FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Povestea coțofănoiului
Text postat de Gheorghe Rechesan
POVESTEA COȚOFĂNOIULUI

Cică era odată, nu cu mulți ani îndărăt, un tărîm, nu prea întins, dar frumos și bogat, populat numai de păsări. Și-n țara asta minunată venise pe lume un pui de coțofană, însemnat de la natură cu un zbenghi cîrmîziu pe țeastă, deasupra ochilor, tare clonțos și băgăcios cum îs toate zburătoarele din neamul țărcilor și caragațelor. Nici nu-i dădură bine penele și puful de sub cioc că se și apucă de pungășii și șterpeleli căci, vezi-bine, așa-i era firea coțofenească,să-nșface tot ce strălucește, chit că-i prisosește. Pe șesul întins în care viețuia el, mărginit de Dunărea bătrînă, pe de o parte, și codrii Deliormanului pe de alta, multe erau de șterpelit, iară coțofănoiul nostru însemnat de la nimic nu dădea înapoi. Fura viermușii din ciocul mierlelor, grăunțele din poiată, puii golași de vrabie și ouăle prigoriilor din cuib, ba uneori, cuibul cu totul lăsînd puii flămînzi și orfani de părinți. Fără frică și fără de rușine se băga și în casă, fura lingurile de pe masă, hrana din hambar și paralele din buzunar. Astea se întîmplau pe vremea cînd maimare peste tot păsăretul din țară se înscăunase o buhă bătrînă, una cu penele roșii, care în tinerețe studiase ornitologia la muscali și zicea tuturor cum că era sărac, cinstit și curat la pene precum porumbelul păcii. Praf aruncat în ochii lumii, căci sub oblăduirea lui spori numărul cloncanilor, ciorilor, țărcilor și stăncuțelor care se abăteau în stoluri dese peste țară, prădînd și jecmănind de rămîneau lanurile pustiite în urma lor ca după năvala lăcustelor. În cele din urmă pe huhurez-vodă îl dădură jos din jilț tot ai lui, în frunte c-un păun plin de țîfnă și tare mîndru, cum sunt de-altfel toți păunii. N-apucă, însă, păunul să se bucure de domnie, căci păsările, toate, de la mic la mare, aleseră în fruntea lor un uliu pescar pleșuv și hulpav, care bătuse căile ostroavelor și colindase mările și oceanele lumii lăudîndu-se că unul mai iscusit ca dînsul la cîrmuire nu se afla nici pe apă, nici pe uscat. Mai mare greșală nu se putea face, fiindcă hultanul ăsta umbla toată ziulica cu ciortanu-n gheare, plevușca-n clonț și aburii rachiului în țeastă, arțăgos și hrăpăreț ca nimeni altul, semănînd dezbinare și îndemnînd la ticăloșii de neînchipuit, ba își luase drept ibovnică o coțohîrlă de pupăză bălană, obraznică și nesătulă cu care se îndemna neîncetat la furat.
În vremea asta, coțofănoiul din codrul Deliormanului, fura și el, nestingherit și de nimeni oprit făcîndu-și cuib bogat, cuprins și întărit, punînd deoparte grăunțe albe pentru zile negre și gîndind la ce vremea ce va să vină. Și veni, căci zilele de domnie ale pleșuvului se gătară și păsările aleseră iară, de data asta un păsăroi mare și lung în picioare, un ditamai bîtlan nemțesc de baștină din Pădurea Neagră. Gîndeau și ele că, după cîrmuitori hrăpăreți și cu clonțul mare, ar fi bun unul potolit și mai plecat spre grijile țării. Mare dezumflare pentru păsărime, căci bîtlanul picotea toată ziua în cuibul său mare, ieșind doar din cînd în cînd la preumblare prin luncă, pășind apăsat, pas cu pas și clămpănind rar și oțărît cîte-o poruncă mofluză.
„ Acu a venit și vremea mea, că destul am stat deoparte, pe cracă, lăsîndu-i pe alții să cîrîie!” își zise coțofănoiul zbanghiu văzînd atîta nepăsare și zvîîîr! zbură hăt departe, peste șesuri și măguri, taman în mijlocul codrilor Vlăsiei, unde se ținea sfatul cel mare al zburătoarelor. Aici păsărimea se aduna împărțită după soiuri și apucături, înaripatele răpitoare, corbii, ereții, șoimanii cu pliscul mare, încîrligat și roșu de-o parte, scatiii, graurii, ciocîrliile, mierlele, măcălendrii, privighetorile și altele cîntătoare, de alta. Cîrîială și sfadă mare, fiindcă niciuna nu se îndura, precum corbul lui La Fontaine, să lase celeilalte, boțul de caș din cioc. În astă vînzoleală și zburătăceală fără folos, coțofănoiul se simțea în apele lui, căci nimic mai lesnicios pentru el ca să ajungă-n frunte decît vremurile acelea tulburi, frîmîntările neîncetate și neorînduiala din țară. Cu minciuna în plisc, cu șoșeli și momeli, prosti pe unii și pe alții, făgăduindu-le furăciune deplină și trai îndestulat ca acela al puiului de găină încuiat în budă, căci nimic nu știa mai bine decît dînsul să încîlcească firul gîndului firesc și să tulbure mințile netulburate. Întîi și-ntîi adună toți țărcoii, ciorcușele, ciorile, hoitarii, găinarii și caragațele și le grăi pe limba lor.
„ De-amu înainte, nouă ni se cuvine cîrmuirea căci suntem mai mulți la numărătoare, mai hulpavi la îmbucat și mai tari în rînză...și de aia împărțeala cea dreaptă va fi numai a noastră: pita și cuțitul în ghearele noastre au ajuns și ar fi mare nerozie să nu ne îndestulăm dintr-asta...legea, fi-va numai o sperietoare, o momîie umplută cu paie mucede de care nu se sperie nici un pui de garoi de-abia ieșit din găoace...așadar, nu mai stați ca cioara-n par frecînd gherțoiul degeaba, zburați și înșfăcați cît puteți fiecare să căre și să halească!”
.
Ca să fie păzit de mînia acvilei oarbe a dreptății, cea de-a pururea legată la ochi, puse un botgros bubos și tare firoscos să schimbe pravilele și legile ca să-l scoată pe el basma curată, căci se știe, dacă nu te mănîncă nu-i musai să te scarpini degeaba, iară lui îi ardea trupul de rîia furăciunii și de lindinile primejdioase și mincinoase care-i mișunau sub piele.
Ca să nu bată zburătoarelor de rînd la ochi și să fie ferit de ereții pîndari și ulii păsărari, el împinse în față și puse în fruntea cîrdimii de hrăpăreți o curcă tută și plouată, care nici înnumăra nu știa bine, darmite să stea cloșcă deasupra cuibarului ăl mare al țării! Nătîngă, strîmtă la minte dar sclifosită, că fusese o vreme trimisă în voliera înaltă de la Bruxelles, cîrîia și ea, ca țarca-n lemne, ce-i da scris coțofănoiul să cîrîie: minciuni, ispite găunoase și făgăduieli deșarte, bune de prostit păsăretul mărunt. Și începu iară o părăduială cum nu s-a mai văzut, cîrd după cîrd, stol după stol, de rămînea pămîntul gol în urma lor. Cine să li se împotrivească: vrăbiile, pițigoii, ciocîrlanii, bibilicile fricoase și pitulicile sfioase? Rîndunicile și lăstunii își luară zborul spre ținuturi mai priincioase, iar cocostîrcii și cocorii începură să ocolească țara coțofenită pînă-n străfunduri. Însă, nici bîtlanul săsesc nu se arătă nătîng cu totul, barem ca să nu-și rîdă de dînsul neamurile lui nemțești, și chemă la el o ghioanoaie țanțoșă și iscusită, care se pricepea de minune să scotocească scorbură cu scorbură, copac cu copac, toată pădurea, poruncindu-i să-l prindă în laț pe coțofănel ăl bengos. Și-avea pricini de scotocit căci multe lucruri și înfăptuiri găunoase avea acesta pe suflet în vremea cînd zbura prin codrii Deliormanului: grăunțe șutite cu sacul, cloști furate de pe ouă fără să se știe, cuiburi părăduite, bănet luat cu japca, zapise calpe și plăsmuite și alte cîrcofeli iscusite, căci i se dusese buhul de șmenar pînă-n ultimul cuibar. Ce găsi ghionoaia, luînd toată pădurea la rînd, și ciocănind cu osîrdie fiecare cracă putredă, se știe, un mizilic de furăciune, cam o sută de mii de parale luate cu japca pe vremea cînd era vătaf la moară și baștan peste plaiurile-i natale și lua caimacul cu vadra și uiumul cu sacul. Acu, îi de văzut ce-o face coțofănoiul însemnat...va zbura către țările în care iernează berzele? Va umbla cu cioara vopsită cîrîind că-i nedreptățit și învinuit dinainte? Și de ce nu i-ar merge cîrîiala cînd la papagal nu-l întrece nimeni și se găsesc pe lume încă destui guguștiuci care să-l creadă. Pînă una-alta, juzii i-au dat osîndă să petreacă trei ani și jumătate în colivie...fie-i gratiile aurite și ouăle stîrpite! Om trăi și-om vedea, după cum spune vorba aia din bătrîni, dacă fitece pasere pre limba ei piere!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  scatiule, cînd ți-o făta mintea un pui dă-l domle la orfelinat, că-i păcat să aibe parte de-unu ca tine!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-07-04 00:09:42
         
 
  Foaie verde mere-pere, balaoacheșe! Arunci vorbele cu lopata, le-mbârligi și le stârligi, de parcă ai mesteca terciul în ceaun. Ești fix că lăieții ăia care parcau în lunca satului și veneau cu căldarea trucată-n spinare, încercând să-i păcălească pe rumâni: "N-aveți voi amântrei trei suce dă lei"! "Cioară, pleacă d-aci cu gărăiala, că acuș dau drumu la câini"!, i-o reteza omul și-i arunca căldarea cât colo. Care zdrăngănea a fier mort, nicicum a aramă. Așa și tu, țângheșane: umbli că căldarea de vorbe după tine și zdrăngăni a "fer" - metal prețios, dîn trei litere!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-07-03 15:53:52
         
 
  p.s.pPînă una alta, de toată "ornitologia" ta cred că se bucură tov. Corbu, pasărea heraldică a saitului! sper să i se împlinească toate aspirațiile politice și toate visele ideologice în pofida faptului că singura platformă, care, cîr-mîr i-a funcționat atîta vreme, va rămîne mai pustie decît mintea priministresei dărăcite la minte!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-07-03 14:45:42
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  peia, te-ai afumat cu tizic, văd bine, clempăi în gol, ca de-obicei, și nu mai nimerești tastele!hai,că te las să te desfeți cu tizicul și cu mizilicul scăpat din dosurile pesedeilor tăi!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-07-03 14:41:41
         
 
  Bine, cioroiule! Fii demn și cârâie mai departe!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-07-03 14:40:14
         
 
  Ești prost, porumbelule voiajor! Torul se folosește la făcut fum, ca să amețească țânțarii. Aia, ce spui tu, e altă poveste. Cât privește condamnarea, infractorul werner trebuia de mult să stea la mititica, nu să-și frece buca de jilțul potrocenist. Dar cum mafioții tăi își fac de cap și-i doare-n dos de asta, pot condamna și pasărea din zbor, dacă li se scoală! Așa că dracu crede în condamnarea aia. Daor niște slugi ca voi, angajate să facă agrgară pe boabe de linte, staloiniștilor!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-07-03 14:39:06
         
 
  sigur,iar scroafa zboară și vițelu cîntă la chitară! ești ceea ce îi învinuiești, mereu, flecărind neîntrerupt tu pe alții că ar fi:un pîrlit de manipulator al trustului media, un propagandist de brașoave, o iscoadă lipsită de har, care căutînd mereu aptera din dosu cabalinei se autoiluzionează că balega-i miere!
cioara e pasăre nobilă pe lîngă coțofenele cărora le pupi dosu:firea, olguța, vasilica și alte pupeze ale partidului ciorditorilor pe stînga!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-07-03 14:37:48
         
 
  Cioroiule, îți dai cu presupusul în privința adeziunii mele față de x și y. A fi împotriva mafioților de la sânul coanei justițika, nu înseamnă musai a apăra pe cineva anume, ci a fi, de principiu, pentru legi corecte, nu tructae din dește de către kakaveika - procuroarea bețivă comunistă, pruna pe colac - slugă șioroșistă, și predoiu, păpa-i-ai rima!
Dar, pentru mintea ta de cioară vopsită e greu de priceput.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-07-03 14:33:33
         
 
  dacă tăceai, filosof rămîneai... dar așea e deliormăniții de pretutindeni, firoscoși și lăudăroși chiar și-atunci cînd sunt jumuliți pîn la chiele, aidoma liderului lor trimis 3 ani jumate de repaos obligatoriu în colivie!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-07-03 14:33:29
         
 
  tor?să-l hăpăiești cu spor fiindcă-n Banat nu e utilizat decît ca îngrășămînt natural, nu ca material de construcție ori combustibil ca-n pusta deliormanului!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-07-03 14:30:52
         
 
  Tizicul e, pe la noi, tor. Adică baligă uscată. Zic că fu imprudent să pomenești de asta taman tu, căutător de cucuruz prin torul fleșcăit!




 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-07-03 14:27:26
         
 
  ce mai tura-vura, umbli cu cioara vopsită zicînd că-i papagal...buha e roșie, cucuveaua e mov, dar tu cum ești, caragață neagră-n ceru gurii?dalb și curat ca și cartea de muncă a vasilicăi din videle?  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-07-03 14:20:22
         
 
  da, scăpai spre bucuria ta, ciocîrlane! nagîț de tizic, cum te știu, dai cu țesala în dosu calului vasilicăi că, cine-știe, poate-ți scapă o delicatesă să-ți îmbucuri și tu palatinul!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-07-03 14:18:35
         
 
  Apropo: Titlul corect era: istoria cioroglifică!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-07-03 13:54:48
         
 
  Cioroipane, îmi fu lene să urmăresc toată păsăreasca ta gratuită, dar, trecând en passant peste ea, hop, că dădui peste următoare zicere:

"sub oblăduirea lui (buhă bătrână cu ochii roșii) spori numărul cloncanilor, ciorilor, țărcilor și stăncuțelor care se abăteau în stoluri dese peste țară,"

Să-nțeleg că faci parte din stolurile ălea care, cum spui, se abătură peste țară?
Bine că ne-ai lămurit, dar ai o greșală: buha e cucuvea și cucuveaua e mov. Fabulă, fabulă, dar respectă coloarea penajului. Ce, tu nu ești tuci? Sau ăi fi vrând să spui că ești vreun scaiete drăgălaș? Apropo, cineva mi-a semnalat că taman ce păpași un i de la pluralul articulat "scatiii"! Vrei să sugerezi, poate, că ești unicat? O cioară cu pretenții rafinate, care face pe scatiul?


 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-07-03 13:53:25
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE