PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Iov.iova.ion.iona Text postat de Florentin Sorescu la început a fost sfârşitul. apoi agonia. apoi uscatul. apoi, pe 16 noiembrie, l-am văzut pe iova trecând aplecat prin intersecţia victoriei cu lemnea. era vinerea şi era seara. acum, ascultă: n-aveam bani şi voiam să uit. l-am ajuns pe iova, i-am cerut lui iova bani şi iova a tăcut. pesemne era-n divorţ pe atunci, pen’ca şi-a luat deodată cununa de spini într-o mâna şi-a trântit-o jos ca pe-o caciulă. ce faci? am zis. lasă-l, a zis bufniţa şi-a trecut peste creştetul lui croncănind, lasă-l, a zis, resemnare este numele lui de alint. azi am fost la ecograf, a zis iova. sunt locuitorul unei gropi. mi-au vazut-o foarte clar înăuntru. lasă, am zis, or să ţi-o scoată ei cumva, n-avea grijă, afară, ei au forcepsuri, au catgut, se ştiu bine la asta, mai bine hai, dă şi tu o ţigară. bă, zice, groapa creşte pe zi ce trece. a-nceput să-nghesuie plamânii şi s-a dat acuma la ficat. hai atunci, zic, mergem la birt la berbecul şi-o umplem şi-o să ai o mare la uscat. nu acum, zice iova. de luni întregi nu mai scriu. nu mai aştept pe nimeni dinspre megara. şi orice hârtie e prea subţire când scriu şi se rupe îndata. ia uite-aici: port mănuşi să nu se vadă, pentru că acum scriu direct pe mâna mea - e mătuşa mea decedata. scriu greu. vâr vârful creionului în piele pâna unde dau sub ea de mine. scriu cât de-adânc simt eu că trebuie să scriu. zgârii ţesuturile, scormonesc în vene, râcâi în os pâna-aud grafitul cum şi trece prin sicriu. scriu numai o litera pe zi. atâta pâna dau de mine. restul e tacere. nici o scriere nu se compară cu asta. apoi, pâna se vindeca pielea deasupra, scriu în palmă, cu scrisul pe dos. de asta m-a parasit nevasta: scrisul e dureros. scriu până când litera se scufundă sub carne. într-o zi voi fi citit numai pe dinăuntru. voi fi o carte legată în propria-mi piele. şi de nepătruns. şi când mă vor deschide am să mă mut pe cealaltă parte a mea. voi rămâne mereu interior. vor căuta. voi râde. aşa că hai la megara ori hai la berbecul, bătrâne, dar astăzi e ultima oară, căci mâine n-are cum fi nicicând mâine. (Ioan Es Pop) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE