PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ULIUL, CALEMGIUL ȘI CURCILE (1) Text postat de Gheorghe Rechesan ULIUL, CALEMGIUL ȘI CURCILE (halima tragi-comică) PERSONAJELE: Ali Kalem al-Küfür abu Hasir, crescător de curci şi alte orătănii domestice Mikal Bozuk al-Göbeği, samsar de perii, cîrpe, măturici Baştan al-Kuzgun ibn Saygin, proprietarul caravanseraiului “Mavri Avropa” Şahin („Uliul”) Saud Ciçekler Avukatlik, conţopist, ajutor de cadiu Un gealat Un ţigan O ţigancă DECOR: Curtea caravanseraiului “Mavri Avropa”, o bătătură circulară, împrejmuită cu un zid scund din chirpici vopsit în siniliu ; baloturi, desagi, drumeţi, derviși, asini, cămile de povară, balegi uscate. SCENA I ALI KALEM (un ins cu părul rar, zburlit în creştet ca o creastă de cocoş, ghemuit lîngă o vatră rudimentară în care mocnesc bulgări de tizic ): − Ce vreme năroadă...acu arde soarili ca-n cuptor, păstă tri-patru clipe s-adună nouri lungi de furtună peste şesuri...vara, anotimpul comploturilor şi a ticăloşiilor...ia să mă răcoresc, io, oleacă cu neşte stihuri meşteşugite! ( înmoaie calamul într-o călimară agăţată cu sfoară de brîu, îl scutură şi scrie pe un petec slinos de pergament; se scarpină cu coada condeiului în cap şi reciteşte cu voce tare): Iaca că-i crăpatu vremii, uşa scîrţîie-n ţîţîne, Nouri unşi ca şi şoricul ce atîrnă pe cadîne Să adună mii pă şesuri, gîrle gîlgîie supt glie, Păpădia trasă-n aor dănţuieşte-n fîn, zurlie Gîze smălțuite-n verde și văpsite cu fósfor, Străluc ca bucile Roxanei cînd se scaldă în Bosfor Căci visînd alene-n iarbă la trecutul meu baban Mă încearcă neputinţe ca pă ultimu’ sultan Stihu’ lui Firdus s-abate peste ciumăfăi şi-omag, Pipăi ouă reci ca gheaţa şi zbîrcitu-mi ştremeleag Ceriu’ ca şi acvarela mă îndeamnă către cort, Cu plocon, haraci şi fete ce-ar trezi la viaţă-un mort Baiadere-mi cîntă-n poală, însă ieu, iok icosari, Aspru-mi bate vîntu desperării şi în pungă şi-n şalvari De-aş avea beilik dă tîrle, ortomane să se-adune Turme dalbe dă mioare, harmăsarii ninşi dă spume La un semn al meu dîn deşte tri harapi să-mi facă vînt, Ieniceri din Dămăroaia să se-nchine la pămînt Să mă poarte sus, pă braţe, o armie de eunuci, Să îmbuc clapon pă varză şi o ciorbă dă lăptuci Şi să beu setos ca paşa ce domneşte la Vidin, Tri balerci, trăscău dă pere şi cinci vedre rase-n vin În căţui să-mi arză gazul dintr-al buchiilor snop, Al meu nume dăinuiască pîn l’ al zecilea potop Glia grea să să clintească la un semn, cînd mă înfurii, Mahomet mă pizmuiască colea, culcuşit pîn hurii Îngeraşi pictaţi cu ţiplă să-mi închine osanale, Lăudat Allah să fie pîntre munţii de sarmale... Însă, iaca, mi se-arată zvon de mazilire-n rînd, Dar pitit într-ale mele nu mă sparii de ăst gînd La muftii şi ulemale, nu mă plec, ba mai vîrtos, Cătr-Apus mă-ntorc cu dosu’ fără temeri dă prisos Ghiaurii mă toacă-n vorbe şi amarnic clevetesc, Cum c-aş fi iscoadă-n tufe şi hadîmb împărătesc Dar ce-mi pasă, iacă-i vară, mă gătesc păntr-un răzbel Nici Khayamm, la dînsu-n corturi, nu scria güzel gazel! MIKAL BOZUK ( un ins burduhănos, cu ochişorii înfundaţi în osînză, ascultă atent , apoi se apropie şi se ploconeşte): − Aferim, Kalem effendy, că bine le mai potriveşti, halal să-ţi fie...de cînd maica m-o făcut n-am aflat stihuri mai iscusîte ca ale domniei tale! Parcă s-aud păunii cum zvonuie în grădina Edenului, să n-am parte de mahmudele-n pungă, bere de Efes şi kebab din coapsă de heruvim dacă te mint! ALI KALEM: − Teşekkür ederim, mulţam mare, amice pelerin... da dă unde vii şi încotro te purtară paşii? MIKAL BOZUK (scoţînd o măturică și o țesală începe să-i perie poalele şi mînecile caftanului): − De la Mecca pînă la Alecsandria şi-napoi... ALI KALEM: − Ahhh, Eghipetul...(recită cu patos): Puradei hlizind în soare, colo-n margine dă Nil, Apis sfînt mugind cu ibişi şi Osiris ăl suptil Faraoance dăulate şi-nvălite în zeci hlamide, Scîrna ţigănimii tăte adunată-n piramide Tăt nămolul, deşănţarea de la Ra pînă la Hrist, Ar băga în draci şi-n boale p-ăl mai tare anarhist! MIKAL BOZUK: − Nu, nu-n Eghipet, înţeleptule, colo-şa, mai aproape, în Alicsăndria Deliormană! ALI KALEM(tresărind): − Ai văzut-o pă vizireasă, pă Nefertuta noastră dîn Videle? MIKAL BOZUK (cu mîndrie): − I-am pupat poala rochiei şi imineii...nurlie și isteață muiere! ALI KALEM (cu o nuanţă de invidie în glas): − Aşaaa...şi ea, ce-a zîs? MIKAL BOZUK: − Ce să zîcă? Nimica...tăcea, aşa, cu multă înţelepţire...că nu se face să voroveşti de-a moaca, cu orişicine, cînd eşti în rînd cu ăi mari ai lumii! ALI KALEM: − Da’ Șeitanoglu-han, padișahul nost ce-a zîs? MIKAL BOZUK: − Am zîmbit așa pe musteață și mi-a zis: salam-salam, bre, cît mai poți hali, că vine urgia și haramu haramurilor, că năvălesc azapii și gealații agiei peste noi să ne-nchidă-n beciuri, să ne ia toate aliș-verișurile de-o să ne învîrtim prin lume îmbrăcați în petice și cu dos gol, mai rău ca dervișii învîrtitori! ALI KALEM: − Aman de noi dacă năvălesc navlapii puși pe părăduială gata să salte și cloșca de pe ouă... MIKAL BOZUK: − Iar eu m-am tînguit așa: nu ne lăsa, Înălțimea ta, spaimă a eresului, emir al fesului și-al interesului pradă ghiaurului...N-am ce vă face, a zîs Șeitanoglu-șah, asta-i situația, mereți la Mecca, faceți mătănii cît puteți, că însuși Hahanes-vodă din Kara Iflak se sloboade păstă Aliotman de-i sare Înalta Poartă dîn țîțîni și-o să haliți numa lobodă și urzîci hierte pîn la a doua venire a Imamului ascuns pîntre noi! ALI KALEM (scrîșnind din dinți): − Ticălosu...spurcăciunea, lifta păgînă, nu-i mai ajung alea șase seraiuri pline ochi cu cadîne, acu jinduie și la curcile mele! Tre să ne înarmăm, să ridicăm gloata încontra blestematului, c-altfel ne cîntă muezinii chemarea la salah dîn vîrf de par, ca berzele! MIKAL BOZUK: − Crezi, preaînțeleptule șeic? ALI KALEM: − Cum crede orbu-n lumină și robu-n slobozenie...că io iubesc libertatea mai abitir decît iubește beduinu oaza și cămila apa puțului...ce mai tura-vura, scot condeiu dîn teacă, îl dau pe tocilă, îl înmoi bine în zamă de bozii și de cucută, iar mai apoi...bismillah, allah inșalah, mohamet rasul allah, dumnezău cu mila, otravă cu chila...să nu-mi zici mie calemgiu dacă nu ți-i calimcăresc pă toți trădătorii și ticăloșiții-n rele pîn la loc comanda! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE