FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
critica la critica
Text postat de Dumitru Cioaca
In studiul critic:
"S-o frecăm un pic hermeneutic!"
domnul Ioan Peia incerarca sa aduca o suflare noua
in critica europeeica, incercare salutara, fiindca aceasta ramura literara in ultimul decieniu al mileniului trecut ca si in mileniul care a urmat a suferit de o anemie pernicioasa cronica. Desi studiul nu este foarte extins, el referindu-se la un singur poem scris de un singur poet (unitatea de stil a versurilor sugereaza o munca de inspiratie individuala si nu una colectiva) el merita discutat mai pe larg atat pentru partile lui mai slabe cat si pentru suncile lui cele mai grase si afumate.
Critica facuta de domnul critic Peia poemului cu pricina este una destul de pertinenta; desi ar fi putut sa fie una excelenta daca domnul Peia si-ar fi varat unealta critica mai cu elan in adancimea poemul. Mai jos dau numai cateva exemple spre a dovedi superficialitatea critica a marelui critic.
In versurile:

"cutia poștală e goală ca o canistră
uitată-n deșert după prima invazie a irakului"

poetul, deocamdata anonim prin voia domnului critic Peia, a intins o cursa in care domnul Peia a cazut cu toata caruta de bagaj critic de care dispune.
O canista goala uitata in desertul din Irak? De cine uitata, de soldatii yankei? Cand toata lumea civilizata stie cat de grav pedepsiti sunt soldatii americani cand uita ceva care apartine Poporului American, si asta intr-un desert inamic care nu le apartine? Imposibil! Cercetarile critice facute de Radio Erevan au dovedit, fara putinta de tagada, ca respectiva canista nu a fost pierduta de yankey ci furata de irakieni; care, dupa ce i-au folosit continultul (PEPSICOLA de cea mai inalta calitate, cinci stele!) nu au parasit-o in desert ci au ingropat-o adanc in dunele lui pentru a-si ascunde crima.
Sa nu fie domnul Peia la curent cu ultimele noutati citice transmise pe toate undele de Radio Erevan? Greu de crezut.
Domnul critic Peia se ia insa si de versuri in care poetul nu-i intinde nici un fel de capcana, crezand ca in ele se ascunde nu stiu ce bomba cu gaze sulfuroase. Ca exemplu, versurile de mai jos, citate si contestate ca autenticitate, de domnul Peia:

„încerc să par mai bărbat mai priceput la ceva
mănînc forțat beau cît să nu-mi crape buzele
neputința mă face să tremur ca o funie atîrnată de lună
din care mai lipsește doar spînzuratul”

Că poți fi un „bărbat mai priceput” „mâncând” în silă, e îndoielnic, conclude domnul Peia. Concluzie pripita! Bineinteles ca mancand in sila devi un barbat mai priceput la mancarurile care nu-ti plac sau iti fac rau la burta. Poți, eventual să pari mai mâncău, continua domnul Peia. Iarasi fals; un barbat care mananca in sila nu pare in nici un caz mai mancau ci doar unul foarte pretentios la mancare, sau pe olteneste spus, "un ligav la mancare" "Și buzele de ce ți-ar crăpa, dacă ai mânca într-un anume fel?" se intreaba iarasi domnul critic Peia, caruia se pare ca nu i-a crapat niciodata buza, in timp ce manca, dupa o bautura aleasa cum ar fi trascaul. Deci nu este vorba de nici un fel de "Mister!" domnule Peia ci despre
strea de disperare in care se afla un poet lipsit de udatura.
Dar domnul Peia, cu constatrea:
"Ce e drept, următoarele versuri cu „funia atârnată de lun㔠sunt o găselniță aparte, nu doar o umplutură de decor." isi revine la vocatia dumnealui de critic adevarat, observand, fara sa ne-o spuna direct, ca poetul, desi disperat, atata timp cat vrea sa-si agate funia cu care vrea sa se spanzure de o luna plina, si nu de o semi-luna musulmana care ar putea face agatatura cu adevarat stabila (se stie cat de usor poate aluneca o sfoara pe un corp atat de rotund cum este o luna plina), inca nu este dispus sa se sinucida cu adevarat.
Insa judecata corecta si nepatimase nu-l tine mult pe criticul Peia, fiindca in analiza urmatoarelor versuri:

„și iar mă gîndesc la tine
cu tristețea unui tînăr masai ce-și caută arcul
după o vînătoare nereușită
apoi las ploaia să-mi decoperteze trupul
ca un utilaj de descarcerare”

iar da cu bata in balta.
Reproducem mai jos interpretarea incorecta si profund patimase data de domnul Peia versurilor care ii displac:
„Un tânăr ce-și caută arcul după o vânătoare nereușită”? Adică ce vânătoare? De gagici? Un fel de Cupidon sui-generis, de Casanova dezamăgit de eșecul pornirilor sale amoroase? Povestea cu ploaia și decopertarea, mde, sună bine ca metaforă, dar ce legătură are cu povestea anterioară? Niciuna. E tot o modalitate de frapa ochiul sensibil la întorsături perifrastice, lustruite cu lac de unghii, ca să iasă în evidență.(Ioan Peia)

Nu domnule Peia, zicem noi, poetul nu este nici un vanator de gagici si nici un Casanova dezamagit de esecul pornirilor sale amoroase; fiindca pana si eu care sunt un critic mult mai mititel si mult mai putin citit decat este domnia voastra stiu ca Marele Casanova nu a fost niciodata dezamagit de esecurile pornirilor sale sexuale si doar extrem de obosit de succesele eforturilor sale amoroase. Cum de nu ati inteles ca poetul nu vrea sa vaneze altceva decat scopuri inalte, cum ar fi ideile cel mai originale si nobile, este un mister pentru mine. De unde se vede asta? Din faptul ca poetul nu isi cauta sageata dupa o vanatoare nereusita, ci arcul. Pana si cel mai nepriceput vanator stie ca atunci cand vrei sa vanezi idei, cea mai mare seansa de reusita o ai daca arunci dupa ele arcul, si nu sageata! Sansa de a lovi o idee cu sageata este la fel de futila ca incercarea de a vana un purece folosind bazuca sau de a rapune un tzantzar indreptand spre el senilele unui tanc. Numai domnul Peia se face ca nu stie acest lucru arhicunoscut de secole din literatura cinegetica daco-getica.
Intr-un cuvant, domnul critic Peia nu s-a intrecut pe el insusi in interpretarea critica adresata poemului desi ar fi putut sa o faca. Parerea noastra este ca domnul Peia poate deveni un critic si adevarat si de valoare, dar asta numai daca vrea; sau parafrazand un vers din poemul discutat: dupa ce mananci fortat un poem, ce rezulta din digestia lui, pe langa ca este extrem de motat, nu miroase nici prea frumos.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule critic Peia,
Va rog sa nu luti in serios comentariul instigator al domnului Rechesan, care, cu buinecunoscutele fitile marca Rechesan, nu vrea altceva decat sa dinamiteze
vechile relatii de prietenie si respect reciproc care
exista intre noi.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-03-11 02:02:39
         
 
   
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2018-03-11 01:57:40
         
 
  pfff!...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-10 20:48:49
         
 
  te-a tăvălit cioacă, peicone, ca pe un boboc de rață ieșit din găoace.de mult n-am citit un bășcălău atît de gros și la fics îndreptat!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-10 20:45:37
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23793
Comentarii: 120460
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE