FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Drumul crucii
Text postat de Gheorghe Rechesan

Tare s-au mirat toți sătenii din Berchez, cu mic cu mare, cînd Sandu a lu Botoacă s-a întors de Crăciun prntre ei. Nimeni din sat nu-l mai văzuse de douăzeci de ani, casa părintească rămăsese goală, gata să se năruie, neamurile i se împrăștiaseră care-ncotro, prin lume și, totuși, el venise acasă. Se mai întorseseră și alții din Franța, Anglia, Germania, Italia și Spania, pe unde lucraseră ca robii, dar cîștigați, cu bani mulți strînși la ciorap și-și ridicaseră case mari, noi și făloase de ți-era mai mare dragul să le privești. Sandu, însă, se întoarse ca un fluieră-vînt, cu mîinile goale, nici măcar o mașină fățoasă n-avea și nici bani mulți nu părea că adunase în pozonare. Întîi, l-a luat la întrebări primarul, ca unul care se afla în drept să se intereseze de viața consătenilor săi.
„ Amu, dacă tăt ai vinit napoi, ce-ai în gînd să faci? ” l-a iscodit Vasile a lu Sîmedru.
Sandu a ridicat din umeri, cu mîinile proptite în curea :
„ Ce să am în gînd ? Nimica…”
„ Îți iei niște oi ?”
„ N-am vinit tocma dîn Italia să umblu cu oile !”
„ Ai și tu cinci iugăre de pădure rămase de la ăl bătrîn…poți să tai lemn că-i al tău și să-l vinzi, că se cîștigă bine la pădure !”
„ La pădure ? Nu-i de mine, că mi-s sătul de trudă…și n-am nici cai să trag buștenii !”
„ Ț-oi da io doi cai buni!”
„ N-am nici cocie !”.
„Ț-oi da și-o cocie, dacă vrei!”
„ N-am bani să ț-o plătesc…ș-apoi vreau să mă hodinesc oleacă că-s ostenit de cît am umblat pîn lume !” a căscat Sandu, lenevos și a ieșit din primărie.
Nana Florica, aia gard în gard cu ai lui, i s-a băgat și ea în suflet:
„ Noa, amu, Sandule, tare mă-mbucur că ai vinit napoi dîn străinătățuri, da’ nu-i bine, ca tu, om în putere, să stai sîngur-cuc în casă…musai să-ți găsîm o muiere, una harnică și inimoasă, să te grijască și să-ți facă ficiori!”
„Am avut muiere și copii, nu-mi mai trebe alții!” a mormăit Sandu și i-a trîntit poarta în nas.
Pe urmă, s-a înființat la el popa Visalom, care păstorea de ani buni turma credincioșilor din Berchez, să-l cerceteze pe-ndelete. A ieșit din casă cum a intrat și le-a spus tuturor tare scîrbit :
„ Nu-i nimica de capul lui...un păgîn și-un tîrîie-brîu, n-avem ce aștepta de la unul ca el !”
Pe la sfîrșitul lui februarie, într-o dimineață, l-au văzut cum iasă din casă cu barda într-o mînă și-o funie groasă în alta. Neaua era pînă la brîu și se auzise că ar umbla și-o haită de lupi, dar lui Sandu nu i-a păsat, a luat-o oblu către codru.
„ Se duce să-și însemne bucata lui de pădure să știe cît să taie !” s-a bucurat primarul că repatriatul își căuta un rost, numai că s-a bucurat degeaba. Sandu s-a întors către seară trăgînd după el un molid zdravăn, înalt cît turla bisericiii din sat. Era vînăt de frig și sufla ca un bou ostenit dar a băgat copacul în ogradă și, fără să-i pese de privirile mirate ale celor aflați în uliță, s-a apucat să-l curețe de crengi. Atunci i-a bătut la poartă Dumitru a lu Sopoc, c-o glajă de pălincă în mînă. Se știau bine de mici și umblaseră multă vreme împreună pînă să plece el în lume.
„ Mă, omule, de ce n-ai zîs să-ți dau un cal? Ești bolînd să cari sîngur ditamai bradu’ ?” l-a întrebat Dumitru,
Sandu a lăsat toporul din mînă și s-a uitat la el de parcă-l vedea prima oară:
„ Noa, amu, dacă l-am adus ce mai vrei ? Du-te-n treaba ta, nu mă tolocăi la cap !”
Dumitru ce era să facă, l-a lăsat în pace. A ieșit din ocol și i-a vestit pe cei de pe uliță:
„ S-o scrîntit la minte, pe-acolo pîn străinătățuri…nici pălincă n-o vrut să beie cu mine !”
„ Lasă-l mă, a zis a lu Sîmedru, căpos a fost el de mic…da’ ce face cu lemnu ăla ?”
„ Știe dracu, l-o fi tăiat să cioplească din el o grindă de-acoperiș să nu se huluie casa pe el !”
Într-adevăr, acoperișul casei bătrînești se înclinase rău, într-o rînă și era nevoie să fie reparat. A doua zi, Dumitru s-a înființat iar la poarta lui c-un joagăr cu două mînere să-i fie de ajutor.
„ Tre’ să-l tai în lung și după aia să-l cioplești la capăt în coadă de rîndunică !” l-a povățuit el.
„ De ce să-l tai în lung și să-l cioplesc la capăt?” s-a mirat Sandu.
„ Ca să se-mbuce căpriorul în grindă, de aia !”
„ Nu cioplesc grindă, fac o cruce !”
„ Te-ai zăluzît la cap ? Noa, la ce-ți trebe ție cruce ?”
„ Îmi trebe, na !”
Popa Visalom cînd a auzit, să pice jos de spaimă și alta nu :
„ V-am spus io că-i un suflet pierdut! Numa un păgîn și-ar pune cruce în ogradă, musai să-l opresc!”
A luat un gît de pălincă să-și facă curaj și s-a dus drept către casa lui Sandu, să-l mustre.
. Crucea era aproape gata, Sandu trăgea acum la rindea cele două bucăți gata să fie îmbinate.
„ Omule, a zis popa, nu-i bine ce faci…casa Domnului e colea, la doi pași, cu tăte ce-s rînduite după Scriptură în ea…vină să te spovedești și să te povățuiesc cum se cade la creștini !”
Sandu a răsuflat adînc și a lăsat rindeaua de-o parte :
„ Dumnezeu ne vede și ne aude și-aici…poți să mă spovedesc amu, pe loc !”
Preotul n-a avut încotro, l-a pus să îngenucheze cu patrafirul pe cap, acolo, în grămada de așchii și de talaș :
„ Spune, fiule, cu ce ai păcătuit ? Ai mințit, ai furat, ai preacurvit cu femeia aproapelui, ai luat cele sfinte în batjocură …care porunci ale Domnului le-ai călcat?”
„ Toate ălea zece…am furat și m-am culcat cu multe bulendre…m-am bătut, am beut și la beție am omorît pe-un talian că sărise cu cuțitu la mine să mă taie. Am stat la temniță doisprezece ani încheiați, muierea și pruncii mei s-au lepădat de mine și după ce am ieșit din pușcărie, n-am știut încotro s-o apuc de păcătos ce eram și am păcătuit iar!”
Părintele Visalom a cîntărit toate cele auzite și l-a povățuit :
„ Pentru uciderea aproapelui tău ai plătit…și Ăl de Sus, prin mine îți dă iertare că ți-ai ispășit păcatele…amu, ar fi bine să îți întorci obrazul către El și să te smerești !”
„ Ba, a strigat Sandu, că degeaba mă iartă Dumnezău dacă nu pot să mă iert io!”
În zadar a încercat omul bisericii să-l întoarcă din smintirea lui, Sandu știa una și bună, el voia să isprăvească ce și-a pus în gînd.

***
În Joia Mare crucea a fost gata. Zdravănă, de trei ori cît statul de om și fățuită frumos, de sclipea ca un ban nou în soare. Dumitru a trecut pe la el să vadă ce mai avea în minte.
„ Faină cruce… da’ amu, c-ai gătat-o, ce faci cu ea?”
Sandu s-a întors și a arătat cu palma spre vîrful pietros al măgurii Farcăului:
„ O duc colea, unde-i locul!”
Vestea că ăl tînăr a lu Botoacă are de gînd să ducă ditamai crucea de șapte metri pînă-n vîrful muntelui a adunat tot satul, pînă și bătrînii și cei betegi de picioare s-au tîrît să-l vadă. Numai popa Visalom a rămas în pragul bisericii mîhnit foarte de asemenea blasfemie:
„ Numai Domnului nostru, Iisus Cristos i-a fost îngăduită osînda pe cruce!” a zis el.
În Vinerea Patimilor, primenit și îmbrăcat ca de sărbătoare, cu cămașă curată și-un clop nou pe cap Sandu a ieșit la poartă și a dat cu ochii de mulțimea care aștepta curioasă.
„ Noa, ni la ei, cum stau gură-cască !” a bodogănit el și, scuipîndu-și în palme a luat uriașa cruce în spinare. A pornit cu pas cumpănit să nu se prăvălească sub greutate și toți au amuțit văzîndu-l cu pășește către măgură și s-au înșirat de-a dreapta și de-a stînga potecii.
Cît a mers pe loc drept a avut spor, mai cărînd crucea, mai tîrîind-o pe iarba reavănă, de-abia răsărită dar, cînd a ajuns la povîrniș, s-a oprit ostenit. Dumitru a făcut un pas în față printre curioși și i-a zis:
„ Lasă-mă să te ajut, omule, că și Domnul Iisus s-a lăsat ajutat de ucenicii săi pe drumul Golgotei !”
Sandu a zîmbit ca un copil care nu-și dă nimănui jucăreaua :
„ Musai s-o duc sîngur, mă Mitre, c-altfel se cheamă că nu-i osîndă!”
A încercat să meargă mai departe dar era limpede că nu mai putea urni uriașa cruce. Atunci, a proptit povara de un bolovan și s-a întors acasă. A adus două tălpi de sanie și un ham, a așezat crucea pe ele iar apoi, înhămat ca o vită de povară a tras greutatea mai departe. Către asfințit a ajuns la poala Farcăului și sania s-a oprit în bolovani. Sandu și-a scos hamurile, a băut o cană mare cu apă adusă în fugă de o muiere tînără și și-a săltat iarăși crucea-n spinare.
„Oprește-te, mă, omule, i-a strigat Vasile a lu Sîmmedru, c-ai să-ți vatămi șelele și-ai să rămîi beteag pe viață !”
Sandu a rîs chinuit, că-i tremurau mîinile și picioarele de sforțare :
„ Noa, dac-așa mi-o fo scris !”
Urca cîte un pas și se oprea ca să răsufle și să cumpănească cumplita greutate. Gîfîia ca un bivol ostenit, sudoarea îi udase cămașa pînă la brăîu, nădragii îi flendurau plini de sînge, zdrențuiți în scaieți și-n colții stîncilor, vînele i se umflaseră și obrazul i se învinețise de neomenescul efort. De cîteva ori a alunecat pe grohotiș, gata să se prăvale la vale dar s-a proptit în ultimul moment pe tălpile cizmelor. Ultimii metri i-a urcat în patru labe cu crucea legată de spinare. Luna și lumînările aprinse îi luminau calea calvarului. A ajuns în vîrf tocmai cînd bătea clopotul bisericii de miezul nopții. A săpat o groapă și a înfipt crucea în pămînt proptind-o bine cu bolovani. Toți cei de față, bărbați, muieri, copii și bătrîni au amuțit, se auzea numai vîntul adiind printre jnepeni. Sandu a înălțat capul către brațele crucii și a strigat de s-a auzit în toată valea:
„ Iartă-mă Doamne c-am fost un păcătos!”
„ Apără-ne, Cristoase, au murmurat babele, că mare minune ai făcut azi!”
După ce oamenii s-au împrăștiat pe la casele lor Dumitru l-a apucat bine, că de-abia mai putea umbla zicîndu-i :
„ Bolînd ești, mă ! Vrei o țîră de pălincă ? ”
„ Ba, a zîmbit Sandu, că-s tare ostenit, m-aș duce să mă culc oleacă !”
Dumitru l-a găsit duminică-dimineața țeapăn în pat, cînd a intrat să-i aducă lumină, ouă roșii și colaci. Plesnise inima-n el, om tînăr și-n putere, la nici patruzeci de ani, de atîta caznă. Crucea a rămas pe Farcău vreo cinci ani, pînă-ntr-o vară cînd, de sfîntul Ilie, a lovit-o un trăsnet și a făcut-o scrum.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Deja au început să apară reacții... pe măsură.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-04-08 19:06:20
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Adevărat a-nviat!
P.S. Lasă că-ți fac avocații🤣🤣🤣
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-04-08 18:50:49
         
 
  Cristos a inviat,Florentine!
da, de ce nu?si-asa nu prea imi fac literatii publicitate.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-08 18:45:35
         
 
  Da, măi, omule! Ce-ar mai fi de zis? Bună!
P.S. Îmi permiți s-o postez pe pagina mea de FB?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-04-08 17:57:11
         
 
  Adevarat a Inviat, Danutzule,sa moara dusmanii de tuse convulsiva daca nu-i asa..  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-08 17:42:27
         
 
  Cristos a-nviat, Florin Rădulescu!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-08 16:52:54
         
 
  Adevărat a-nviat, Gheorghe.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-08 13:54:15
         
 
  Cristos a-nviat, fane!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-04-08 13:49:28
         
 
  n-am stea ca as da 3, textul merita cu prisosinta, din pacate trebuie sa recunosc ca esti foarte bun pe segmentul tau...  
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-04-08 12:58:37
         
 
   
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-08 12:32:11
         
 
  n-am citit, doar mi-au căzut ochii pe o cacofonie, voi reveni, după borșul de miel... :) florica care.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-08 12:32:03
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE