FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Grafomanie sau incomprehensibilitate?
Text postat de Emanuel Cristescu
Analiză liberrară

Am primit textul de mai jos* cu rugămintea de a-mi exprima un punct de vedere. Am făcut-o și i l-am trimis expeeditorului. Ca pattern uzitat în pagina europeică pentru lectura și înțelegerea unui text! Hermeneutizare și dehermeneneutizare. Un fel de apostilă antigrafomanică. Este o concatenare aleatorie, punctuală care abundă noosofic ăluilalt! (cu italic sunt comentariile mele.)

„Dacă voim să înfățișăm o cunoaștere drept știință trebuie mai întâi să putem determina cu precizie ce anume o deosebește de celelalte feluri de cunoaștere, ce nu are comun cu nici una din acestea și îi este deci specific.

Ce spuneți, distinse domn? Cum adic㠔o cunoaștere”? Păi domnia voastră ar trebui, întâi, să aveți habar de ce este aceea o cunoaștere. Ori, ca autor, vreți să sugerați că știți ceva ceea ce noi, mulți, nu știm! Cum adică să înfățișăm o ”cunoaștere” când nici nu am definit-o drept ”știință”? Păi ce mare scofală ar fi cunoașterea asta? Un amic de-al meu a făcut, recent, o cunoaștere. A cunoscut-o pe una ”Sandy”. Poate el să ne-o înfățișeze pe aceasta drept ”știință”? Nu ar fi, atunci, lumea plină de ”științe”? Căci, desigur, cum ne învață biologia, fiecare ființă umană este unică. Așadar, putem, cu precizie, să le deosebim între ele. Pe Florica, de Sandy și pe amândouă de oricare altele. Că, deși au lucruri comune, cap, brațe, membre, etc, toate au specificitatea lor. Amprente unice, deci, diferite, ochii ce să mai vorbesc? Așadar vorbitul meditativ, așa de parcă ați vorbi cu blenderul, nu poate fi știință. Ci, cel mult, un fel de cămăruță mică a filosofului!

Dacă nu vom face astfel, hotarele ce despart științele se vor șterge și nici una dintre ele nu va mai putea fi tratată temeinic, potrivit naturii sale.

Păi cum să se șteargă hotarele? Cum așa? Și de ce? Hotarele sunt și rămân hotare. Altfel ”vecinii se vor îngrijora de zgomot” Că hotare sunt gardurile, zidurile, paravanele, sârma ghimpată și altele.Și, în acest fel, fiecare cunoaștere (cunoștință, tot aia-i!) ca de exemplu, Sandy, Nely, Lumy, etc. poate fi tratat㠔temeinic, potrivit naturii sale”

Această specificitate poate să provină din deosebirea ce există, fie între obiectele cunoașterii, fie între sursele cunoașterii, fie și din modul în care se realizează cunoașterea, sau din îmbinarea unora, dacă nu chiar a tuturor, laolaltă.

Și de ce, mă rog, specificitate? Nu putea fi formulat mai simplu ”acest specific”? Cum să provină specificitatea din deosebire? Păi ori e spefificitate ori deosebire! Că toate deosebirile se deosebesc între ele. Ca și specificitățile. ( Așa ca birtul de vis-a-vis față de birtul din colțul străzii!) Păi, distinse domn obiectele nu pot fi surse ale cunoașterii? Ba bine că nu! Apoi îmbinarea nu-i combinare? Sigur că da! Așadar combinarea lui Bobo cu Sandy reprezintă o veritabil㠔sursă a cunoașterii” De exemplu ”prăjitorul de pâine” al lui Bobo s-a stricat.

Pe aceste elemente se întemeiază, în primul rând, ideea unei științe posibile și a domeniului ei.

Dar în al doilea rând? Și de ce ”posibile”? Păi ce, sunt și științe ”imposibile”? Și ce știință e aceea făr㠔domeniul ei”?

În ceea ce privește, mai întâi sursele unei cunoașteri metafizice, rezultă deja din însuși conceptul unei astfel de cunoașteri că ele nu pot fi empirice.

Și de ce nu ar putea fi empirice? Adică, să o cunosc pe Sandy, trebuie să o conceptualizez? Să o cunosc intuitiv, apriori? Poate să am amprenta ei ontologică în propriul meu ADN?

Principiile acestei cunoașteri (de care țin nu numai propozițiile ei prime, ci și conceptele ei de bază) nu trebuie deci să fie luate niciodată din experiență; căci cunoașterea nu trebuie să fie fizică, ci metafizică, adică o cunoaștere care se întinde dincolo de experiență.

Da, da! Aluzie că prin experiență influențez cunoașterea și simțurile. Și că, vezi doamne, cunoașterea nu ar mai fi validă! Eroare, domnule. Cunoașterea pornește de la simțuri, de la percepție, de la observație și experiment: Abia apoi intervine intelectul. Și sistematizează, taxonomizezză și axiologizează. (posibil vreun litigiu mai vechi cu vreun vecin v-a făcut să ajungeți în această eroare euristică!)

La temelia cunoașterii metafizice nu va sta, așadar, nici experiența externă, care reprezintă sursa fizicii propriu-zise, nici experiența internă, care constituie baza psihologiei empirice. Ea este deci o cunoaștere a priori, izvorâtă din intelectul pur și din rațiunea pură”

Aș putea lua în considerație concluzia dacă ați putea defini ”intelectul pur” Dar nu pe bază de experiență internă ori pe baza ”psihologiei empirice” (ce o fi aceea? O fi o problemă mai veche?) Prin urmare, distins domn, citiți mai întâi marii filosofi, însușiți-vă bine conceptele și apoi mai veniți cu astfel de texte.


• Textul integral: „Dacă voim să înfățișăm o cunoaștere drept știință trebuie mai întâi să putem determina cu precizie ce anume o deosebește de celelalte feluri de cunoaștere, ce nu are comun cu nici una din acestea și îi este deci specific. Dacă nu vom face astfel, hotarele ce despart științele se vor șterge și nici una dintre ele nu va mai putea fi tratată temeinic, potrivit naturii sale. Această specificitate poate să provină din deosebirea ce există fie între obiectele cunoașterii, fie între sursele cunoașterii, fie și din modul în care se realizează cunoașterea, sau din îmbinarea unora, dacă nu chiar a tuturor, laolaltă. Pe aceste elemente se întemeiază, în primul rând, ideea unei științe posibile și a domeniului ei. În ceea ce privește, mai întâi sursele unei cunoașteri metafizice, rezultă deja din însuși conceptul unei astfel de cunoașteri că ele nu pot fi empirice. Principiile acestei cunoașteri (de care țin nu numai propozițiile ei prime, ci și conceptele ei de bază) nu trebuie deci să fie luate niciodată din experiență; căci cunoașterea nu trebuie să fie fizică, ci metafizică, adică o cunoaștere care se întinde dincolo de experiență. La temelia cunoașterii metafizice nu va sta, așadar, nici experiența externă, care reprezintă sursa fizicii propriu-zise, nici experiența internă, care constituie baza psihologiei empirice. Ea este deci o cunoaștere a priori, izvorâtă din intelectul pur și din rațiunea pură”
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Dom-le, încercând eu - un neavizat, desigur - să dehermeneutizez apostila antigrafomanică, concatenată aleatoriu, în stil noosofic, am constatat, nu fără oarece uimire ușor recognoscibilă, că multă lume mai bate câmpii, crezând că, inventând vorbe și ficțiuni trăsnite, pot să parvină îm plan științifico/fantastic.
La vremea naostră, când eram și noi un pic duși cu sorcova, ce-i drept (ale tinereții zăpăceli, deh!), ne dam și noi în vânt dupe supra/realiști, filosofi liber-schimbiști și alte parascovenii cugetătoare, dereglate la bibilică. Noroc că a mai trecut vremea, ni s-au mai copt grăunțele din cătrună și am privit lumea așa cum este ea, în mama ei de realitate banală. Mă rog, unii dintre noi, că-s destui care au rămas cuplați la satelit, de unde sunt distribuite în spații povești, gen 1001 de nopți, bune pt adormit copilașii, încă imaturi. Aș putea numi fenomenul... naumizare a adevărului sau, și mai simplu: hermeneutizare a dehermeneutizării, ca să fim în trand.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2019-04-04 09:46:02
         
 
  Domnule Peia,

Oricare cititor, cât de cât avizat, ar fi remarcat componenta ”ficțiune” din pamfletul de mai sus. Cum să trimiți ”expeditorului” care a scris un asemenea text, răspuns?

Am ales paragraful din volumul, Immanuel Kant, “Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea afișa ca știință”

Și m-am jucat un pic. Mai întâi am scris depreciativ despre text. Apoi am scris pozitiv: ”Acuma, reflectând eu, textul nu este deloc unul prost. Ba, chiar, dimpotrivă. Pentru că ne duce cu gândul în zona antică și specioasă a filosofiei aristotelice, pltoniene și nu numai.” Mă gândeam că fragmentul este ușor recognoscibil. Perfect scris și perfect inteligibil. Și care a oferit, în epocă, și mult timp după aceea, direcțiile de dezvoltare ale științei.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2019-04-04 08:05:19
         
 
  Ești tare, nene! Ești democrat până în măduvă! Îmi placi, că îi întreci în ipocrizie și pe haștagi! Ipocrizie fină!  
Postat de catre ioan peia la data de 2019-04-03 21:30:40
         
 
  Domnul profesor Emanuel Cristescu intreaba:
-Un amic de-al meu a făcut, recent, o cunoaștere. A cunoscut-o pe una ”Sandy”. Poate el să ne-o înfățișeze pe aceasta drept ”știință”?
Radio Erevan raspunte:
-Daca amicul dumneavoastra a cunoscut-o pe Sandy in adancurile ei cele mai secrete, actiunea lui poate fi incadrata la capitolul "stiinta". In cazul in care contactul dintre cei doi a fost numai superficial, nu este vorba de o cercetare stiintifica ci de o activitate poetica.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2019-04-03 19:57:44
         
 
  Oricum, pare mai plin de sevă miștoul decât textul sec, complet inert și inept al kantianului. ”Minte luminată”? Pe dracu! Mai degrabă... laminată!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2019-04-03 19:00:25
         
 
  În primul rând, cred că traducerea e foarte proastă. Nu știu cine e traducătorul și nici nu mă interesează. La mine a ajuns un talmeș-balmeș ca la nașu! Pentru filozofie e nevoie de două calități esențiale: să fii, prin meserie, filozof și să cunoști foarte bine, pe lângă limbajul filozofic, limba din care traduci. Asta, presupunând că o cunoști la fel de foarte bine și pe a ta. Or varzulea textului în cauză e greu digerabilă.
Apoi, poa' să fie scris textul și de mama lu Kant, balivernele lu nenea sunt deraieri pe arătură, în stil pur nemțesc. Pe cine putea să-l ducă mintea în boscheți, decât pe un neamț! Că ăstora le patinează bibilica, li s-a urcat la cap că ei sunt arieni pe toate planurile, inclusiv în spații arierate, cum ar fi metafizica lu pește. Și naziști, asemenea!
În al doilea rând, domnu Manuel, abia acum v-ați prinsără că era dom Kant la timonă și, vă gândirăți s-o cotiți! Cine știe care v-a tras de mânecuță și deodată vă gândirăți să dregeți busuiocu!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2019-04-03 17:45:50
         
 
  A trecut un an de la publicarea acestui text-pamflet, mai special.

Ei bine, distinși colegi, fragmentul citat este departe de a fi o elucubrație. Este un text care face parte dintr-un volum celebru.

De ce am făcut comentariile mai mult decât răutăcioase? (scrise cu italice) Am încercat să arăt cum poate fi dus în deriziune un text.În ideea de a-l batjocori. Orice text. Păi dacă și despre un text aparținând uneia dintre mințile luminate ale omenirii se poate scrie astfel, adică, ”dsființatoriu”, șmecherește, onomatopeic-interjecționist, cu intenția, manipulatorie, de a-l duce în derizoriu și de a-l aneantiza, evident, orice text poate deveni ”victima” unei astfel de proceduri!

Dacă nu reușiți să identificați autorul, într-o nouă postare, vă voi spune.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2019-04-03 07:36:02
         
 
  Spre a nu mai da un alt exemplu de evoluție a spiritualității și limbajului, revin la textul de mai sus. Care, la o evaluare corectă, putem constata că este unul memorabil!

Grafomanie sau incoprehensibilitate?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-03-09 04:16:01
         
 
  Acuma, reflectând eu, textul nu este deloc unul prost. Ba, chiar, dimpotrivă. Pentru că ne duce cu gândul în zona antică și specioasă a filosofiei aristotelice, pltoniene și nu numai.

În Metafizica, Aristotel spune: „Este deci necesar să existe, printre aceste părți ale filosofiei, o filosofie primă și o filosofie secundă; se întâmplă de fapt ca ființa și unu să se dividă nemijlocit în genuri, și de aceea științele vor corespunde și ele acestor genuri diferite; filosoful este acela pe care îl numim matematician; căci matematicile comportă și ele mai multe părți; există o știință primă, o știință secundă și alte științe care le urmează în acest domeniu”.

Ori această știință primă în ordinea firească a lumii ar fi metafizica, cel puțin în viziunea aristotelică și a lui Platon. Sigur există și interpretarea că metafizica ar fi după fizică. Dincolo de fizică Intrând în zona spirituală ruptă de realitatea materiei. Poate de aceea autorul afirm㠔Principiile acestei cunoașteri (de care țin nu numai propozițiile ei prime, ci și conceptele ei de bază) nu trebuie deci să fie luate niciodată din experiență; căci cunoașterea nu trebuie să fie fizică, ci metafizică, adică o cunoaștere care se întinde dincolo de experiență.”

O astfel de abordare pare că trimite la tipul de cunoaștere orientală, mistică. Modalitate de cunoaștere care converge, spectaculos, către cunoașterea de natură științifică din zona teoriei relativității și a fizicii cuantice. Recenta relectură a Taofizicii confirmă această viziune. De aceea textul de mai sus pare că vine să facă ordine în teoria cunoașterii, a științelor, metafizicii și ideilor pure. Cred că am exagerat. Și am judecat aspru și nedrept acest text!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-27 03:31:07
         
 
  Când aud de metafizică, îmi vine să pun mâna pe pistol! Îl parafrazez pe Howking care făcea referire la mâța lui Schrodinger. "Cunoaștere apriori", "intelectul pur", "rațiunea pură”... nu mai termină ăștia cu prostioarele lor speculative?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-24 09:51:57
         
 
  Mai există vreo părere?  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-24 05:32:15
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Mi s-a reproșat că am fost prea dur. Și că habar nu am să înțeleg un text de asemenea profunzime. Mai mai să-mi pun cenușă în cap!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-22 22:59:17
         
 
  În comentariile mele, un pic. În original nu!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-22 11:16:48
         
 
  Totuși, cine e savantul întocmitor de asemenea plăcințele cogitative? Sau e sicret? Miroase a ghejanie!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-22 11:07:41
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120451
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE