|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
este posibilã conºtientizarea...?
când sinele se afundã în oceanul de azur
aidoma unei pietre aruncatã în unde
alunecând
tot mai jos, în mijlocul cercurilor
tot mai mari, orizonturi de valuri
disipându-se încet
într-un abis adânc, mustind de acid albastru
ce arde ud, încercând sã lupte cu flamele aurii
raze, raze ce strãlucesc
peste giulgiul ce clocoteºte
leagãn trist al pietrei sinelui încã de negãsit
într-o infinitate de fire de aer
respirate de fiinþe ce neagã existenþa "ab initio",
fiinþe captive în colivia de aur
a fiinþãrii pe care nu o înþeleg...
alergând,
într-o cursã
ce are ca premiu moartea
suntem doar niºte iluzii...?
iluzii ce viseazã propria naºtere
afundându-se într-un mozaic de concepte profunde
prin superficialitatea apãrutã într-un procedeu
de o simplitate diamantinã...
cãci, în ciuda evidenþelor sofisticate,
obþinute prin algoritmii matematicii intelectului nostru genetic modificat,
suntem în viaþã ºi ne hrãnim... noi suntem corpul-hranã
devorând visele celor din jur
creºtem iluzia sporind întunericul
ce aidoma giulgiului se modificã în jurul nostru
storcând ultima picãturã
din aceastã realitate atemporalã
ce se zbate pentru a rezista acestui reich al sufletului.
au ajuns la putere din strãfundul întunecat al subconºtientului latent,
gândurile
gândurile gãunoase care au înãlþat steagul luptei
pe un catastif murdar ce strãluceºte printr-o vrajã
scornitã de fiinþele ce fug de propria esenþã...
când, când oare vom învãþa?!
cã prezenþa iluziei nu este altceva decât o iluzie...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
M-am comentat dintr-un singur motiv... Tineam sa fac cateva precizari in legatura cu poezia... Si, e lesne de inteles, nu putem sa le includ intr-un P.S., ar fi stricat tot aspectul... Asa ca am ales sa pun un comentariu... Cred ca acele precizari sunt importante pentru cei ce vor sa inteleaga poezia...
Cu respect
Petre (caruia ii place numele sau si se semneaza des :))) |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-03-05 21:36:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
N-am zis eu?
Iaca, Andrei a început deja:)...
Se comenteazã ºi se mai ºi semneazã, ca sã nu uite:))
Curat-murdar, coane Petre!
Mie mi se pare ca nu merge "reich al sufletului", dar eu nu mã pricep, asta este, mai invat!
|
|
|
|
Postat
de catre
Ina Cirlan la data de
2006-03-05 20:05:41 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am scris aceasta poezie ca un raspuns pentru invataturile oferite de filosofi ca Nisargaddata Maharaj, Ranjit Maharaj sau Jiddu Krishnamurti...
Acestia, ca de altfel foarte multi mistici orientali uita ca au ajuns la concluziile la care au ajuns prin intermediul vietii, prin intermediul corpului... Ce valoare are teoria care ajunge ca, prin intermediul solutiei sa isi contrazica ipoteza...?
Petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-03-05 19:38:07 |
|
|