FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
"Întîmplările" lui Kosta
Text postat de latunski criticul
Kosta Vianu se prezintă cu un volum de proze scurte structurat pe trei capitole. Procedînd oarecum metodic, mă simt obligat să vă avertizez că primul capitol: „Întîmplări aproape adevărate” (care dă și titlul volumului) conține proze care nu se citesc ușor, nu ai cum să le tratezi cu viteza lecturii, fiind încărcate de simboluri, de aluzii, de amănunte, de întortocheri, de trimiteri la veridice și false savantlîcuri, străbătute de cîteva vase de sînge SaiFai, cum îi șade bine devoratorului și iubitorului de gen. Autorul se plimbă nonșalant printr-o galerie de personaje, în contextul unor acțiuni și întîmplări (uneori livrești), la limita dintre real și imaginar, cum și recunoaște. Joaca de-a situații în care pare să se întîmple ceva, zici că se întîmplă, dar nu ești niciodată sigur că s-a întîmplat – te transportă într-o lume complicată, misterioasă și uneori apăsătoare. Un autobus care trece și nu trece prin localitate, acea RATĂ din alte vremuri (Cursa de Milicetu), un straniu străin, abia schițat, parcă e urmașul omului wellsian (Seceta), sunt pretexte de disecări și dialoguri, de viziuni personale transmise personajelor. Alte proze strecoară subtil nemulțumirile autorului vizavi de sitația socială, politică, economică. Matache Scoveargă (Matache), deși voit caricaturizat, are acel sarcasm al omului școlit, nevoit fiind, prin natura profesiei, ori pur și simplu întîmplător, să se afunde într- lume care nu-i aparține, printre mahalagii, cocalari, hipsteri, bețivi și curve. O lume pe care nu și-o dorește, nu o pricepe și unde este luat peste picior de cei enumerați mai sus. De aici sentimentul de tristețe apăsătoare și nevindecabilă.
În prim planul imaginii se plimbă și cîteva personaje feminine (vezi Pușulica, Gilica), cam înalte și blonde, rod al ideației autorului despre idealul de damă numai bun de ironizat. În realitate ele sînt doar un prototip, fiecare fiind „adusă din condei” după aceleași norme, că doar ce nu poate face un mînuitor de pană atunci dă frîu liber fantasmagoniilor.
Capitolul care merită a fi explorat cu atenție și plăcere a lecturii este îns㠄Exerciții de naivitate”, unde scriitura curge fluent, unde amintirile despre oameni, fenomene și necuvîntătoare prind o pojghiță ca de pîine coaptă și proaspătă, au o tentă de verde primăvăratic, chiar și atunci cînd sînt din segmentul erodant, cu marcaje și sechele. Aceste scurte cadre de viață au o încărcătură emoțională neistovitoare. „Galena, Mircică, Oameni, Anton” sînt adevărate bijuterii minuscule, atent șlefuite. Aici văd eu adevărata forță a scriiturii originale, dincolo, mult dincolo de naivitate, cum vrea a se alinta Kosta, cu exces de modestie.
Nefiind decît un consumator de literatură și un autodidact în ale scrisului, nu am pretenția de a cunoaște implicațiile criticii literare și valorificarea scrierilor altora. Ba chiar am spus și am scris aceste rînduri cu o doză de subiectivism, autorul fiindu-mi prieten, cunoscînd cele mai multe texte din lecturi anterioare și știind că multe au fost produse pe o perioadă lungă de timp. Las și altora bucuria lecturii, descoperirea de valențe ori de formalisme, cu singurul reproș, dacă-i pot spune astfel, că timpul nu a fost darnic cu Kosta, pentru a-i permite a se dedica mai mult scrisului.
Dacă veți citi volumul veți mai descoperi cum mai toate personajele au tendința de a filosofa în trendul caricaturizării unor discursuri ale zvonurilor, disperarea unor colectivități care se vor situalte în alte spații geografice, dar care se comportă mioritic; dar dacă veți citi și ultimul capitol: „Cîte ceva despre...orice”, veți afla și părerea vecinului Sandu (șofer cu caracter, personaj din „Vecinul Sandu și literatura”) despre literatură, evident! Părere împărtășită , în zilele noastre, de prea mulți, din păcate…
“- Auzi, vecine Sandu, mata ce părere ai despre literatură, așa, în general?
N-am văzut o față mai tristă în viața mea! Parcă i-aș fi dat cu levierul în frunte.
- Ce-ți veni să-mi strici bunătate de zi, vecine? Mă știi pă mine mort după (...) scriitori? Ăștia mănâncă grăunța statului de pomană, ascultă la mine, că sunt umblat și știu ce vorbesc. Păi mata, om citit, informatician parcă te știu, ai de-a face cu ăștia?
- Nu, vecine, bătui eu în retragere, nu știu ce mi-a venit, dar cum te văd om cu experiență de viață, m-am gândit că …
- Asta-i altă căciulă, rosti înseninat dintr-o dată. Nu se merită, crede-mă, am și io câteva cărți, rămase de la ofticosul de frate-miu, ăla care a murit anul trecut. Am și răsfoit câteva, așa ca să nu zic că n-am încercat. Aiureli! Manualul de întreținere la Buceag (camionul – nota mea), după care am învățat io meserie, aia carte, nu abureli cu stele, cu luceferi sau cu cai verzi pă pereți, cum scrie ăștiea, literații lu’ pana mea. Nu-mi trebuie! Să-ți spui una, ca să te lămuresc, pă lume e două feluri de oameni, unii care trăiește viața, așa ca mine și ca dumneata și alții care nu e în stare, și atuncea scrie, mă-nțelegi?”

Kosta Vianu - Întîmplări aproape adevărate, proză scurtă, Coresi Publishing House. Lansarea a fost vineri 01 iunie, Bookfest.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Gaspadin, tocmai accesasem site-ul ca să postez, cu riscul de a fi înjurat pentru îndrăzneală,  această cronică pe care am citit-o pe pagina mătăluță de FB. Mă bucur că n-a fost nevoie, întrucât ai făcut tu însuți acest lucru.
Felicitări ambilor, dar în mod special d-lui Kosta pentru probabil debutul în proza scurtă.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-06-03 12:51:56
         
 
  kosta  
Postat de catre latunski criticul la data de 2018-06-03 10:17:38
         
 
  https://ibb.co/eJ8a5y
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2018-06-03 10:15:17
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE