FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Țopăitorul (*mic tratat de etică pentru ”tinerele” speranțe)
Text postat de Andrei Ghejan
Țopăitorul este, înainte de orice altceva, un mic bufon. De cele mai multe ori nu are o ocupație stabilă, sau poate fi pur și simplu un pensionar, care a constatat plin de stupoare că în viața lui ”activă” n-a realizat mai nimic și-atunci, plin de efervescență și un nemăsurat imbold, încearcă cu disperare să recupereze nimicul lăsat în urmă. Cum? Făcând ce știe el cel mai bine să facă: țopăind.
Pentru că nu are un crez, nici vizibil, nici viabil, sau vreo ordine interioară (logică) care să-l conducă către acțiuni bine definite (cu un scop precis), sare aleatoriu și fără nicio noimă planând apoi cu ”grație” deasupra oportunităților ivite de conjuctura preferențială. De unde, cum, sau în ce fel s-au ivit ocaziile, e prea puțin important pentru țopăitor. De asemenea, neavând o țintă stabilă, acestuia îi este indiferentă (în sine) destinația. Importantă pentru el este mișcarea, ca un fel de fitness al unui creier amorțit, sau în curs de..., iar asta e singura motivație pe care o are. Ca orice planare cu termen redus, vine și aterizarea. E dură și caraghioasă în același timp, pentru că săritul din lac în puț(...) cu tot stropitul aferent, mărește breșa găurii negre în care a aterizat, de unde se ridică dezorientat (iar asta e chiar comic), pregătindu-se să sară din nou orbește (pentru că de data asta are noroi în ochi), unde-o fi, zicând că astfel scapă de mizerie. Într-un fel, se curăță... dar din cu totul și cu totul alt punct de vedere. Oricum, față de alții care nu fac chiar nimic, efortul e lăudabil, chiar dacă rezultatele sunt îndoielnice. Cei mai haioși sunt țopăitorii ”poezeci” (adică ce mai poți tăia după ce n-a mai rămas nimic).
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  E totul un pic prea tensionat. Nu numai aici... peste tot! Poate putem împreună să destindem un pic atmosfera. Zic eu, ar fi benefic (măcar pentru spațiul ăsta)  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-02-20 18:53:22
         
 
  De acord, dar dacă făceam vreo trimitere devenea totul prea transparent. În general , jocul la ”ghici” mi se pare mai amuzant, iar noi, pe-aici, am cam uitat să râdem, iar râsul e cât se poate de sănătos. Mi-e dor să râd, (poate fi la fel de bine și pe seama mea). Cel mai greu lucru, în opinia mea, e să faci un om să râdă (și mai ales prin scris). Am făcut cândva o tentativă să încropim de o echipă de sitcom. A fost un eșec total... Un singur nume s-a apropiat cât de cât: ”Mătrăguna”. V-aduceți aminte de ea?  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-02-20 18:48:36
         
 
  în opinia mea, textul nu este un pamflet;poate fi, cel mult un mic tratat de etică, un panseu caracteriologic; un pamflet trebuie să aibe adresabilitate, cu predicat și mai ales subiect.probabil că ai avut în minte un model europeic dar împunnsăătura e prea generală.ultimele 2 fraze,care conțin concluzia sunt cam răsuflate, mai ales partea explcativă din paranteză.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-20 17:42:00
         
 
  * Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2018-02-20 12:37:17
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE