FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
ISPRĂVILE VORNICESEI VIORICA (II)
Text postat de Gheorghe Rechesan
Preacinstite obrazuri, voi, luminați la minte fîrtați și mireni de tăt felu’, care în lavra Evropeei vă-nchinați, de-aveți răbdare și-un bob zăbavă, am să vă povestesc cum și-n ce fel scăpat-a vrednica vorniceasă Viorica din Videle țara de năpastă. Și toate îs după cum le-am auzit io, cu urechile mele și le-am văzut cu ochii mei, orice-ar spune pizmașii și ăia de-i țin isonul, ca diecii și cantorii ăi somnoroși popii-n biserică.
Cică, amu trisprezece zîle, după ce îmbrăcă caftanul dregătoriei și se unsă vorniceasă, dădu Viorica o fugă pe-acasă, ca să-și vestească neamurile de norocul ce picase pe capu’ dînsei. Iară după ce dădu masă-ntinsă și cuprinsă, cu bucate și beutură din belșug primind firitiselile și ploconelile tuturor, se urcă în răvdan și să întoarsă. Dară, pe drumul de întoarcere, îi veni fomeii pohtă să-nfulece nește scrumbii cu ceapă și porunci vizitiului să-ndrepte caleașca către Putineiu că numa’ acolo se găseau scrumbii pusă-n putină din lemn de oțetar, cu ceapă, foi de dafină și saramură. Ciasu’ ăl rău o pîndea căci , pe cînd trecea gîrla Hodivoaiei către Malu, se rupse osia unei roți și se poticni rădvanul în imală, de mai mare rușinea, bine că nu se îmburdă de tăt precum carul cu proști în tîrgul Caracalului. Și, cît se învîrteau surugii pe-acolo să dreagă osia ruptă, vorniceasa porni la preumblare, vezi doamne, să se încredințeze cu ochii ei cum trăiesc și ce nevoi au poporenii din partea locului. Numa’ cum mergea ea așa, cătinel nainte, zări un căsoi mare, ridicat din chirpici, văruit bine, cu fereștile astupate frumos cu beșici de porc spălate-n leșie, iară în ograda cășii un gospodar care cioplea din bardă un scînduroi. Strașnic bărbat, așa cam la șaizăci-șeptezeci de primăveri dar tare-n vîrtute și verde încă, precum un flăcău! Amu, celor care-l cunosc îndeproape, tre’ să le destăinui c-acel gospodar făr' de pereche nu ierea nimenea altu' decît vestitul Ioanichie Pai-Uscat, mare prozodier și cărturar iscusit, slobod la gură și învățat la sudalme, de-l știa lumea ca pe un cal breaz, din Bragadiru pînă-n Buturugeni unde să fierbe rachiu și dîn boască de sfeclă nu numai dîn buturugă de viță. Cînd o văzu pe vorniceasă, lăsă el barda din brîncă și-i ieși în cale. Iară ea îi grăi mieros și izmenindu-se, cam așa:
„ Bună treabă faci, bădie...că nimica nu desfată mai avan ochii unei muieri dăcît bărbatul gospodar și cuprinzător în toate cele! Da’ ce meșterești matale colea? O tălpoaie de sanie, o loitră la car? Că te văz tare priceput!
„ Ba, făcu a lu’ Păiosu, cioplesc nește rafturi să-mi așez frumușel ăle zece mii de bucoavne și cărțoaie pe care le-am agonisit într-o viață de om!”
Atuncea, mirosind vorniceasa c-are de-a face c-un ins umblat și-nvățat, se dădu mai aproape de dînsu' și-i zise mieroasă foarte:
„De-așa un bărbat aș avea și eu trebuință...unu harnic și priceput în tăte cele!”
Hai s-o spunem pe-aia dreaptă! Văzînd-o așa de mîndră,de bălaie și de nurlie, lui Ioanichie tare-i plăcu vorniceasa și, după legea celei nescrise a firii, i se deșteptă deîndată cel nechemat și i se învîrtoșă strașnic viermușul dîn nădragi.
„Apăi, preacinstită cuconiță, nici io nu m-aș da în lături să-ți dau o sprijoană…și cu vorba și cu fapta, după cum ți-o fi voia!”
Viorica își dădu ochii peste cap clipind galeșă și-i susură la ureche:
„După faptă și răsplată, măi omule…întîi și-ntîi te-aș ruga ceva, ce numa-n puterea dumitale stă să se făptuiască!”
Iară pezevenghiul, nădăjduind că o va răsturna în paie și-i va ridica poalele-n cap, strigă tare îmbățoșat:
„ Fac orice, numai să-ți hie pă plac! Spune și m-oi supune!”
„ E-un lucru pen’ care îi trebuință de mare iscusință...cetit-ai bibliile?”
Văzînd unde bate, de la Adam și Eva, se-aprinse mai tare dorința în Ioanichie.
„Din scoarță în scoarță...și vechiul testament și ăl nou!”
Și iară se izmeni și se fandosi Viorica, galeșă și îmbietoare, nevoie mare, zicîndu-i:
„ Matale, bădie, ești leit Noe, ăl de scăpă lumea din potop...de-aia vin la tine, că altu’ mai iscusit și mai vînjos n-am găsit și-ți porîncesc să meșterești o luntre mare-mare dă tăt, să fie de folos, că vine năpastă mare peste țărișoara noastră!”
„Și, dup' aia, ce-o să hie, cînd isprăvesc de meșterit arca?!”mustăci nedumerit Ioanichie.
Zîmbi a rîde vorniceasa de-atîta necunoaștere a lumii ș-a firii omenești:
„ Dup’ aia, faci cum scrie la cartea sfîntă, împlii arca cu dobitoace, cîte una de parte femeiască și alta de parte bărbătească, îți sui neamurile tăte în ea și-aștepți potopul...iară cînd a veni, am să-ți dau sămn încotro să cîrmești ca s-ajungi la liman!”
Tare se mai minună a lu’ Pai-Uscat de atîta glagorie și-nțelepciune, barem că-l bătea gîndul că pîrdalnica de fomeie îi scapă nesmotocită și necoțăită printre dește, și-i făgădui vornicesei să facă întocmai. Astea fiind zise, dînsa se dusă-n trebile ei, fuga-fuguța, iară Ioanichie își suflecă mînecile și se-apucă de cioplit.
N-am slove destule și iscusință destulă la îndemînă ca să v-arăt ce treabă iscusîtă făcut-a! Întîi și întîi, culcă la pămînt un pogon de pădure să-și facă rost de cherestea. Tăie și pomii din livadă zicînd că dacă ies Dunărea, Teleajenul și Vedea din matcă oricum îi smulge cu tătul din rădăcini. Și-atîta ciocăni și bocăni că se adună ciopor de lume, ca la Maglavit, să se minuneze de nemaivăzuta lucrare. Încaltea, erau destui dintre cei care-l batjocoreau și-l lua în derîdere, însă el le răspundea nesmintit așa: „ Las’ că vedea-veți voi pă dracu’ cînd or năboi apele, măturînd orice suflare...atuncea veți alerga tăț la mine să vă scap de înec!”
Pînă la urmă, strașnică ispravă făcu, că nici Heracle ăl mai voinic, plodul lui Jovis Olimpianul, pe cînd curăța bălegarul din grajdurile rigăi Augias n-a trudit mai spornic ca el. Într-o săptămînă luntrea a fost gata:largă, bine tocmită și numai potrivită să care tarhat de oameni și dobitoace pe noianul de ape, de s-ar fi crucit și Noe, ăl dintîi năier al lumii, văzînd-o așa de strașnică.
Apoi, Ioanichie urcă pe punte așa: un cîne ș-o căța, un mîrtan ș-o mîță, o iepuroiacă ș-un șoldan de prăsilă, un cucoș ș-o găină, o mioară și-un berbec, o capră ș-un țap, pe rînd, perechi-perechi dîn tăte viețuitoarele dîn ogradă. Rațe nu luă zicîndu-și că s-or descurca sîngure, vaca n-o aburcă, că n-aveau bică la Malu, mereau gospodarii pînă la Ruse să plodească vacile vițăi dîn sămînță de taur bulgăresc, că ăl românesc se sleise de vlagă și nici scroafă, că murise demult, pe cînd era purcea nefătată, în cocină. Dacă-i vorba, s-o găsi un taur și-un vier colea, pe Ararat cînd o ajunge.
Aduse și cele de hărănit marhele și-anume: fîn, grăunțe, uruială și paie din plin să le aștearnă, ipac și pentru gurile omenești: tri saci de mălai, unu de făină, unu de făsui, o halcă de slană, un putinei cu brînză și-altu cu varză cît să le ajungă pentru o lună întreagă. Dupe ce isprăvi cu temei astă muncă, se tolăni în pridvor, cu privirea în bagdadie, așteptînd să vină potopul. Stătu el, așa, o lună întreagă, cu ochii beliți la cer, dară nici gînd să pice ploaie, numai nește nouri firavi se învîrtejiră deasupra gliei fără să cadă strop. Dacă văzu și văzu iel că nu-i rost de potop, își încălță opincile și se duse ață la Bucuresci s-o descoasă pe vorniceasă și să se lămurească care-i treaba. O găsi sulemenindu-și obrazul cu iruri și rumeneli și, parcă, mai avan îi pică cu tronc.
După ce-i înfățișă necazul cu arca, marghioala și prefăcuta de muiere îl mîngîie, așa, în treacăt, de-ațîțare, și-i zîsă:
„Toate ca toate le potrivesc, dară bunului Dumnezău nu-i poci porînci să dea ploaie!”
Ioanichie se scărpină în țeasta-i chilugă și mormăi:
„Păi, și io ce fac cu luntroiu?Îl stric, fac ostrețe dîn el, înjgheb un grajd că mi se umplu bătătura de orătănii!?”
„Nici vorbă, făcu Viorica, că dacă dă ploaie și vine potopul îmi strici socotelile!”
A lu Pai-Uscat tot nu se putu dumeri:
„ Și dacă vine potopu ca-n cartea sfîntă, încotro îndrept luntrea... către soare-apune or către soare-răsare? Mi-e că de-atîta așteptare au ros hîrții scîndurili și călăfătuiala și mă pomenesc că să duce dracului, bîldîbîc la fund... și-atunci ce mă-ndrumi, ce-i de făcut !?”
Atunci se dovedi cu prisosință înțelepciunea pîrdalnicei de muieri, că doară nu degeaba fusese căftănită ea în fruntea neamului. Și-i grăi dînsa, paraponisitului de Ioanichie, sclifosindu-se, după cum învățase gîngăvind în păsărește prin tîrgu Brucsălului șî-n blestemata urbe a Ștrasburului, scurt și apăsat, lămurindu-l o dată pentru totdeauna:
„ Je ne se pa...apre moa le deluj!”
Și uite așa, rămase Ioanichie ot Păieni cu buzele umflate, de ajunse de pomină și rîdea lumea de el zicîndu-i „ Noe păgubosu’”, c-altă poreclă mai potrivită nici s-ar putea afla.Că vorba ceia:"ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar!"



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mersi Adrian pt. zîmbet și *. Urmează dacă rezistă vasilica-viorica barem trei luni la guvernare!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-10 12:29:29
         
 
  Poate mai urmeaza...  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2018-02-09 23:40:19
         
 
  îi faci jocu lu Neluțu? și-așa aberează din plin, dacă citește ce-ai scris face implozie, iasă Malu din maluri, se iscă o contrarivoluție de urlă cîinii din Giurgiu pînă-n Ruse!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-09 17:38:20
         
 
  dacă vrei, ne putem certa la loc, să-l băgăm în ceață... :)  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-09 15:50:24
         
 
  Va zice Nelutzu că ne firitisim reciproc, ăștia haștagiștii! :) cu surugiii ai rezon, sprijon e un regionalism ardelenesc, l-am pus de culoare.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-09 15:43:52
         
 
 
prima steluță pentru viermușul dîn nădragi !
a doua pentru apre moa le deluj!!!
:)))
vezi surugii - i, sprijon
bon.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-09 15:20:00
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE