FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
MON-TE-ZUMA, MON AMOUR!
Text postat de Gheorghe Rechesan
MONTEZUMA, MON AMOUR!
( melocomedie într-un act)
TABLOUL I

DECOR: Ruinele unui templu (aproximativ)aztec, cu elemente de butaforie din carton și polistiren vopsit. În fundal o pînză împurpurată, împodobită cu un soare uriaș din staniol auriu cu trăsături antropomorfe.
Intră cu pași mari, Peipecoatl, un ins solid, cu trăsături pătrățoase, atavice. Poartă un poncho purpuriu zdențuit, pe care sunt brodate o seceră și-un ciocan.
PEIPECOATL (către spectatori, agitîndu-și brațele și răcnind): Bă, amărîților și urgisiților, ce vă holbați la mine ca niște cucuvele atinse de astigmatism? Ce așteptați, să vă belească colonialiștii ultimul petecuț dă chiele? Nu v-a cocoșat capitalismul de tăt? Nu v-au secătuit de tătă vlaga, nu v-au furat noii conchistadori și ultima para? Hai, urniți-vă, luați-vă ciomegele, furcile, sapele să le dăm la moacă exploatatorilor!
Lîngă el se strecoară, burtos, cu fața bonomă și rozalie, Buricotlan. E desculț, iar straiul, o robă croită din petece multicolore, îl strînge peste pîntecul umflat făcîndu-l să semene cu o pinata umplută cu acadele.
BURICOTLAN: Așa, așa, că bine le zici, domnu Peipe, cu logica dumitale superioară...jos colonializmu și imperializmu, trăiască-n veci cea mai dreaptă și cea mai sfîntă orînduire lăsată de Dumnezeu pe pămînt!
PEIPECOATL: Păi, nu? E rîndul nostru să-i belim pe toți tîlharii care ne-au asuprit și ne-au jecmănit milenii la rînd, să le-o întoarcem cum se cuvine! Să dăm foc la fabrici, malluri, buticuri, cafenele și la toate cuiburile de pierzanie în care se lăfăie, să-i suim în furci pe capitaliști și pe slugile lor ticăloșite care se-mbuibă din sudoarea poporului...aztec!
BURICOTLAN: Az...cum?
PEIPECOATL: Az-tec, tol-tec, me-tec, șamîdî...cum ar veni, ai noștri, cei curați, fără pată, obidiți și sărăciți de lăcomia Occidentului!
BURICOTLAN: Cîtă dreptate poți să ai! Uite, săracu senior Dragnozuma, liderul nostru ales și răs-ales ce-a pățit...chit că dînsu e curat ca lacrima, i-au încropit ăștia dosar penal și vor să-l vîre în temniță dacă nu plătește o sută de mii de marafeți, maravedis, dubloni, reali, ireali sau alte parale care circulă pe-acolo, prin Brezilia aia!
PEIPECOATL: Îl scoatem noi cumva din necaz, chiar dacă ar trebui să se răscoale tot Yucatanul și Teleormanul laolaltă...și ține bine minte, bre, că ăia care au urzit pierzania sărmanei noastre țărișoare nu vor scăpa de mînia noastră proletară!
Face pași mari, învîrindu-se în scenă și, tot mai agitat se ciocnește de Cornelyus de Tanka y Atanasyas (CTA), un bărbat înalt, cu ochelari și barbișon, îmbrăcat într-un soi de kimono negru, care pășește citind dintr-un sul mare cu ideograme nipone.
CTA (silabisind cu o voce calmă, profundă, ca freamătul valurilor lovind țărmul):
„ Murmură prunul, Foc în coada maimuței, Toamna mea toată...da, da, e bine, aici se îmbină perfect kigo cu ryoku și cu fueki...”
PEIPECOATL: Uite și pe ăsta... băăă, bărbuță jumulită, ce boscorodeli blogodărești tu, în barbă, ca o babă năroadă, telectual sclifosit?
BURICOTLAN: Da, Ce.te.mîrlanule, ești un telectual sclifosit, numa gura-i de tine!
CTA: Cînd soarele lovește-un encefal de troglodit, razele reflectate într-un unghi aleator nu au nimic din puritatea cristalului!
PEIPECOATL: Zău, băăă, maestre al stihurilor în nădragi scurți? Ce știi, matale, despre crimele șpaniolilor în Lumea Nouă, ai auzit de ele...Cînd Hernando Cortez, scîrnavul hidalg, neam de straiță, dar tupeist ca toți haștagii, i-a tăiat gîții lu Montezuma ca să pună laba pe tot aurul lui?
CTA: Ce legătură ai dumneata cu aztecii?
PEIPECOATL: Am...că mă doare suferința oricărui împilat...Te faci că nu știi de mîrșăviile acoliților tăi ticăloșiți în rele, de toată conspirația statului colonial perpendicular pus pe căpătuială!
CTA: Ooo, da, stimabile, sunt la curent cu toate...cînd dumneata îți reverși toate dejecțiile de frustrat, toată secreția și te lasă sfincterii, anchilozați de impotența subliminal-linguală, împroșcîndu-ne cu tot arțagul dumitale de lumpenproletar înrolat aflat în stare de ebuliție mocirloasă!
PEIPOCOATL: Bă, scofîlcitule și spilcuitule, dacă-mi pun mintea cu tine te fac zob c-o singură mînă...io și cu mîinile prinse la spate și legat la ochi mă bat cu voi!
CTA:Ce primitiv ești!
PEIPECOATL : Uite cine vorbește, un haștagist atins de gălbează...du-te băăă, în Niponia mă-tii, vîndutule, să-ți numeri acolo purecii din barbișon!
CTA: Grobianule!
PEICOATL: Haștagist păduchios!
CTA: Movilă de dejecții...Iov al demagogiei de clasă!
PEIPECOATL: Marțafoi haikuist și bălegos!
Se aude un bubuit de bombardă și, dintr-un norișor alb de fum apare padre Manuel Cristobal de Cuervo, abate la mănăstirea San Juan de Nuestro Azul. Poartă o rasă bleu, e încins cu o sfoară și ține între palmele împreunate niște mătănii confecționate din capace de la sticlele de bere.
MANUEL DE CUERVO: Domnilor, doamnelor, senores, senioras, ladies and gentlemans...vă rog, puțină moderație în polemici! Respectați regulile de conversație stabilite în urmă cu un secol-un secol și jumate la Oxford. Nu mă obligați să vă supun unei operațiuni de exorcizare volens-nolens, sau să vă claustrez în post negru și rugăciuni, undeva, într-o misiune uitată de lume prin Cordillieri sau prin Prundu-Bîrgăului! Pax vobiscum, ca să zic așa!
PEIPECOATL: Auzi, jupîne popo, mi se rupe mie-n turul nădragilor de misia ta, de vreme ce-n mănăstirea ta spoită cu siniliu dai azil tuturor slugoilor, marțafoilor, vînduților și...și conchistadorilor pîrîți...e dovedit științific că imperiile se prăbușesc dară colonialismul rămîne!
MANUEL DE CUERVO: Desigur, dintr-o perspectivă machiavelică verbialismul dumneavoastră, stimate preopinent, poate fi valabil...însă, dacă îi aplicăm principiile manipulatorii ale discursului rectangular, prezis de scrierile lui Tomas D’ Aquino, Ignațio de Loyola și mai recent de renumitul Seraphynum de Rosas y Bagatelon constat că sunteți în eroare! Să nu dai omului cît poate să ducă, fiindcă, intervin forțele ideatice și echilibrul universal se îmburdă într-o rînă…dar, cine sunt eu să vă învăț legile imuabile ale creației divine și nu numai?
PEIPECOATL: Vorbe, vorbe, vorbe...cine a zis asta, iezuitule? Alt haștagist, unu care ierea, cică mare poiat al nației brite și îi închina soneate unei pațachine exploatatoare , o împărătiță cu ifose dar lăcomită și ea la arginți...că nici colonialismul inglez n-a fost mai breaz, a jăfuit și-mpilat peste mări și țări, pînă-n Indiile alea, îndepărtate, unde cioroii hindustanezi stăteau hojma în țărînă, că le chiorăiau mațele de foame și se închinau la Vishnu-Pishnu- Kamasutra și alți idoli de-ai lor chisnoviți de inaniție!
CTA: Felicitări, padre, ați eludat meandrele concretului mai eficient decît mentorul dumneavoastră ideatic, don Juan Ylarios de las Mineriadas! Atunci cînd o personalitate auctorială decade din logica bunului simț nu-ți mai rămîne decît să constați, resemnat că Karumi se prăbușește-n Aware...sau invers, dacă reflectez în profunzime...suținîndu-l pe trogloditul agitator vă subliniați mai bine eficiența fals-doctorală! Vă simțiți important alături de un bălăcăritor ritos!Puneți-i căluș sau închideți prăvălia cu moaște!
MANUEL DE CUERVO: Eu, atunci cînd sunt decizii urgente și spinoase de luat, număr întîi pînă la o sută, beau trei decilitri de apă pură, de izvor și îmi spun:primus non ardere, hai să stîrnim flacăra și să vedem ce se întîmplă cu paiele!
CTA: Cît de convingător ați fost, padre!Unde dai și unde crapă!
MANUEL DE CUERVO:Ha-ha-ha, domnule ați descoperit oul lui Columb, ca să zic așa!
PEIPECOATL: Dat dreaku și Columb ăsta, cum a transportat el, pă șestache, în Lumea Nouă tăte blestemățiile, boalele, relele și nenorocirile și vițăversa aurul prădat în Lumea Veche, cu tertipuri mincinoase de colonialist împuțit! Jos cu Columb, jos cu imperialismul cosmopolit, hăștăgist și corporatist!
BURICOTLAN ( trezit din ungherul în care picotea): Haaai la lupta cea mareee, aztec cu-aztec să ne u-niiim, In-teeer-na-țio-naaa-la, în pre -zent s-o născo-ciiim...

TABLOUL II

DECOR: Un lan de păpușoi cu tulpini din mucava vopsite în verde-crud și știuleți dați cu farbă aurie. În prim-plan o masă rustică și o laviță din lemn negeluit.
PEIPECOATL (așezat la masă, îmbucă mămăligă rece cu ceapă): Da, domle, pînă la urmă se va face dreptate în lumea asta...stați numa o țîră să se ridice poporul și-atunci vedeți, voi, colonialilor pă dracu!
Din stînga apare don Esteban de Ruyz y Reyr, cărînd un teodolit și un compas mare. Scoate o ruleta, măsoară și dă cu ochii de Peicoatl.
ESTEBAN DE RUYZ :Salut, amigo! A cui e tarlaua asta?
PEIPECOATL ( arțăgos, spărgînd cu pumnul o ceapă): A mea, a cui să fie...de cînd să știe.. o am de la taic care o are de la tataie care la rîndu lui a primit-o de la tac-su și tot așa de la Adam și Eva pînă-n prezent... dar ce treabă ai tu cu ea?
ESTEBAN DE RUYZ: Ai acte de proprietate, un plan cadastral, ceva, acolo, scris la mînă?
PEICOATL: I-auzi la ticălosu ăsta de colportor, mă caută de acte și-n gaura...[ cenzurat]? Ăi fi și tu, unu din corporatiștii vînduți sistemului colonial global și-ai venit să-mi furi palma mea de glie strămoșească pe care am trudit și-am asudat din toate glandele mele ca să-mi duc traiul de aztec ancestral!
ESTEBAN DE RUYZ: De nada, senor...io soy un hombre sincero și-ți zic atît:n-ai carte funciară, n-ai parte! În plus, am constatat că ai semănat boabe de porumb din import, modificate genetic, aduse taman din Mexic și n-ai plătit vama pe ele!
PEIPECOATL: Du-te-n perjele mă-tii de conțopist amărît pînă nu fac genocid cu tine!
ESTEBAN DE RUYZ: Legea-i lege...plătești taxele și-ți vezi liniștit de prașilă sau te pui contra codului, nemoficat generic, ca un hoțoman și stai la răcoare!
PEIPECOATL: Auzi la haștagistu ăsta? Băăă, se sculă aia oarba legată la ochi, cu paloșu direptății în brîncă și te-ndemnă să mă muști de...[cenzurat]?
ESTEBAN DE RUYZ: Su problema no es mi problema...dai banu și nu-ți mai are nimeni treaba, îți vezi de trabajo onest sau te sustragi și descind uregent los policias și te leagă ca pe un ladrón ce ești, fiindcă, după todos evidencias ai supt sudoarea poporului ! Nimeni nu e mai presus de la ley, bătrîne!
PEIPECOATL: Ba să-mi sugi, tu, slugoiule idiot, tătă vlaga din... [ cenzurat] mea !
ESTEBAN DE RUYZ: Spune-mi cinstit, ce-ai tras pe nas, tataie?Ciumăfaie, semințe pisate de pir, rădăcină de șovîrv sau mătrăgună? (recită):
Foaie udă, mătrăgună
picurii prin fagi răsună.
Văgăuni și scorburi cască,
umbre doar mai vin să pască.
Fauni vechi și roșcovani
scâncet dau sub bolovani
și pe căile amiezii
se pătrund de neguri iezii.
Se aștern prin adăposturi
zile moarte, stinse rosturi.
Rod al inimii, de apă,
crește lacrima-n pleoapă.
Am pierdut, vai, ce-am pierdut?
Vatră caldă, drum bătut.
Am pierdut soare și lună.
Golul cine mi-l răzbună? *

PEIPECOATL: Ce-mi zvîrlii acilea stihurile tale chisnovate de cosmopolit amărît și lingău, te crezi diștept?
ESTEBAN DE RUYZ: E din lirica universală, bade, Lucian Blaga, poema Noiemvrie, volumul Nebănuitele trepte!” dar e-n legea firii ca ăia ca tine care se dau “azteci verzi “să nu-și cunoască valorile naționale!
PEIPECOATL: Vezi să nu te-avîrlu io pe trepte și să-ți frîngi ifosele, literatu lu pește fript, care te dai mare-nvățat...îmi zici mie, care știu cum sunt băgați la pîrnaie oamenii că pupi poalele coanei Justițika...dar de legea aia a neamului răsculat, sătul de împilări și fărădelegi de ce nu zici nimic? Îi lingi în dos pe juzi, alcazi, torquemazi, vîndutule!
ESTEBAN DE RUYZ(strîngîndu-și teodolitul): Bon, eu mi-am terminat jobul, te las că s-a făcut tîrziu și trebuie să-mi revăd familia!
PEIPECOATL: Ahaaa, ești familist, conțopistule? Pun pariu pe cît vrea mușchiu tău că ești măritat cu un purtător de ...[ cenzurat] după moda haștagisților și corporatiștilor gay!!!
ESTEBAN DE RUYZ: Nu, domle, cu o femeie...tînără, frumoasă, gospodină, care mă adoră!
PEIPECOATL (luîndu-și sapa): Hai, pa, amărăștene, că am de săpat, n-am vreme să stau la palavre cu un mucea ca tine...du-te-n... [cenzurat] mă-tii de colonialist!
ESTEBAN DE RUYZ: Adios, viejo, la país será agradecido!

TABLOUL III

DECOR: Un maidan bătătorit și crăpat de secetă. Ici-colo, buruieni firave, pe jumătate uscate și un morman mare de gunoaie menajere, nebutaforice, adevărate, toate.
PEIPECOATL (către Buricotlan): Ai răbdare, că se-adună lumea...am primit io informații că se vor strînge un milion de inși...vin de pe peste tot:din Yucatan, din Vrancea, din Vaslui, din Vera Cruz!
BURICOTLAN (făcîndu-și cruce cu știuletele din care mușca cu poftă): Să dea Domnu...am auzit că ar veni și doamna prim ministru, șefa guvernului nostru democratic!
PEIPECOATL: Nu mai spune...cine, ea, Dulcinica din Videle?
BURICOTLAN: Da, în persoană. Ard de nerăbdare s-o văd, se zice că e persoană de sex femenin, foarte diplomată și de bun simț care străluce mai ceva decît comoara din Siera Madre!
PEIPECOATL: Din El Dorado, naivule...Siera Madre e Mama Noastră a tuturor, glia azteacă!
BURICOTLAN: I-am scris și o poezie. Crezi că mă lasă să i-o dedic? (scoate o foaie și citește rar, cu intonație):
Doamne, Tu, Atotvăzător,
Și de toate știutor
Mulțumesc că mi-ai dat simțire,
Și în sufletu-mi de-aztec
Semănat-ai a mea fire,
Bobul greu de cuget sec
Să zăresc prin patrafire,
Cum se ivește o minune
Ca icoana din ferești,
Să lumineze o genune
Cu a ei ochi mari, împărătești,
Mulțumesc că mi-ai dat limbă
S-o descriu cînd ea se plimbă
Ca o fee din povești,
Și cu glas plăcut de înger zice:
Biete suflet, să trăiești,
Mulțumesc că mi-ai dat ochi
Ageri ca șerpele cu pene,
S-o admir așa sub gene
Să nu-i fie de deochi!

Ce zici, domnu Peipe, sună frumos?
PEIPECOATL: Numa să n-o deoache haștagiștii că ea, suflet moale de muiere, e gata să se piardă cînd vede cum sar ăia, colonialiștii ca turbații!
BURICOTLAN: Uite, io-s om în etate, am copii și nepoți, aș putea să stau cuminte în ogradă, să-mi număr știuleții dar, dacă se iscă vreo zarvă, jur, pe ce-am mai de preț, pe sfînta psaltire a lui Marx, Engels și Lenin că vin și mă războiesc cu colonialiștii...îs gata să-mi dau și viața pentru doamna Dulcinica!

Se aud zvon de trîmbițe și talgere intonînd un marș marțial. Apare Dulcinica, o apariție solară, înconjurată de peoni gălăgioși, îmbrăcată într-o tunică albă, cu cusături din fir de aur. În păr îi strălucește o diademă de ștrasuri ieftine și pășește maiestuos, zîmbind în dreapta, dar mai ales în stînga. Un preot aztec, în straie de ceremonioe cu pene de cocoș înfipte în perucă îi iese în cale și-i întinde o inimă aburindă (din ciocolată moca).
DULCINICA: Am să țin cont de prezecerile din calendaru mazaș și vă asifgur că-n douăzeci-douăzeci nu vom avea aco-pa...a-po-ca-lip-să...ci numai un deficit bugetar de...de cît este el stabilit...nici inflația nu ne sperie, că unde inflație nu e, nici economie și nimic nu e...
Peonii aplaudă, Peipecoatl și Buricotlan ovaționează laolaltă cu ei.

DULCINICA (făcînd semn cu mîna ca să oprească uralele): De aceea, prin precepțiile mele și pero...prero...gativele mele de cîrmuitoare care mi le-a încredințat liderul nostru, domnu Dragnozuma, eu îl asigur decît atît: Te chiero mucho, padron!
MANUEL DE CUERVO (ivindu-se din mulțimea gălăgioasă cu o cruce subțirică din placaj aurit în mînă, îngînă psalmodiind pe nas): Dăăă, Doamneeee!
BURICOTLAN (îmbujorat de entuziasm): Ai văzut, domnu Peipe? O adevărată zînă a conștiinței naționale!
PEIPECOATL: Să n-am parte de mălaiul ceresc, că mult adevăr zici...mi-a săltat inima de bucurie cînd am auzit-o grăind, limpede, fără farafastîcuri inutile, pe-nțelesul tutulor...(zbiară): Acu să vă văd haștagiștilor, colonialiștilor, hahalerelor care sunteți, ce mai aveți de zis? Dă femeia asta cu voi de pămînt de vă sar măselele din gură, canaliilor!Cu ea în frunte am credința că vom fi izbăviți de nedreapta asuprire capitalistă, asta-i la mintea quetzalului, taică!

~ Cortina ~
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Lopătez, domnule Peia, în barca ecoliterară. V-am invalidat comentariul pentru invenția lingvistică pe care ați pus-o în text ăprnind de la numele unei celebre maimuțe.

Acuma nici numele prsonajului nu-i tocmai unul de pamflet. Din păcate nu puteți face diferența dintre insultă și pamflet care, da, este o creație literară.

Depășiți stadiul de text insultă. Ajungeți la stadiul de text creație, fie el și pamflet ori satiră.

Iată comentariul invalidat. V-am spus că pentru un cuvânt vi se poate invalida un text. Nu m-ați crezut. Vă complaceți în ideea comodă, de a-mi face procese fe intenție. Repet, nu am fost, nu sunt și nu voi fi în ”barca” statului paralel, ilegal și imoral,

”'Ai să mori tu, zgornele! bă, da glumeț mai ești!
Doar că ai uitat de varianta a cincea:

- La noi, în România, am luat un pumn de câlți, i-am tăvălit prin făină, i-am dat prin apă, le-am dat formă de muțunache, i-am pus bărbuță și cioculeț, i-am legat niște role de piciorușe, l-am îmbrăcat cu pantalonei scurți, i-am montat un arc în bumb și i-am da drumul pe ștrase, cu o tăbliță de gât, pe care scria Zgornel Ratatanase-vorbe-groase! A devenit mascota Bucureștiului! Toți trecătorii îl mângâie pe căpcean și-i vâră un bănuț în gură. De-atunci se-adună pe lângă el o mulțime tăntălăi, joacă tontoroiul și urlă ca apucații, cu câte o vuvuzea în gură, în loc de sculă erectilă: "Ciiine nu sssare, eu-n rahat în soaaare!"
Mă rog, unii dintre ei au mai trecut, între timp, pe la un institut de plantat creiere - de maimuță - și s-au mai deșteptat. Zgornel a beneficiat de unul de macac, și de-atunci repetă mecanic, bisilabic, numele vietății donatoare: .............. Se pare că ar fi vorba de o formă specială de vers, din limba spargă, pe care o repetă la infinit, în timp ce se-nvârte printre picioarele trecătorilor ca un ou în căldare.”
”
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-04-21 08:30:17
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Nu domnule Recheșan, mi-a plăcut și mi s-a părut făcută cu mult talent și cu o recuzită extrem de bogată și de adecvată. Și foarte potrivită cu vremurile.

Scuze pentru bancul pe care bănuiesc că-l va șterge patronul.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2018-04-21 07:48:48
         
 
  Motto: stivuitor
”foale de bodogăneală
s-a născut capu-n poală”

Gudugă-baci, il capo di tutte le teste cu și fără cucă, pe patul de moarte:
- Kúkla-Buri!
- Da, prealuminate!
- Cine mi-a fost alături când m-au sfâșiat hienele alea?
- Eu, superînălțimea voastră...
- Cine m-a spălat când toți ceilalți m-au tatuat cu găurile lor negre?
- Eu, preacurate!
- Cine m-a urmat orbește în apriga mea..., mă rog... și mi-a... susținut... idi-ooo...ide-o...
- Eu, grande grandissimo!
- Vezi, Kúkla-Buri?, - tu-mi aduci ghinion...
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-04-21 07:20:13
         
 
  yeap:))... pas mal du tout  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-04-21 05:59:43
         
 
  domnule CTA să înțeleg că vă plac mai mult bancurile de pe f.b. decît comedia mea bine intenționată?nici o problemă dar folosiți un topic aparte pt. anecdotele răsuflate!
A și Nî, nene Buricea...mai concret la ce asini te referi matale, așa îmbățoșat de doctrina roșie?
Peia, a cîta oară în săptăluna de recluziune ai zis, gata, pa, vă las?așa, aproximativ...

 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-20 21:09:41
         
 
  Gata, tată, am priceput! Dacă mi-ai cenzurat și comul ăsta, coane Corbule, mi-a dvenit clar în ce barcă lopătezi. Hai, pa!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-04-20 20:41:24
         
 
  Măgari au fost,măgari sunt încă, cât fi-va
namul hastangist !
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-04-20 20:10:08
         
 
  Pentru restul papagalilor, mai târziu.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-04-20 18:34:22
         
 
  La fix, după trendul locului. Preferam pe role.

Nu știu dacă ați primit-o pe asta:

| Doctorul american spune:

- La noi, în America, medicina e așa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu', il transplantăm la altu' și dupa 6
săptămâni, ăla deja își caută de lucru!

Doctorul german răspunde:


- E nimica toată; la noi, în Germania, scoatem un plamân de la unu', îl transplantăm la altu' și după 4 săptămâni
ăla deja își caută de lucru!

Doctorul rus spune:

- Nici asta nu-i mare scofală; la noi, în Rusia, scoatem 1/2 de inimă de la unu', o transplantăm la altu' și după 2
săptămâni ,amândoi deja își caută de lucru!

La care doctorul român, amuzat :

- N-avem ce să comparăm, toți sunteți înapoiați față de noi; la noi, în România, am luat câțiva fără creier și fără
inimă, i-am pus în fruntea țării și acum toți ne căutăm de lucru... |

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2018-04-20 17:48:48
         
 
  gratias , Rudy, am material destul pe evropica.
Fane, cine drac e Scursese...un șioroșist mizerabil și ăla!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-20 17:06:45
         
 
  foarte mișto cap-coadă, dar asta e demnă de Martin Scorsese:

Poartă o rasă bleu, e încins cu o sfoară și ține între palmele împreunate niște mătănii confecționate din capace de la sticlele de bere.

*
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-20 16:56:44
         
 
  Excelent text,ca de obicei.

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-20 15:59:54
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE