FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
La coadă
Text postat de Florentin Sorescu

Am stat la nenumărate cozi. Coadă la pâine, coadă la carne, coadă la brânză, la ulei, ouă, citrice, la bilete de cinema, la autobuz, la buletin și nenumărate altele pe care nu are sens să le mai amintesc. Sau poate da.
Cele mai crâncene erau cozile ceaușiste, acolo unde mi-am făcut debutul, statul la coadă fiind o însărcinare care ne revenea îndeosebi nouă, copiilor, întrucât părinții noștri nu prea aveau timp. Cozile foamei.
Țin minte și acum una dintre primele la care am stat, de data asta cei care ne-am oferit am fost frati-meu și cu mine, auzisem că s-au băgat banane la alimentară, asta era una dintre exprimările consacrate din timpul comunismului, au băgat cutare și cutare marfă pe care, dacă aveai pile, adică relatii, le puteai lua "pe sub mână".
Cu banalele a ieșit prost întrucât am cumpărat o cantitate impresionantă, adică vreo 6 sau 8 kg ceea ce pe atunci insemna mult, mult prea mult, dar toata lumea care stătea la coadă zicea că nu o să mai vedem prea curând așa ceva, lucru pe care aveam să mi-l amintesc peste câțiva ani când uneori mai gustam din pasta de dinti ""Cristal" cu aromă de banane ca să-mi reamintesc de acel gust, ajunseserăm să stăm si pentru această pastă de dinți la coadă fie și numai pentru acel moment magic în care puteai să-ti injectezi gustul de banană în papilele gustative direct din tub.
Poate acesta a fost motivul pentru care la următoarea coadă la care am stat să fiu pus într-un moment delicat, îmi rămăsese întipărit în mintea de copil că nu ai voie să cumperi mai mult decât ți s-a spus, "Dacă v-am spus 2 kg, două să fie, ne-a certat mama atunci, nu îmi umpleti toată casa de banane ca să mă lăsați fără bani de pâine când mai avem atâta până la salariu" și toate banalele acelea ne-au stat drept în gât.
Coada la care mă așezasem de această dată era una la care fusesem trimis, mi se părea de mirare cum poate să fie o coadă atât de mare pentru niște amărăt de lapte, dar nu am spus nici pâs, până când o femeie văzându-mă cu sticlele zornăind în plasă pe care le duceam mai mult târâș m-a întrebat "Dar ce vrei tu să cumperi, băiețel?", "Lapte", i-am spus eu hotărât, iar doamna aceea s-a minunat și a început dintr-o dată să se agite, "Dar lăsati-l să meargă în față, nu vedeti că nu cumpără brânză? E doar un copil, unde dracu o să ajungem în ritmul ăsta, aproape că l-am și strivit. Cumpără doar lapte, lăsați-l să meargă în față...", și brusc au început să mă împingă de la unul la altul, mai ales doamnele erau cele hotărâte să mă scape de calvar , "Băiețelul acesta cumpără doar lapte", se auzea câte o voce rugătoare explicând politicos de ce mă împinge în față, și uite așa m-am trezit în fața vânzătoarei cu sticlele zornăind pe care le-am ridicat cu greutate pe tejgheaua la care de-abia ce ajungeam cu nasul, "Ce vrei să cumperi tu, puișor?" m-a întrebat vânzătoarea cu un aer blând văzând cum îi întind hârtia mototolită de 50 de lei, "Două sticle de lapte", i-am răspuns eu cu glas hotărât, "Numai lapte?", s-a mirat ea, "E păcat să iei doar lapte când ai stat la coada asta imensă, eu îți pun și niște brânză, sigur mama ta nu o să se supere", "Dar eu vreau doar lapte, i-am spus eu si mai hotărât, altfel o să se supere și o să mă certe ca atunci când am cumpărat banane", dar doamna nu a părut să înțeleagă ceva din bălmăjeala mea și mi-a pus și două bucăți de brânză, "Dacă se va supăra vii cu ea înapoi, puișor, sigur găsim cui să i-o dăm, și uite și bomboanele astea de la mine, am avut și eu un copil mic ca tine, dacă te întreabă mama ta să-i spui că nu ti-am luat niciun ban pe ele", după care s-a întors la un domn care tot o certa că de ce imi dă brânză când eu am stat doar pentru lapte și toți mi-au făcut loc înainte, "Uite de-aia!, i-a răspuns ea, că trebuie să mai fim si oameni", iar eu m-am dus acasă lăsând dâre lungi prin zăpadă cu plasa de lapte, asta este o imagine pe care aveam să mi-o amintesc mult mai târziu, sticlele albe peste care fulgii de nea se așezau ca niște steluțe, mă gândeam cu groază la papara pe care o voi lua pentru că am încurcat lucrurile din nou, când m-a întrebat mama "Ce-i cu brânza asta, de unde o ai?" am simțit că-mi îngheață sângele în vine, "Doamna vânzătoare e de vină, am început eu să mă vaiet, pe cuvânt că n-am vrut, dar ea mi-a zis că sigur n-o să te superi", strângem bomboanele în mână cât puteam de tare ca mama să nu le vadă, și ea dintr-o dată a început să râdă și să plângă în același timp, o priveam nedumerit ca atunci când afară începuse să plouă deși era soare, ai mei îmi spuseseră că nu pot iesi la joacă decât dacă timpul este frumos, "Dacă este soare poți ieși afară, dacă plouă, nu", iar eu nu știam ce să fac căci ploua și soarele strălucea în același timp, așa cum nu înțelegeam nici ce să fac acum când o vedeam deopotrivă pe mama râzând și plângând , "Of, băiatul meu, ce să mai pricepeți si voi din nebunia asta când nici noi, cei mari, nu mai înțelegem nimic, mi-a spus ea ștergându-și discret lacrimile de la ochi, păstrează-ti din rest banii ăștia ca să-ti cumperi bomboane", și în momentul ăsta am desfăcut mâna și i le-am arătat pe cele primite, "Te rog mult să nu o cerți, uite ce mai mi-a dat, jur că nu mi-a oprit niciun ban pe ele ", "Ba' chiar o să-i mulțumesc, mi-a spus ea, și pentru brânză și pentru bomboane, ai să înțelegi tu când o să te faci mare".
Și într-adevăr am avut tot timpul din lume să pricep, cozile din timpul dictaturii lui Ceausescu au devenit din ce în ce mai numeroase și mai mari, coadă la pâine, coadă la ouă, coadă la pixuri, coadă la ascuțitori, de la un anumit moment nici nu mai conta la ce coadă stai, simplu fapt că vedeai lumea adunată însemna că sigur au băgat ceva așa că te așezai cuminte la rând, am avut o prietenă care mi-a arătat odată un capsator pe care îl cumpăraseră părinții ei fără să știe la ce coadă s-au așezat, nimeni de la rând nu știa ce marfă urmează să fie, mi-a povestit că după ce l-au cumpărat a început o adevărată frenezie în a capsa orice le cădea în mână, capse la caiete capse la ceolofan capse la hârtii și dracu mai știe la ce, cred că de la acel capsator ni s-a tras și despărțirea căci era tot timpul cu capsa pusă, cozile acelea începuseră încet încet să ne marcheze destinul, acolo se puteau naște idile și angajamente pe viață, aflai, bunăoară, că cei din familia Brânză se cunoscuseră bineînțeles la coadă la brânză și tot la o coadă s-au despărțit, vremurile deveniseră din ce în ce mai aprige și statul la coadă căpăta pe zi ce trece valente apocaliptice, nimeni nu mai lăsa pe nimeni să treacă înainte indiferent cât de chinuit ar fi fost, vedeai oameni în cărucioare sau în cârje stând răbdători la rând, uneori erau luați de-acolo cu targa, orice lucru cât de mic pe care il puteai prinde era dus acasă ca pe un trofeu, spun "pe care îl puteai prinde" pentru că apăruse și un alt fenomen și anume se putea să stai ore în șir la coadă și când îți venea rândul ți se spunea "Gata, s-a terminat, nu mai avem", iar următoarea dată nu te mai puteai așeza în locul în care ai fost ci trebuia să stai din nou la rând, călcatul în picioare începuse să devină un lucru obișnuit, mai ales când simțeai că mai este puțin până la tine și riști să nu mai prinzi nimic, sau pur și simplu nu mai puteai suporta ploaia sau frigul sau arșița de-afară și apăreau adevărate busculade la intrarea în magazin unde rândurile deveneau din ce în ce mai mari, STOP!
Pentru că așa nu se mai poate!
Pentru că așa nu mai vrem!
Pentru că nu ne mai convine!
Pentru că nu mai acceptăm!
Români, dictatura ceausescu a luat sfârșit! Dictatorul a fugit.
Culmea este că trecerea la un sistem democratic a avut loc tot printr-o coadă, cel puțin așa credeam când ne-am așezat cu toții la rând ca să votăm, și dacă este să o spunem cinstit cozile acelea neverosimil de lungi nu pentru vot erau, ci pentru un anume vot, și mai exact pentru un anumit om căci erau mai mulți candidați lucru cu care nu prea fuseserăm obișnuiți, și din nou puteai observa acea încrâncenare cu care ne obișnuiserăm în regimul comunist, "Ăștia au venit ca să ne cumpere țara, de-aia candidează ei, în țările în care au fugit au dus-o ca în Sânul lui Avram, n-au stat la coadă ca noi până ni se făcea rău, vor să-l aducă înapoi pe rege, cunoastem noi, votați Ion Iliescu pentru că el este de-al nostru, din popor,

Ion Iliescu este cel mai bun!
Ion Iliescu este mai deștept chiar și decât Gorbaciov, președintele URSS!
Ion Iliescu a avut curajul să-l înfrunte pe Dictator!
Ion Iliescu a mâncat salam cu soia ca și noi!
Ion Iliescu a suferit mult pentru popor!
Ion Iliescu a stat la cozi ca și noi!

Regele să stea acolo unde a fugit pentru că a fost un Trădător!
Regele a plecat din țară cu o grămadă de bogății și ne-a lăsat săraci.
Nu vă lăsați manipulați,
Nu vă lăsați manipulați,
Nu vă lăsați manipulați!!!
Vrem republică, nu monarhie!
Vrem capitalism, dar să fie ca în comunism!
Suntem pentru schimbare, dar să nu se schimbe nimic!
Huă, huă, huă!

În afară de Ion Iliescu toți ceilalți candidați aveau câte un păcat. La instaurarea comunismului fugiseră ca niște șobolani de pe corabie tocmai la dușmanul nostru de clasă, Occidentul.
Ei fuseseră dușmanii poporului și acum își imaginau că pot să păcălească poporul.
Iar cel mai mare dușman a fost regele care ne-a lăsat pe mâinile rușilor, iac-așa!

A ieșit cine trebuia.
Poporul, vigilent ca întotdeauna, a reușit.
ION ILIESCU A FOST ALES NOUL PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI CU O MAJORITATE ZDROBITOARE DE VOTURI.
Ura!
Ura!
Ura!
Am învins!

Acum nu mai erau cozi. Puteai să găsesti banane după pofta inimii, lapte brânză ouă pâine biscuiți salam capsatoare ascuțitori gumă de șters creioane oricâte ți-ai fi dorit.
Noi niciodată nu vom mai sta la cozi!
Noi niciodată nu vom mai duce lipsuri!
Noi niciodată nu vom mai accepta să fim umiliți!

Și, totuși...

Nimic nu este perfect. O spun toate sistemele filozofice, o spun religiile, o spune știința și mai cu seamă gurile rele...

Acum găseai orice, dar nu prea aveai cu ce să le cumperi. Rănd pe rând au început să dea faliment fabricile și uzinele, iar ăsta a fost primul semn: cozile la angajare.
După care au urmat cozile la bănci care și ele au început să dea faliment, dispărând cu tot cu economiile noastre.
Dar cele mai mari, caracteristice și constante cozi după căderea regimului comunist, cele care anuntau nu doar ce-a fost, dar și ce avea să fie, pe care le-am putea intitula succint contra-cozile, au fost COZILE LA PAȘAPOARTE.
Pentru că așa nu se mai poate
Pentru că așa nu mai vrem
Pentru că ne-am săturat de statul la cozi,
Ne luăm jjucăriile și plecăm.
Adică nu ne luăm jucăriile, dar plecăm.
Adică plecăm. Ați auzit? Plecăm!
Cu ce avem pe noi. Cu ce a mai rămas în noi. Cu ce a mai rămas din noi.

Tinerii noștri pleacă - Iar ăsta este un lucru rău.
Meseriașii noștri pleacă, iar ăsta este un lucru rău.
Instalatorii noștri pleacă, iar ăsta e un lucru rău.
Strungarii noștri pleacă.
Femeile noastre pleacă.
Inginerii noștri pleacă.
Doctorii noștri pleacă.
Pleacă și nu se mai întorc.
Până și bătrânii au început să plece, iar ăsta e lucrul cel mai rău...

Avem o țară frumoasă în care nimic nu mai e.
Aveam familii frumoase din care nimic nu mai e.
Aveam vise frumoase din care nimic nu mai e.

Ne-au furat toți,
Ne-au mințit toți,
Ne-au înșelat toți.

În cele din urmă tot la coadă am ajuns, dar de data asta o singură coadă: Coada Europei.

Pentru că noi am ajuns să avem străzile cu cele mai mari găuri din Europa.
Pentru că noi am ajuns să avem buzunarele cu cele mai mari găuri din Europa..
Pentru că noi am ajuns să avem pingelele cu cele mai mari găuri din Europa.
Pentru că noi am ajuns să avem cașcavalul cu cele mai mari găuri din Europa.

Noi și cu vecinii noștri bulgarii.

Și totuși.

Nu știm de unde s-a adunat atâta lume ca să stea din nou la coadă - o ultimă coadă. Cea mai neobișnuită de până acum.
O coadă în care toți stăm cuminți, așa cum nu s-a întâmplat niciodată până acum.
Nimeni nu vrea să treacă peste rând, nimeni nu se poartă necivilizat.
Este o liniște absolută, ca de sfârșit.

S-A REÎNTORS REGELE.
ACASĂ PENTRU TOTDEAUNA, ÎN TIMP CE ÎNTREAGA ROMÂNIA PARE CĂ S-A MUTAT.
REGELE TRĂDĂTOR, REGELE ATÂT DE HULIT S-A REÎNTORS DIN EXIL CA SĂ FIE ÎNGROPAT.
REGELE ESTE MORT. TRĂIASCĂ REGELE!

Ce bine ar fi fost să avem un rege dacă am fi avut un rege
Ce bine ar fi fost dacă am fi înțeles la timp
Ce bine ar fi fost dacă ar mai fi trăit puțin,
Doamne, ce țară frumoasă am fi avut...

La radio, la televizor, pe FB, absolut oriunde te-ai uita afli povestea lui. Cea pe care până acum nimeni nu a avut ochi să o vadă și urechi să o audă. Povestea unui om simplu care a fost odată rege. După care nu a mai fost rege. Forțat să abdice din pricina unui război ticălos pe care nu și l-a dorit, de către cei pentru care a luptat.
Și care de fiecare dată ne vorbea într-un mod simplu, distins, decent.

MIHAI FĂRĂ DE ȚARĂ, ultimul Rege al României.
Care nu a stat niciodată la coadă, dar pentru care stăm cuminți la coadă. Ca un ultim omagiu. Și pentru că în adâncul.nostru ne simțim vinovati.

Descoperim dintr-o dată că el a fost tot timpul cu noi. Si ne-a iubit. Si ne-a dorit. Pe noi, cei pe care nu îi mai vrea nimeni.
Ne gândim la ce ar fi putut fi, dacă.
La ce ar fi fost, dacă.
La ce va fi.
Atât.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Repostez acest text întrucât am făcut oaresce intervenții în structura lui.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-04-05 14:39:16
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE