FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Medve
Text postat de Gheorghe Rechesan
Într-a șaptea ne-am trezit cu o colegă nouă, una Florica Brudașcu, venită dintr-un sat de sub Vlădeasa, din munții Bihorului. Avea un obraz lătăreț și roșu ca un măr ionatan, un păr negru, stufos, împletit în două cozi groase care-i atîrnau pînă la jumătatea spatelui, mîini și picioare mari și era mai înaltă decît mulți băieți din clasă. Sarafanul uniformei o strîngea peste piept și peste șolduri și umbla, iarnă-vară, încălțată cu o pereche de bocanci bărbătești, cu talpa groasă. Stătea singură în bancă, tare stingheră și nu prea vorbea cu nimeni, iar cînd vorbea mai mult mormăia de nu puteai înțelege prea bine ce voia să spună. S-a observat imediat că Florica era sortită să fie calul de bătaie al clasei. Celelalte fete o ocoleau, iar băieții o ciupeau, o trăgeau de cozi, îi puneau gumă de mestecat și pioneze pe scaun sau îi lipeau filele caietelor. Ea riposta lovind cu pumnii și cu picioarele și, dacă cînd te nimerea cu bocancii ăia butucănoși, te puteai alege cu vînătăi serioase. Am poreclit-o „ Medve” (urs, în ungurește) și nu cred că puteam găsi una mai potrivită. Nici profesorii n-o simpatizau din calea-afară fiindcă, ori de cîte ori era scoasă la tablă stătea încruntată și trebuiau să-i scoată vorbele cu cleștele din gură. Era bîtă la algebră, fizică, chimie și limba franceză, iar la celelalte materii de-abia primea cîte un amărît de cinci. Diriginta a luat măsuri și, fiindcă stătea la internat, a pus o elevă mai mare să o mediteze la materiile la care era amenințată să rămînă corijența. Cu chiu și vai, tocind și mormăind formulele învățate pe dinafară, Medve a reușit să treacă clasa și la materiile importante.
La sfîrșitul clasei a opta, profei de română i-a venit ideea să organizeze o serbare școlară, un fel de spectacol la care să participe toată școala. O simpatizam mult, mai ales băieții, fiindcă era tînără, drăguță și purta niște fuste mini care o avantajau. În anii 70 nu se inventase încă tîmpenia de „Cîntare a României” așa că, vrînd-nevrînd, mai mult de dragul ei, am intrat în joc. Am primit fiecare cîte o poezie să o învățăm pe de rost, profa de muzică a organizat un cor chinuindu-ne să intonăm pe trei voci cîntece patriotice pe care le detestam, numai Medve a rămas pe dinafară, sau cel puțin așa am crezut noi.
În ziua spectacolului, toți elevii școlii, dichisiți și înțoliți în uniforme curate și călcate, s-au înghesuit în sala de sport laolaltă cu profesorii și cu directorul. Venise și un ștab de la u.t.c. să vadă cum ne producem din p.d.v. artistic, fapt care a mărit emoția celor care trebuiau să urce pe scenă. De bine de rău, unii recitînd, alții cîntînd în cor sau la chitară, ne-am descurcat onorabil pînă la urmă. La final, cînd credeam că se isprăvise toată comédia, pe scenă a apărut Medve. Era de nerecunoscut, îmbrăcată cu zadă neagră, spăcel cusut cu flori, opincuțe în picioare și o basma roșie pe cap, portul popular din satul ei bihorean. S-au auzit chicoteli, fluierături și aplauze în bătaie de joc, iar cineva din rîndurile din spate a strigat: „plimbă ursu, măi!” Profa de română s-a ridicat strigînd „ ssst, faceți liniște” iar cînd larma s-a potolit s-a întors spre ea și a îndemnat-o: „ Hai, fată, dă-i drumul, așa cum te-am învățat!”
Și Medve a început să cînte cu o siguranță neașteptată. Era o doină sau ceva asemănător, dar nu melodia sau versurile ne-au lăsat mască, ci vocea ei puternică, clară și plină de inflexiuni.Cîteva profesoare au început să lăcrimeze, pînă și Dragomirescu, proful de mate, de spaima căruia tremurau toți corijenții, asculta atent, cu bărbia proptită în palmă. După ce a terminat de cîntat s-a lăsat o liniște adîncă, de puteai auzi respirațiile celor aflați în sală. Cu obrajii în flăcări, Medve a făcut o plecăciune stîngace și a fugit în culise, mai precis în spatele paravanului care ascundea coșul de baschet. Profa de română a împins-o înapoi pe scenă și de-abia atunci au izbucnit aplauzele. Băteam toți din palme ca apucații, profesori și elevi laolaltă, un ropot puternic și sincer care a făcut să zdrăngăne geamurile înalte ale sălii de sport.
Nu știu ce s-a mai ales de Medve. Cred că a dat admitere la liceul pedagogic, fiindcă atunci cînd era întrebată ce meserie voia să-și aleagă, mormăia încruntată: „învățătoare, ca doamna Florica Ungur sau ca doamna Florica Zaha!” Poate a ajuns învățătoare în satul ei natal, o interpretă de muzică populară cu sute de înregistrări sau poate a emigrat în America, fiindcă n-am mai auzit nimic de ea după terminarea clasei a opta.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  mulțumesc pt aprecieri, domnilor! păcat că doamnele îs tare scumpe la vedere pe sait și nu trec prea des peste încercările mele literare!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-23 19:05:13
         
 
  Ca de obicei, cu talent.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2018-04-23 17:12:59
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Daca textul asta e o chestie simpluta,inseamna ca eu sunt un cretin notoriu.Ai toata admiratia mea.

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-23 15:37:57
         
 
  frumos  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-23 15:37:44
         
 
  thank s Rudy,dar numai fraierii gen clontzu scru pt. medalii.asta o povestioara simplutza, una dintre chestiile din scoala pe care le dezgrop din amintiri!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-23 14:32:22
         
 
  Ca de obicei,un stil cursiv,incitant.Sper ca cineva sa dea macar o stelutza,

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-23 13:55:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE