FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cum ne fuge timpul, Doamne !
Text postat de Mihail Buricea
Cum ne fuge timpul, Doamne
Într-un ritm necontenit
Ducând toamne după toamne
În albastru infinit

Cum se scurg clipele noastre
În a spațiului genune
În străfulgerări albastre
Ducând nume după nume

Cum ne pierdem în neștire
Într-o lume-n agonie
Și cu-ntreaga omenire
Ne transpunem în vecie

Cum dispare omenirea
De pe-al cerului contur
Când ne incheiem menirea
În momentul cel obscur

Cum lumina e-nghițită
De o mare de-ntuneric
Anulând lumea croită
De un demiurg cucernic

Cum răzbate spre lumină
Într-un mod miraculos
Dintr-o maree de tină
Universul fabulos

Cum se sting din cale stele
Transformându-se în pulberi
Ce aleargă ca rebele
Să formeze alți luceferi

Cum de ne trezim la soare
Din a haosului vale
Întregind marea splendoare
Pe nemărginita cale

Cum învie omenirea
Dintr-o veșnica uitare
Și ne naștem pe cărarea
Plăsmuirii planetare

Cum apar forme selecte
Din a curgerii substanță
Cu minunea congruente
Pe care le numim viață

Cum de suntem o minune
Pe a cerului curbură
Întregind frumoasa lume
Renăscută din genune

Pentru-atâtea ne-nțelesuri
Te rugăm sfinte părinte
Să ne scoți din cap eresuri
Să putem merge-nainte

Să ne dai lumina lumii
Să-nțelegem calea sorții
Lângă cumpăna fântânii
Sa patrundem taina vietii

Iar dacă cerem prea mult
Despre marea ta lucrare
Scoate-ne din ăst' tumult
Să ne bucurăm sub soare
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE