FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
ULIUL, CALEMGIUL ȘI CURCILE (1)
Text postat de Gheorghe Rechesan
ULIUL, CALEMGIUL ȘI CURCILE (halima tragi-comică)

PERSONAJELE:

Ali Kalem al-Küfür abu Hasir, crescător de curci și alte orătănii domestice
Mikal Bozuk al-Göbeği, samsar de perii, cîrpe, măturici
Baștan al-Kuzgun ibn Saygin, proprietarul caravanseraiului “Mavri Avropa”
Șahin („Uliul”)
Saud Ciçekler Avukatlik, conțopist, ajutor de cadiu
Un gealat
Un țigan
O țigancă

DECOR: Curtea caravanseraiului “Mavri Avropa”, o bătătură circulară, împrejmuită cu un zid scund din chirpici vopsit în siniliu ; baloturi, desagi, drumeți, derviși, asini, cămile de povară, balegi uscate.
SCENA I
ALI KALEM (un ins cu părul rar, zburlit în creștet ca o creastă de cocoș, ghemuit lîngă o vatră rudimentară în care mocnesc bulgări de tizic ):
− Ce vreme năroadă...acu arde soarili ca-n cuptor, păstă tri-patru clipe s-adună nouri lungi de furtună peste șesuri...vara, anotimpul comploturilor și a ticăloșiilor...ia să mă răcoresc, io, oleacă cu nește stihuri meșteșugite!
( înmoaie calamul într-o călimară agățată cu sfoară de brîu, îl scutură și scrie pe un petec slinos de pergament; se scarpină cu coada condeiului în cap și recitește cu voce tare):
Iaca că-i crăpatu vremii, ușa scîrțîie-n țîțîne,
Nouri unși ca și șoricul ce atîrnă pe cadîne
Să adună mii pă șesuri, gîrle gîlgîie supt glie,
Păpădia trasă-n aor dănțuiește-n fîn, zurlie
Gîze smălțuite-n verde și văpsite cu fósfor,
Străluc ca bucile Roxanei cînd se scaldă în Bosfor
Căci visînd alene-n iarbă la trecutul meu baban
Mă încearcă neputințe ca pă ultimu’ sultan
Stihu’ lui Firdus s-abate peste ciumăfăi și-omag,
Pipăi ouă reci ca gheața și zbîrcitu-mi ștremeleag
Ceriu’ ca și acvarela mă îndeamnă către cort,
Cu plocon, haraci și fete ce-ar trezi la viață-un mort
Baiadere-mi cîntă-n poală, însă ieu, iok icosari,
Aspru-mi bate vîntu desperării și în pungă și-n șalvari
De-aș avea beilik dă tîrle, ortomane să se-adune
Turme dalbe dă mioare, harmăsarii ninși dă spume
La un semn al meu dîn dește tri harapi să-mi facă vînt,
Ieniceri din Dămăroaia să se-nchine la pămînt
Să mă poarte sus, pă brațe, o armie de eunuci,
Să îmbuc clapon pă varză și o ciorbă dă lăptuci
Și să beu setos ca pașa ce domnește la Vidin,
Tri balerci, trăscău dă pere și cinci vedre rase-n vin
În cățui să-mi arză gazul dintr-al buchiilor snop,
Al meu nume dăinuiască pîn l’ al zecilea potop
Glia grea să să clintească la un semn, cînd mă înfurii,
Mahomet mă pizmuiască colea, culcușit pîn hurii
Îngerași pictați cu țiplă să-mi închine osanale,
Lăudat Allah să fie pîntre munții de sarmale...
Însă, iaca, mi se-arată zvon de mazilire-n rînd,
Dar pitit într-ale mele nu mă sparii de ăst gînd
La muftii și ulemale, nu mă plec, ba mai vîrtos,
Cătr-Apus mă-ntorc cu dosu’ fără temeri dă prisos
Ghiaurii mă toacă-n vorbe și amarnic clevetesc,
Cum c-aș fi iscoadă-n tufe și hadîmb împărătesc
Dar ce-mi pasă, iacă-i vară, mă gătesc păntr-un răzbel
Nici Khayamm, la dînsu-n corturi, nu scria güzel gazel!

MIKAL BOZUK ( un ins burduhănos, cu ochișorii înfundați în osînză, ascultă atent , apoi se apropie și se ploconește):
− Aferim, Kalem effendy, că bine le mai potrivești, halal să-ți fie...de cînd maica m-o făcut n-am aflat stihuri mai iscusîte ca ale domniei tale! Parcă s-aud păunii cum zvonuie în grădina Edenului, să n-am parte de mahmudele-n pungă, bere de Efes și kebab din coapsă de heruvim dacă te mint!
ALI KALEM:
− Teșekkür ederim, mulțam mare, amice pelerin... da dă unde vii și încotro te purtară pașii?
MIKAL BOZUK (scoțînd o măturică și o țesală începe să-i perie poalele și mînecile caftanului):
− De la Mecca pînă la Alecsandria și-napoi...
ALI KALEM:
− Ahhh, Eghipetul...(recită cu patos):
Puradei hlizind în soare, colo-n margine dă Nil,
Apis sfînt mugind cu ibiși și Osiris ăl suptil
Faraoance dăulate și-nvălite în zeci hlamide,
Scîrna țigănimii tăte adunată-n piramide
Tăt nămolul, deșănțarea de la Ra pînă la Hrist,
Ar băga în draci și-n boale p-ăl mai tare anarhist!
MIKAL BOZUK:
− Nu, nu-n Eghipet, înțeleptule, colo-șa, mai aproape, în Alicsăndria Deliormană!
ALI KALEM(tresărind):
− Ai văzut-o pă vizireasă, pă Nefertuta noastră dîn Videle?
MIKAL BOZUK (cu mîndrie):
− I-am pupat poala rochiei și imineii...nurlie și isteață muiere!
ALI KALEM (cu o nuanță de invidie în glas):
− Așaaa...și ea, ce-a zîs?
MIKAL BOZUK:
− Ce să zîcă? Nimica...tăcea, așa, cu multă înțelepțire...că nu se face să vorovești de-a moaca, cu orișicine, cînd ești în rînd cu ăi mari ai lumii!
ALI KALEM:
− Da’ Șeitanoglu-han, padișahul nost ce-a zîs?
MIKAL BOZUK:
− Am zîmbit așa pe musteață și mi-a zis: salam-salam, bre, cît mai poți hali, că vine urgia și haramu haramurilor, că năvălesc azapii și gealații agiei peste noi să ne-nchidă-n beciuri, să ne ia toate aliș-verișurile de-o să ne învîrtim prin lume îmbrăcați în petice și cu dos gol, mai rău ca dervișii învîrtitori!
ALI KALEM:
− Aman de noi dacă năvălesc navlapii puși pe părăduială gata să salte și cloșca de pe ouă...
MIKAL BOZUK:
− Iar eu m-am tînguit așa: nu ne lăsa, Înălțimea ta, spaimă a eresului, emir al fesului și-al interesului pradă ghiaurului...N-am ce vă face, a zîs Șeitanoglu-șah, asta-i situația, mereți la Mecca, faceți mătănii cît puteți, că însuși Hahanes-vodă din Kara Iflak se sloboade păstă Aliotman de-i sare Înalta Poartă dîn țîțîni și-o să haliți numa lobodă și urzîci hierte pîn la a doua venire a Imamului ascuns pîntre noi!
ALI KALEM (scrîșnind din dinți):
− Ticălosu...spurcăciunea, lifta păgînă, nu-i mai ajung alea șase seraiuri pline ochi cu cadîne, acu jinduie și la curcile mele! Tre să ne înarmăm, să ridicăm gloata încontra blestematului, c-altfel ne cîntă muezinii chemarea la salah dîn vîrf de par, ca berzele!
MIKAL BOZUK:
− Crezi, preaînțeleptule șeic?
ALI KALEM:
− Cum crede orbu-n lumină și robu-n slobozenie...că io iubesc libertatea mai abitir decît iubește beduinu oaza și cămila apa puțului...ce mai tura-vura, scot condeiu dîn teacă, îl dau pe tocilă, îl înmoi bine în zamă de bozii și de cucută, iar mai apoi...bismillah, allah inșalah, mohamet rasul allah, dumnezău cu mila, otravă cu chila...să nu-mi zici mie calemgiu dacă nu ți-i calimcăresc pă toți trădătorii și ticăloșiții-n rele pîn la loc comanda!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23776
Comentarii: 120195
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE