FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
BĂIATUL CARE VINDEA LINIȘTE
Text postat de Gheorghe Rechesan

Jan Plopișteanu, un celibatar în puterea vîrstei, de talie medie, predispus la îngrășare, aduna cu o greblă frunzele uscate din curtea imobilului proprietate personală. În acea dimineață era cam posac, în ultima vreme îl chinuiau insomniile fiindcă strada pe care locuia, atît de linștită altădată, vuia acum, noapte de noapte de zbieretele chefliilor, urletele muzicii și vacarmul autoturismelor și motocicletelor ambalate la maxim. Casa nu prea mare, cu un singur nivel era, în schimb, trainică și bine întreținută. Lemnăria ușilor și ferestrelor vopsită într-un verde intens, pereții zugrăviți de un galben luminos, acoperișul din șindrilă bituminoasă roșie străluceau de curățenie ca noi, iar mîndria proprietarului, petecul de gazon, încadrat cu tufe de tuia, părea veșnic tuns și periat ca o mochetă. În spatele clădirii se întindea o grădină de zarzavat și un șir de arbori fructiferi, foarte bine întreținute amîndouă. În timp ce îndesa resturile vegetale într-un coș, cu gîndul să le incinereze, în dreptul gardului din fier forjat, înalt cît statul de om, apăru un băiat slăbuț, cu fața palidă și cu părul șaten zburlit, netuns demult.Purta niște haine cam ponosite, o pereche de jeanși decolorați de spălaturi repetate și un tricou alb obișnuit, de genul celor care se împart gratuit la promoțiile diferitelor articole de uz casnic. În mînă ținea o sacoșă din vinilin, destul de jerpelită.
,, Bună ziua, spuse el, numele meu este Dorian Albu și vreau să vă ofer un produs nou, destinat exclusiv persoanelor energice și implicate în activități extenuante!”
Stăpînului casei lăsă coșul jos și îi răspunse pe un ton acru:
„ Îți pierzi vremea, tinere, eu nu cumpăr nimic, nici motocositoare, nici aspiratoare fără fir sau alte bazaconii de genul amuletelor, brățărilor vindecătoare cu magneți și a saltelelor cu memorie încorporată!”
Băiatul zîmbi cu o candoare care depășea comportamentul amabil obișnuit al agenților de vînzări guralivi și grăbiți să-și păcălească clienții.
,, Eu nu comercializez aspiratoare, saltele sau aparatură medicală, eu vînd liniște!”
Plopișteanu pufni în rîs:
„ Eiii nu, zău? Și ce sortiment de liniște vinzi matale? Aia veșnică, la care ajungem într-un final cu toții?”
Vocea lui Dorian nu trădă în vreun fel nerăbdarea cînd îi răspunse:
,, Nu, nu e resortul meu. Eu vă ofer liniștea absolută de care avem toți nevoie din cînd în cînd!”
Scoase din sacoșă o cutiuță obișnuită din carton gros, fără nicio inscripție:
„Puteți veni un minut, pînă la poartă, ca să vă arăt produsul?”
Celălalt dădu din umeri gîndind ,, dacă nu mă duc să văd ce vrea, mă toacă la cap încă juma de oră, și-am atîtea de făcut… să repar robinetul defect din baie, să ud grădina și merii, să dau cu încă un strat de lac incolor pe băncuța de pe terasă” și se apropie de gard.
„ Întindeți mîna dreaptă cu podul palmei în jos și nu vă mișcați, spuse vînzătorul de liniște, nu vi se va întîmpla nimic neplăcut, din contră!”
Pînă să se dumirească omul nostru ce și cum, el îi puse în palmă o bilă argintie, cam de mărimea unei mingi de ping-pong. Pe loc, bărbatul simți cum i se coboară pe umeri un clopot mare și moale de ceață și o liniște profundă îi învăluie rapid simțurile. Nu se dumiri ce se întîmplă și oftă lung, cuprins de somnolență plăcută, pînă cînd băiatul îi luă bila din palmă și pocni scurt din degete:
„ Ce mai spuneți acum, v-am convins?”
„ Extraordinar trucul, cum ai făcut?” exclamă Plopișteanu frecîndu-și pleoapele. Pentru cîteva clipe plutise, fără niciun efort, peste un cîmp de norișori albi, învăluit de miresme necunoscute dar foarte relaxante și un cor de voci angelice îi intonase în timpane o muzică minunată, nemaiauzită vreodată.
Dorian îl aținti cu o privire ușor intrigată iar glasul lui avea accentele pe care le pot avea numai vocile persoanelor foarte sincere și extrem de devotate misiunii pe care o au.
,, N-am făcut nimic, vă rog să mă credeți că nu e niciun truc sau hipnoză. Pur și simplu, bila v-a indus starea interioară necesară ca să atingeți un grad de liniște confortabil. E confecționată dintr-un aliaj special, extras din meteoriți. Dacă sunteți interesat, vă las produsul pentru o săptămînă, fără niciun ban, ca să-i testați calitățile, iar dacă vă hotărîți să-l achiziționați pot să vă fac și un discount de 15%!”
,, De-acord, murmură clientul, îl țin o săptămînă și pe-urmă mai discutăm dacă cumpăr sau nu șmecheria!”
Dorian îi întinse cutiuța în care vîrîse bila:
„ O singură recomandare aș avea... vă rog să nu utilizați produsul mai mult de jumătate de oră pe zi. În caz contrar pot apărea efecte secundare neplăcute, cum ar fi vertij, stări de greață, leșin, eritem sau chiar arsuri cutanate!”
Plopișteanu dădu foc grămăjoarei de frunze uscate și se grăbi să încerce, pentru a doua oară, calitățile nemaipomenitului obiect. Se trînti pe o canapea cu bila în palmă și se pomeni din nou învăluit într-o liniște relaxantă. Se trezi extrem de relaxat și de binedispus și începu plin de energie să croiască cu un hîrleț o rețea de șănțulețe prin solul grădinii.Cînd termină, le umplu cu ajutorul unui furtun lung, racordat în casă și în curînd toată grădina mustea de umezeală.
„ Ce faci, vecine, îi strigă peste gardul despărțitor dintre proprietățile lor, Anastasiuc, un ins cîrtitor, leneș și plin de ifose, ai de gînd să-ți faci orezărie pe parcela dumitale?”
Plopișteanu nu-i răspunse cîrcotașului și își văzu mai departe de treabă. Recoltă toate zarzavaturile, tunse copacii și culese fructele, deși unele erau încă necoapte, iar înserarea îl ajunse pe cînd vopsea pentru a doua oară gardul și ușile. Cină ceva frugal și se strecură în așternut, cu bila în palmă. În acea noapte nu-l conturbară nici urletul melodiilor de petrecere nici zgomotul autoturismelor, fiindcă pluti peste un șes întins de norișori parfumați și dormi ca un prunc pînă dimineață. Se deșteptă plin de energie și alergă la un magazin de materiale de construcții unde cumpără baloți de cărămidă, saci de ciment și o duzină de grinzi trainice de stejar. În trei-patru ore făcu praf acoperișul și se apucă să construiască o mansardă deasupra plafonului întregii clădiri. Lumea din vecinătate se adună ca la urs, privindu-l cum trudește. Din cînd în cînd cobora de pe schele și se ducea înăuntru unde lua bila argintie în palme cîteva minute.
Dorian reveni exact peste șapte zile și rămase uimit, mai-mai să nu recunoască locuința care semăna acum cu un chalet elvețian cu trei etaje și o sumedenie de turnulețe pe acoperiș. Îl găsi pe proprietarul ei istovit, tras la față, dar cuprins de surexcitare. Plănuia să ridice o pasarelă între ultimul etaj al clădirii și trotuarul de peste drum ca să poată circula nestingherit ori de cîte ori avea chef să treacă strada.
„ Ați folosit bila pînă la epuizare, constată el, și doar v-am spus să nu abuzați !”
Plopișteanu ridică din umeri :
„ Nu pot fără ea…mi-e mai necesară decît aerul, apa sau hrana…liniștea asta absolută !”
,, Îmi pare rău dar trebuie să mi-o înapoiați, n-ați respectat termenii și eu nu pot în aceste condiții să-mi asum livrarea produsului !”
Degeaba îl rugă omul și se tîrgui cu el o oră încheiată, vînzătorul de liniște rămase inflexibil, luă bila și plecă spre un client mai responsabil. Plopișteanu intră în depresie, apoi un nepot îndepărtat fu nevoit să-l interneze într-o clinică de psihiatrie. Stătu acolo un an dar medicii nu reușiră să-l vindece. După ce îl externară se învîrti o vreme prin curte, fără să mai pună mîna pe nimic, apoi într-o dimineață, Anastasiuc îl găsi spînzurat de pasarela neterminată. Imobilul încăpu pe mîna unui nepot care a deschis acolo o firmă de pompe funebre. Clienții erau foarte mulțumiți de serviciile oferite, mai ales rudele celor decedați, fiindcă la fiecare înmormîntare, asociatul său, un băiat slăbuț, cu fața palidă și părul zburlit, îmbrăcat într-un costum negru ponosit, le punea în palmă pentru cîteva minute o misterioasă bilă din metal argintiu .
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Onorat de aprecieri,dar cred că încurci sezonul cu fazonul, între sensul apofantic din proza fantastică a lui Eliade şi fantezia satirică de mai sus nu prea sunt potriveli. Comparaţia cu liturghia, că doar ne "răspopim" mereu în partis-priuri se înscrie în trendul europeic.aş fi preferat să indici mai concret ce s-ar mai putea "lucra" dar las-o aşa, cum a picat.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-05-07 08:15:11
         
 
  Textul e mai lung decât liturghia, și chiar mai diluat. Altfel,are ceva din proza fantastică a lui Eliade. Cred că merită lucrat!  
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2018-05-06 22:47:50
         
 
  Ionele, mizantroape magraon iti gasisi in fine un tzucalar, unu de nadejde care sa te pupe-n dos si sa-ti tina isonul la orice magarie.ma bucur pt voi, make love not war. nelu plus relu egal love!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-05-06 20:22:00
         
 
  Aurele, o replică cinstită dată ciripelului: cine zice, ăla e!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-05-06 20:18:06
         
 
  contzunache, daca iti spun ca esti imbecil te dai jignit.am sa-ti spun ca esti `sublimist si n-ai lecuire!
p.s.bufnitele alea nu-s ale tale, le-ai sutit de la Athena, tu n-ai decit bibilici pe creier!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-05-06 20:12:15
         
 
  Sunt măgulit de interesul tău pentru opera mea, din care citezi mai tot timpul! N-am, te asigur, niciun motiv să fiu frustat, poate cu excepția „turnulețelor„ tale, cu cocoșei pe ele, pe care s-au așezat bufnițele mele...  
Postat de catre xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx la data de 2018-05-06 16:15:55
         
 
  Ioane, mai ia cu sifon că ți se apleacă, bre, magraone!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-05-06 15:21:11
         
 
  măi, Clonțule, văd că ești tare frustrat....atît de frustrat încît devii, pe-alocuri agramat. Ce naiba boscorodești prin orificiu-ți ăla bucal că nu se/nțelege mai nimic?Mai bine, du-te neică, sublimează-te, subliminal,sublingual și dansează cu bufnițele!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-05-06 15:20:22
         
 
  "locuința care semăna acum cu un chalet elvețian cu trei etaje și o sumedenie de turnulețe pe acoperiș."

Dacă e vorba de turnuleţe, ăsta a fost Recheşan!
Asta-i o scurtă autobiografie. Acum se explică multe!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-05-06 14:25:49
         
 
  Recheșan ar avea nevoie de o asemenea bilă, văd că-l chinuie! Și poveștile pentru adormit copii mi se par ma interesante! Atât poate, atât scrie!  
Postat de catre xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx la data de 2018-05-06 13:17:03
         
 
  mulțumesc, domnule Ghejan.corectă observația dar, dacă condensam textul poate se pierdea ceva din „coloritul” poveștii.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-05-06 13:01:10
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Plină de tâlc și asta. Cred că putea fi condensată nițel, cu același efect. Cu drag,  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-05-06 12:32:50
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE