FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sînt o babă pesedistă (5)
Text postat de Gheorghe Rechesan
5.

Se apropiau alegerile din 2010. De data asta candidatul propus de p.s.d. era Geoană, fapt care m-a nemulțumit profund, fiindcă jocurile de interese din partid împinseseră în față un ins molîu, lipsit de personalitate, aflat sub papucul nevestei și-al soacrei. Mare dreptate a avut Iliescu cînd l-a încondeiat scurt și sugestiv: „ un prostănac!” Se dădea el mare om politic, dar alții trăgeau sforile în locul lui. Partidul s-a mobilizat exemplar, și de data asta, fiindcă erau prea multe interese în joc ca să lase țara încă patru ani pe mîna „marinarului”.
La sfatul lui Pleavă, dădusem concurs de cadre și mă mutasem de la primăria din Mogoșoaia la consiliul județean Teleorman, pe postul de referent economic. E drept, n-aveam studii decît un curs intensiv de contabilitate de șase săptămîni dar mă descurcam. Îmi umbla mintea și-aveam ceea ce era mai important în perioada de tranziție, și-anume „școala vieții”;și-apoi oamenii aveau nevoie de mine în sistem, nu puteam să-i dezamăgesc.
Munca nu era cine-știe-ce complicată, nu făceam decît să multiplic la fiecare sfîrșit de lună un bilanț cu cheltuielile administrative și de reprezentare și să-l dau la avizat. Șeful meu direct era chiar președintele consiliului, Titus Grăjdeanu, un bărbat încă tînăr și-n putere, om plăcut, chiar seducător, fiindcă umbla tot timpul tras la patru ace în costume scumpe, încălțat cu pantofi italienești și cravate din mătase la gît. Ori de cîte ori îl întîlneam, mergeam să-mi semneze bilanțurile, își mîngîia mustața întotdeauna îngrijită și-mi spunea zîmbind: „Eheee, doamnă Sorana, dacă toate femeile din p.s.d. ar fi ca dumneata am fi cel dintîi partid social-democrat din Europa!” Complimentul acesta îmi făcea plăcere și cum avea o voce caldă, profund bărbătească mă înfioram de fiecare dată cînd îl auzeam. Am început să port la serviciu bluze subțiri din mătase, tot mai decoltate și mi-am scurtat fustele. Arătam încă bine, nu mă îngrășasem, nu atîrna carnea pe mine și chiar dacă mă apropiam de cincizeci de ani și aveam fată de măritat tot mai puteam să fiu atrăgătoare și cu vino-ncoa’ în ochii bărbaților.
Tot Pleavă m-a lămurit motivul amabilității lui Grăjdeanu cînd i-am relatat împrejurările.
„ Are încredere în tine, de-aia te complimentează!”
Eu m-am mirat, că doar nu eram cea mai competentă și bine situată în ierarhie, însă el a continuat:
„ Ia să fii tu atentă, cu bilanțurile alea lunare, ce cheltuieli sunt băgate acolo!”
Știam că documentele sunt confidențiale, numai Curtea de Conturi avea voie să le vadă, însă curiozitatea m-a îmboldit să procedez cum mă sfătuia el, așa că am făcut încă o copie și i-am arătat-o. S-a scărpinat în creștet, puțin nedumerit, apoi mi-a zis:
„Știi că am avut și eu o firmă, mică, e drept, cu numai zece angajați și mă pricep, dar asemenea încîlceală n-am văzut.Uită-te și tu, aici:facturile nu sunt datate, iar cînd sunt datate nu se potrivesc nici de-a dracu cu o.p.ul...pe urmă, sunt redactate tot felul de cheltuieli forfetare care nu se regăsesc în suma totală...nici nu mă mir că Grăjdean îți acordă atîta atenție!”
Aruncîndu-mi privirea peste cifre mi-au sărit și mie în ochi cîteva sume, de exemplu: douăzeci și cinci de mii de lei numai pentru combustibilul mașinii de serviciu, plus alte cheltuieli cu piese de schimb, cauciucuri, revizii tehnice și reparații curente, ajungea la patruzeci de mii de lei pe lună. Dacă adăugam treizeci și cinci mii de lei pentru diurnă și cazare, într-o singură lună, cheltuielile de deplasare în județ ajungeau la o sută de mii, o grămadă de bani pentru oricine lucra în administrație.
Data viitoare cînd i-am dus bilanțul am îmbrăcat o ie foarte transparentă care îmi punea bustul în valoare. Grăjdean m-a privit lung, nu-mi pusesem sutien, iar ochii lui șireți au sclipit ca al unui motan care zărește o oală cu smîntînă. Spre surpinderea nu m-a complimentat ca de obicei dar, după ce mi-a înapoiat hîrtiile semnate, a șoptit:
„Doamnă Sorana, mîine dimineața, la orele nouă am nevoie de dumneata în cabinet, e vorba de un audit...mai multe nu pot să-ți spun dar, te rog, discreție totală!”
M-am mirat, fiindcă avea angajată o secretară, una tînără, care știa și stenografia dar n-am zis nimic. Mi-am aranjat părul, m-am machiat, am îmbrăcat cel mai bun taior pe care-l aveam în garderobă, unul chanel din stofă vișinie care îmi punea în valoare talia, și m-am prezentat dis-de-dimineață în cabinet.
Grăjdeanu stătea de vorbă cu un bărbat scund, burtos, buhăit la obraz și cu chelie, pe care mi l-a prezentat ca fiind Baltaciuc, inspector-șef la direcția finanțelor. Le-am adus cîte o cafea și o oranjadă, destul de stînjenită că nu știam ce aveam de făcut acolo. Baltaciuc mă sorbea din priviri și alta nu, iar la un moment dat m-a întrebat dacă sunt căsătorită și am familie. I-am descris pe scurt situația mea socială, apoi m-am așezat pe un scaun, cu un carnețel și cu un pix în poală, gata să iau notițe, așa cum ar fi făcut o secretară adevărată. Ce au vorbit ei acolo nu-mi amintesc cu exactitate, era vorba de tot felul de deconturi, iar la un moment dat, Baltaciuc l-a întrebat de-a dreptul pe șeful meu:
„ Ia zi-mi, domle, dar cu cheltuielile de campanie cum stai?”
Degeaba a încercat el s-o scalde cumva, că n-are un procent exact la îndemînă, dar inspectorul i-a tăiat-o scurt:
„Lasă, măi, că știu că ești și șeful pesedeului pe județ și am aflat demult cum trec banii dintr-o mînă în alta!”
„ Stau bine, a mormăit Grăjdean, asigurăm fiecărei formațiuni înscrise în cursa electorală suma cuvenită pentru sponsorizare!”
Pe urmă s-a ridicat și, sub pretextul că se duce să caute niște chitanțe m-a lăsat singură cu cheliosul care a început să facă tot felul de apropouri. Unul, mai ales m-a lăsat cu gura căscată:
„ Auzi, duduie, dumneata ai văzut filmul ăla, Basic Instinct?!”
Îl văzusem dar nu puteam pricepe unde voia să ajungă:
„Demult, am zis eu, nu-mi amintesc bine toată acțiunea!”
El a scos un pachet de țigări supelong și mi-a întins una. Mi-am aprins-o și i-am aruncat o ocheadă lungă.
„ Așaaa, a zis el, acuma stai picior peste picior...”
I-am făcut iarăși pe plac și el a continuat roșu-n obraz ca racul:
„Ești leit Sharon Stone! Spune-mi sincer:porți chiloți?”
Atunci m-am făcut și eu ca sfecla, asemena neobrăzare nu mai auzisem de la un bărbat necunoscut și am dat din cap că da, chiar purtam o pereche nouă, frumoasă, din dantelă neagră.
„ Dă-ți jos chiloții, a mormăit el răgușit, și aruncă-mi-i, ce mai aștepți?”
Mi-a venit să intru în pămînt de rușine dar, ce era să fac, i-am scos. Baltaciuc s-a întins, mi i-a smuls din mînă și i-a dus la nas. În culmea fericirii, asudat de ațîțare, tremura și molfăia dantela chiloților mei de parcă dăduse strechea în el sau luase cine-știe-ce droguri sau pastile de potență. Mă pregăteam să fac față altor provocări dar, spre surprinderea mea, perversul de inspector a băgat chiloțeii mei în buzunar și a rînjit:
„ Ce te miri așa, gagico? Asta-i damblaua mea să colecționez lenjerie intimă de damă!”
Am ieșit zăpăcită din cabinet și am dat nas în nas cu Grăjdean. M-a măsurat lung, zîmbind de parcă ar fi știut că-mi lăsasem chiloții gaj la fisc:
„ Felicitări, Sorano, te-ai descurcat neașteptat de bine...am să te propun pentru o primă trimestrială substanțială!”
A doua ocazie în care mi-a dat de înțeles că se bazează pe mine a fost cînd m-a invitat la onomastica lui. Se serba la iarbă verde, că așa era moda printre liderii de partid, în stil popular, cu mici, fleici la grătar și bere. După ce s-a tăiat tortul aniversar, Grăjdean s-a tras la o parte, sub o umbrelă mare de soare și mi-a făcut semn să-l însoțesc. Era acolo și un ins încă tînăr, de nici patruzeci de ani, negricios, tuns scurt și cu ochelari. L-am recunoscut imediat, îl mai văzusem de două-trei ori la televizor era Ponta, poreclit și „Micul Titulescu.”
„ Doamna Sorana e de încredere, a zis Grăjdean, intenționez să o propun consilier de imagine la partid!”
Mi-era să nu pățesc o rușine ca aceea cu inspectorul de la finanțe, chit că Ponta avea o nevastă tînără și frumoasă, dar ei s-au apucat să discute tot felul de probleme, dar vorbeau așa cu jumătăți de frază și subînțelesuri pe care nu le-am priceput. În final, Ponta a spus o chestie care m-a pus pe gînduri:
„Știi, Titule, că Geoană nu prea are reprezentare în teritoriu și-ar fi mai bine să piardă alegerile!”
Grăjdean a rînjit cu oarecare răutate:
„ Știu, măi, dar pînă una alta, eu îl sprijin, fiindcă mi-a promis că rezolvă problema noastră piscicolă!”
Geoană a pierdut alegerile la mustață. Nimeni nu s-a așteptat la o asemenea întorsătură a situației dar, înainte de anunțarea rezultatului final, văzîndu-l la televizor cum țopăie și se agită, bucuros nevoie-mare, mi-am amintit discuția de sub umbrar din urmă cu două luni. N-am simțit niciun pic de milă pentru „prostănac” În definitiv își merita soarta dacă fusese atît de fraier încît să facă ce-a făcut!

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  iote cine vorovește de cartier mărginaș?nelu grosu și forțosu, spaima pirandelor, năpasta balabustelor, urgia corturăreselor ce-și ascund păduchii din dotare cînd nelu prin mahala apare!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-08 10:10:28
         
 
  bravo, măi,ești bună de măritat, Neluțo, peți-te-ar gaia și duba cu mascați, că la cîte sudalme și măscări catapultezi cu limba ți-ai antrenat mușchiul hioid mai ceva ca viorica-vasilica, fala brucselului! și zici că ești haș pe verticală?mai un pic, forțolică și faci # stînd pe orizontală!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-08 10:08:08
         
 
  Roame, după cum arăți în poză, ești un smochinit, care, la prima bătaie de vânt, pică-n nas! Ai, pe puțin, vro juma de secol. Așa că, pe lângă că ești o scovargă de individ, dacă iau în calcul și fibra ta de muscă în picaj, nu știu cum ai să faci față unei mase musculare de 90 kg, la 1, 80 haș pe verticală, antrenată, ani de-a rândul, în munci brute și exerciții fizice.
Vreau să zic că ești tot atât de forțos ca și manelele ușchite pe care le tot înșiri p-aici, demne de un amator de cartier mărginaș.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-08 09:58:28
         
 
  măi-măi!i-auzi la mușchiuleț...
nelu, pui de comunist
ziua vesel, noaptea trist,
că-i sportiv de performnață
mare-n gură, tare-n clanță!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-08 09:30:33
         
 
  Roame, punem prinsoare că dacă te pun la o probă fizică, pe care eu o fac fluierând, tu cazi în bumb ca bobocu? Ce vă mai spârcâiți pe voi, juveților! Câți ani ai, roame, de te dai așa vânjos?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-07 23:39:58
         
 
  moș tăgîrță, nu te-ai culcat încă? compui o elegie sensibelă dedicată duduii fără W? ai grijă, ba(r)de să nu fie cumva o kioveșistă sub acoperire și, doamne-apără, într-o clipă de efuziune liricoasă, harșt! să-ți reteze reputațiile alea două, de patriot gonflat și de poet resemnat!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 22:36:27
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ce faci, roame? Ameninți? Cu ce, tăticu? Cu recuperatorii? Cu porcurorii? Cu kioveșiții?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-07 22:27:59
         
 
  îmburicatule,ai grijă ce-ți dorești, că într-o bună zi, te vei trezi în scăfîrlie nu cu un pamflet, ci cu o copită cît se poate de concretă!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 22:13:06
         
 
  Iar nechezi pe imas, deci marsh !  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-07 20:23:27
         
 
  er.părerea aproape unanimă este că te pricepi...  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 19:39:08
         
 
  nu e NEA, o formula de adresare, nea buricea, folosita in Oltenia superioara(sau matale esti din cea inferioara)cind te adresezi unui ins in virsta de sex masculin?păi, atunci de te inflamași?
De multe ori m-am întrebat ce cauți matale pe-aici cînd în opinia aproape unanimă te pricepi la versuri ca și găina la turnatul clopotelor și cred că am găsit răspunsul în replicile dintr-o comedia del arte:
”Jupîn Lunardo, cine dracu-i insul ăsta străin din casa mea?
Habar n-am, cumetre Canciano dar sigur e un derbedeu!” (Carlo Goldoni, Bădăranii)
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 19:38:24
         
 
  Ai luat-o iar cu nea ?
Afunci revin si eu cu nechezan !
Este OK ?
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-07 19:06:44
         
 
  domnu nea buricea, te-a investit cineva mare critic si cenzor pe europeea? eu zic sa-ti vezi de repostarile matale incuiate mai abitir decit centura de castitate a oablei Basilica, sfinta imaculata a pesedeilor!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 18:16:40
         
 
  Iar ?  
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-07 18:06:17
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE