alte cele.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 11:31:26
         
 
  Eu, Vasilică, îți spusei adevărul, ia tu săriși la gâtul meu. Treaba ta, poți să te crezi un mare analist politic. Parcă dacă sunt sau nu sunt eu de acord, realitate poate fi alta! Poți să te culci liniștit pe urechiușa din dotare și să te visezi un Demostene redivivus. Doar să ai grijă să nu-ți spargi dinții-n pietricelele alea, folosite pentru descâlcirea limbii!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-16 10:44:54
         
 
  aici trebuie să-i dau dreptate lui Peia(cîteodată, cînd nu o ia pieptiș prin tufele de măcriș, are și el dreptate):vasilache a înghițit un dumicat prea baban pe care nu-i capabil să-l digere;"textul" e o însăilare de fraze și sintagme banale(posibil luate cu copypaste)unele atît de încîlcite însă se poticnesc în mlaștina ilogicii, ratînd șansa unui articol cu "subiect și predicat";dacă era să fie insectar era musai să fie cîteva "muște" înfipte în bolduri, de pildă:micky-mouse-ul pontin, mandolinistul cu papion,vătaful de deliorman,ursul de hermanstadt, curca de videle, etc.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-08-16 09:34:16
         
 
  D-le profesor, aveți dreptate în tot ceea ce spuneți despre tehnica de redactare a acestui articol.
Eram absolut convins că nu va fi convingător, nu am reușit să înjur pe nimeni.
Voi fi mulțumit dacă nu voi fi eu cel înjurat.
 
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 00:27:31
         
 
  D-le Peia,uite, recunosc: sunteți geniul adevărului absolut! Dumnezeu este un biet călugaraș pe lângă domnia voastră... Așa, este bine?  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2018-08-16 00:15:46
         
 
  Discurs alambicat. La un moment, intoxicat, abandonezi lectura. Nu am reușit să desprind o idee clară, dusă cu consecvență până la capăt.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-08-15 23:31:11
         
 
  Acord și:

01
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-08-15 19:23:17
         
 
  De încurajare, am înstelat acest articol. Care pare un fel de raport sinteză privind starea societății. Sunt câteva typo și alte inadvertențe, în text, care ar trebui corectate. Apoi, mă gândesc, boldarea subtitlurilor și spațierea lor ar putea da o perspectivă de mai multă rigoare. Însă ce-i lipsește textului, pentru a fi convingător, sunt referințele concrete, exemplele, nominalizările. Așa cum este pare, cum spuneam, un raport sinteză destinat unui decident, unor planificatori.

PS. Da, v-am redus nivelul și o voi mai face dacă, iar, veți încălca regulamentul. Faptul că o vreme, premeditat, nu am intrat pe site și situația site-ului din această perioadă, nu au nicio relevanță în reducerea nivelului dumneavoastră. Dimpotrivă ele constituie un puternic argument de a interveni și de a fi exigent în raport cu valorile europeice. Sigur, îmi este greu să o fac singur dar o voi face. Nu am cedat deloc. Experimentul a dorit să arate consecințele lipsei de exigență.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-08-15 19:21:51
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE