FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
SPURCAREA LAVREI
Text postat de Gheorghe Rechesan
SPURCAREA LAVREI
Și iaca, cum-necum, pe nepusă masă, preasmeritul stareț al lavrei noaste, părintele dascăl Emanoil, își călcă pre mîndria sa firească și dăscălească și dășchise larg ușa mitocului, pohtindu-l înlăuntru pă fiul său rătăcitor, Ioanichie Paie, stirpe de cîrcotitor și mare truditor în glia slovelor. Nici pomeneală să-și amintească dumnealui, starețul, de pricini trecute cînd îl izgonise de la sînul domniei-sale pe cel rătăcit întru credință, îl primi părintește, c-așa-i pilduitor și potrivit pentru o față bisericească. Să taie vițălul ăl gras și să facă praznic mare întru bucuria celui rătăcit și întors nu putea, căci i se sleiseră dă tăt băierile pungii și-n cămară nu se găsea demîncare or de udătură nici cît să chiorăști un șoarec, așa că-l cinsti cum putu, cu apă chioară și vorbe dulci. Apăi, ăilalți fîrtați din lavră se veseliră și dînșii că-l văzură pe Ioanichie, de tremura carnea pă iei de bucurie, că știau preabine ce apucături pîrdalnice avea.
N-apucă ăl întors să pășească bine în sacristie că-l și apucă mîncărimea de limbă, fiind nevorbit de multă vreme iară pe-acolo, pe unde îmblase, printre streini, nimenea nu-l băgase în seamă. Întru-nceput, pîrdalnicul găsi de cuviință să ia la refec pă cine găsea în cale, fără osebire, căci avea el socotelile sale și mulți i se încontraseră în trecut. Dapoi, pricini de sfadă avea din belșug Ioanichie, fiindcă dînsul se închina pe față la un ghiavol cu musteață și-apucături de tîlhar, de vreme ce înșfăcase cu anasîna tătă puterea divanului mare și chiverniseala hazanalei cocoțîndu-se în capul țării. Tare paraponisit era și-avea el o socoteală mai veche cu fîrtații slovitori zicînd că-s vînduți Satanei, se închină lui Maimon și-s năimiți de un jidov socotitor de arginți să năruie snaga neamului, căci, vezi bine, numai el știa ce-i drept, frumos și curat și-n voia Domnului netulburat. Pe-ăilalți, mai tinerei, îi socotea nește bicisnici, vai de capul lor, care nu știu îngăima un ghiers, îndemnîndu-i ca pe oi să pupe poala Întîistătătorului și să-i mînce din palmă ca vrăbiile, sta-i-ar numele de rușine în hăul iadului! Sclifoseala a mai de seamă a lui Paie era să deie-n bobi și să se ia la trîntă cu nemurirea, că vezi Doamne! unul mai iscusit ca el nici că se afla pe lume. Curgeau scornelile și spurcăciunile la gura sa mai abitir ca gîrla Teleajenului primăvara, cînd se topește neaua în munți, că-i ardeau gîții de-atîta înțelepțire.
Și uite-așa nimeni și nimic nu-i intra în voie și cum era mare meșter la vorbe, întorcea minciuna-n adevăr și negrul îl văruia în alb, mai abitir decît zlătarii care vînd arama drept aur curat.
Și-apoi, dă-i, neică, cu sudalmele și cu afuriseniile de tremurau icoanele sfinților pe păreți și se umplu naosul dă fum puturos, de credeai c-a trecut pe-acolo Ucigă-l toaca, nu popa cu cădelnița și busuiocul. Iară starețul nimic nu zicea, nici pîs, căci, vezi bine, avea și sfinția sa socotelile dumnealui, avînd mare trebuință de un ipochimen ca Paie, să-i țină patrafirul și busuiocul și să-i îngîne isonul cînd colinda-va pe la acareturile ăle mari ale aleșilor nației.Pasămite îi bine să te faci frate cu dracu pînă treci puntea, însă sfinția-sa îi cam rotungior la trup și înaintat în vrîstă, așa că tare mi-e teamă să n-alunece și să pice bîldîbîc în gîrlă, spre rușinea noastră, a tuturor.
Toate ca toate, dară limbarița afanisitului dezlegă și-alte limbi și se stîrni în lavră o sfadă mare, mai ceva ca la năruirea temeliilor Babilonului cînd se-amestecară graiurile de nu se mai înțelegea neam cu neam și ins cu ins. Numai Ăl de sus, care le vede și le pricepe pe toate, mai poate desluși așa pricină, dară io socot c-ar trebui să facem ceva cu pîrdalnicul de Ioanichie, pînă nu văpsește păreții mitocului în farbă roșie și-atîrnă la poartă un felinar roșu, ca-n lăcașurile unde se-adună curvele și destrăbălații. Să-i cetească la creștet starețul Emanoil din molitvele sîntului Vasilie spre alungarea diavolilor care-l muncesc? Aș, da de unde! s-ar aprinde bucoavna a sfîntă și-ar arde ca o feștilă, în vreme ce îndrăcitul ar stupi netulburat și nesmintit în răutatea lui. Să-l afumăm cu tămîie și să-l stropim cu aghiasmă îi de prisos, ar fugi și s-ar întoarce mai afanisit decît este. Pricină de canon și smerenie de i s-ar da ne-ar rîde în nas, pas de spune-i îndrăcitului c-are coadă și coarne și-i pute gura a pucioasă. Și-apoi cine să-l facă de rușine cînd toți se feresc din calea sa ca de-un cîne turbat!? Cu smoală de l-am unge și-n fulgi de l-am tăvăli, înfățoșîndu-l poporenilor suit pe-o prăjină ca pe o arătare a lui Scaraoțchi, nici că i-ar păsa, mai tare s-ar fuduli că-i țanțoș și tare-n vîrtute, de vreme ce apără legiuirea cea de drept și strîmbă-n adîncul firii. Nici că se putea prilej mai potrivit de întărire a smereniei lavrei și a iscusinței în slovenie decît zbieretele în amvon a pîrdalnicului de tîrnuisitor, fie-i numele de rîs și faima de batjocură! Se zice cum că gura păcătosului adevăr grăiește, dară lui Ioanichie Paie ot Deliorman atîtea păcate îi chinuie trupul, că nici de i-ar da Cel mare și sfînt putirința și glagoria sfîntului Ioan Gură-de-Aur, în veci n-ar isprăvi de vorovit.Dă-i, Doamne, înțelepciune la cap și înfrînare la limbă, că de-acolo i se trag tăte relele!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Chestii vechi, mucegăite,Adrian;suflai colbul de pe hronic și văzui că nu l-am "nemurit" pe fîrtatul Ion ot Păiuș.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-07 12:12:24
         
 
  Gheorghe, bravo! Bun gasit! Vot, ca stele doar de la horoscop.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2018-02-07 11:51:30
         
 
  Depășind idiosincrasiile reciproce, nu putem să nu constatăm, structurarea inteligentă a pamfletului, precum și cursivitatea și frumusețea limbajului.

Că ne vizează sau nu, autorul păstrează convențiile. Da, în astfel de creații, exagerarea, tușa îngroșată, satira virulentă și chiar limbajul mai contondent, permise într-un astfel de op, nu depășesc limitele rezonabil și literar acceptate. Adică, autorul nu depășește lina de separație dintre împunsătura, fie și veninoasă și domeniul insultei și calomniei.

Personal, gust astfel de texte și, mai mult, le consider utile și chiar cred în potențialul lor corectiv. Evident, dacă ești obligat să te razi, utilizând o oglindă strâmbă, cu ceva efort, o poți face fără să te rănești. Și, cu un zâmbet, detașat, să te bucuri când te privești, după aceea, în oglinda bună!

Un astfel de text se citește cu simțul umorului, toleranță și detașare. Pentru că, ieșind în spațiul public, îți asumi ab initio, posibilitatea unor astfel de exagerări.

Cum se răspunde unor asemenea texte? În niciun caz ofuscat, vindicativ și personal. Adică utilizând argumentum ad hominem.

Un bun răspuns la un asemena text poate fi acela de a trece suveran peste text ori să dai replici cât se poate de spumoase și sau spirituale. Dar cel mai bun răspuns ar putea fi o creație. O altă creație de contracarare. Poate fi tot pamflet, satiră, parodie, basm, etc. În care, pe o temă originală, să biciui moravurile ori trăsăturile care consideri că sunt greșite la adversar. Desigur și polemica poate fi o reacție bună. Dacă este inteligentă și civilizată. Cel mai nefericit mod de a reacționa este cearta cu autorul. Și, mai ales, calomnierea sau insultarea lui.

Acuma, eu am înțeles mesajul textului. Sper să înțeleagă și autorul că, printr-un act ratat, și-a intitulat pamfletul denunțiativ, așa cum l-a intitulat. Adică, pur și simplu s-a denunțat. Spurcarea lavrei s-a făcut prin chiar voroavele grele și în mare parte neadevărate pe care le-a scris cu pana la flacăra pâlpâindă a feștilei. Probabil duhoarea gazului să-i fi dat stările care i-au produs asemene vedenii. Iată de ce, frații din lavră, ca să o scape de șiroiul de voroave samavolnice și necurate au mers la stareț și l-au rugat ca, degrabă să afurisească duhurile cele rele și să dea tămâie prin cele unghere unde s-au plăsmuit scornelile grămăticești. Scorneli scrise cu mare pizmă și mult venin. Care doar zâzanie și schismă au a aduce în Sfântul Lăcaș. Mai abitir, călugărul Paisie aduse vorba ca muasai, starețul să citească Moliftele Sfântului Vasile. Dreptu pentru carele aduse bucoavna și o puse în fața starețului. Deschisă la rugăciunea nr. 2. Cu vocea lui sfătoasă, groasă și puternică sfinția sa începu: ”Domnului să ne rugăm.
Blestemu-te pe tine, începătorul răutăților și al hulei, căpetenia împotrivirii și urzitorul vicleniei.
Blestemu-te pe tine cel aruncat din lumina cea de sus și surpat pentru mândrie în întunericul adâncului.
Blestemu-te pe tine și pe toatî puterea cea căzută ce a urmat voinței tale. Blestemu-te pe tine duh necurat, cu Dumnezeu Savaot și cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai cu Eloi, Dumnezeul cel Atotputernic; ieși și te depărtează dela robul lui Dumnezeu (N).
Blestemu-te pe tine cu Dumnezeu, carele prin cuvânt toate le-a zidit; ...” Și multă vreme glasul părintelui răsună în minunea de lavră. Așa că, a doua zi, robii din lavră erau toți cu fețele vesele și încrezătoare. Și toți își spuneau, cu mare vlavie, că spurcăciunea din lavră fusese alungată.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2018-02-06 15:32:11
         
 
  Băi, voi n-aveți treabă pe la cășili voastre? Eu am. Uite, vine profesoru și mă prinde cu lecția neînvățată. Mă angajai în oarece discuții rafiné cu 'mnealui și n-aș vrea să mă prinză cu, pardon, bermudele-n vine! Acuș tre, la dracu, să răsfoiesc doo cărți, cică despre Plotin și cică alta, a lui Capra Fritjof, despre teoria nimicului, iar eu stau de taină cu voi. Ziceam ca, dacă am timp să citesc și "motanul arpagic", să ajung, și eu, la înălțimea spaiențială a șoricelului, da' dacă mă țineți de vorbă, rămân, dracului, repetent la metafizică.
Hai pa!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 14:57:01
         
 
  Iar bați câmpii inventând, Recheșane! Obicei haștagist! Arată-mi locul, reprodu-mi fraza în care fac ce spui tu.
Fane, să-mi mângâi tu năsturașu!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 14:48:10
         
 
  Ionele, ești deșcă bătrînă, ar trebui să știi cam cum devine cazu cu milităria și fecioria...barem aia poetică de sorginte frățînesc-nobelească.La matale, funcția doboară gradu și slăbește organu, deh!cine mult vorbește, dinaintea nurilor se sleiește și se fleoșcăiește.dacă te limitezi să trîmbițezi cît de abraș dai iama prin feciorie o trîntești invariabil în stenahorie și-ar fi păcat la etatea matale!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 14:42:29
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  lasă, bre, că o să vie cruduța și-o să-ți taie năsturașu, mai e un pic.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-06 14:40:36
         
 
  O șioroșcioacă, precizez, ca să nu se interpreteze!  
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 14:31:23
         
 
  He, he, cum se adună ei la un loc, mă, mânca-i-ar mama de băbăieței, care compătimesc împreună și se bucură împreună, ca alde gură-cască, la roata norocului!
Iote cum umblă cu steluțele, care mai de care, să și le așeze pe umerii glorioși. Trei, Doamne, și toți trei, haștagiști de bulivar, unii pe jos, alții pe rotile. Așa, așa, țineți aproape, fiți ca frații, să nu vi-o tragă alții!

Fane, mie-mi place că vorbești ca și cum tocmai ce-ți dă bobocul! După ce că abia-ți cari turul doldora de perfide zgomotoase și urât mirositoare, te mai dai și mare amorez, de drumul mare!
De Recheșan, ce să zic? Cred că ultima dată când a pus și el mâna pe o femeie, a fost acum un secol, când călătorea cu tramvaiul cu cai și a oprit birjarul, brusc, cotineața-n drum, așa că a dat peste madamă, fără voie!
Șoricel, baremi, ce să găsească el prin găuricile pe unde-și fîțîie ambetat codița? O șoriocioaică, două căzute-n hibernare. Le violează, chițăind de plăceri perverse. Huo, violatorule, la bulău cu tine! Să vie corduța să te puie-n belciuge, ca pe ultimul șoricar!
Ratatanasiule, tu ce faci, mă? Taci ca un... pește-n mâl, să nu te afle gaborii? Mai ademenști tu pițipoance la hogeac? Sau nici măcar iubita cu cinci dește nu te mai vrea?
Hai pa!


 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 14:30:04
         
 
  Și-ar face microfonie🤣🤣🤣  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-06 14:16:51
         
 
  eu cred că dacă bunul Dumnezeu i-ar scoate-n cale vreun ghiocel de fătucă dornică de zbeng, căpcăunul ăsta i-ar scoate chiloțeii doar să vază dacă n-are microfoane...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-06 13:52:44
         
 
  am prins ideea,poate în episodul "lupta vajnicului Ioanichie Păiosu cu ispitele".  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 13:48:28
         
 
  Așa gândii și eu, că-i lipsește.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-06 13:44:28
         
 
  pentru limpezirea minții, o bucă fragedă de muiere i-ar prinde bine ghiujului, dar cum rămase tare numa-n limbă... deh  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-06 13:42:19
         
 
  Ioane, dă-o prașilă și-n bolbotină, doar ți-am zis că e de-amuzament, ce te înfoiași dijaba?dacă nu erai tu era altu cu pete pă caracter! altfel, nu uita cînd faci apelul bocancilor să-ți aduni trupeții și să le povestești cum m-ai vestejit din p.d.v. moral pe-acilea!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 13:30:20
         
 
  Ai apărut și tu, șoricel, din găurică, chițăind a plăcere suverană?
Oh, oh, repet, ca să-ți intre bine-n cap:

Eștim mai mic, cu mult mai mic
Decât sexul de furnic!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 13:20:20
         
 
  Îți repet: de o mâncare, ori cât ar fi ea de apetizantă, ți se cam taie la un moment dat, dacă ți se vâră cu ansâna în meniu. La-nceput mi-a plăcut. Aveau girul originalității jucărelele tale. Și nu rețin că aș fi fost chiat mâmgâiat pe buric, pe-atunci, dar mă rog. Acu, de, s-a cam mucegăit bucoavna, chiar dacă întreptată împotrivă-mi, ar fi motiv să nu-mi placă. Este multă exagerare, dar, probabil, asta-i baza genului: umflarea dsicursului, până la caricaturizare.

În fine, e bine, totuși, că admiratorul tău, care... eeeee, naa!... chiar are eticul în sânge, devreme ce te dădea de nebun cândva, acum te pupă-n fund cu mare satisfacție. Dealtfel, văd că nu observi schimbarea la față a ipochimenului, că, de, acușa nu mai e parșiv. Parșivi e alții, care te supără acum.
Brava, dovedești multă principialitate în cuvânt și faptă!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 13:18:07
         
 
  Ce-ar mai fi de comentat acolo unde nu este de comentat? Doar te minunezi și aplauzi.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2018-02-06 13:10:44
         
 
  bădie, n-am vreme să caut prin arhiva evropicii că să-i exemplific iar cum te-arătai de-a dreptul extaziat de astfel de citanii mucegăite;e drept atunci nu erai tu ținta cronicii. am destul simț autocritic să realizez că-s niște fleacuri potrivite numai în lavră sinilie pt bambilici ca tine, care se-aprind, ard și lasă duhoare.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 13:04:51
         
 
  Aha! Tu vii, probabil, din vârful Olimpului, unde zeii se tratează cu ambrozie și nectar, și vorbesc pre limba dumenzeiască a homerilor! Așa o fi, nene, că prea spui cu foc autoat, deși, dacă aș avea răbdarea să-ți adun blogodorerile de pe aici, când te-apuca tignafesul din senin, nu-ș dacă limbarnița ta nu întrece cu vreo două
zecimale pe aia de care poemenști că aș avea-o eu!
Dar de ce te-ar deranjevu, totuși?
Nu vă pică bine la siviu, vouă, haștagiștilor? Nu vă mai avansează la apelul de seară superiorii?


 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 12:59:55
         
 
  p.s.Ioane,tu nu ești din Deliormanu poietic, dar Ioanichie Paie , taman de acolo vine!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 12:54:45
         
 
  bade, mă-nbucur că reacționași conform butonului, mînca-ți-aș io emparțialitatea aia ciorditoare.mă temeam că ți-a picat limbarița-n nădragi, după apologia aia extaziată asupra antologhiei nobelești...ori el îi die grosse kapitan de cuibar poietic, iar mata, deșcă bătrînă, ești țucălarul lui?!
o fi mucegăită,bucoavna, dar nu e măsluită,e reală și la fics, cu toate slăbiciunile ei fă ochii-n jur și vezi ce zgomot faci, se sparie și guguștiucii îia poietici și fraterni cînd te-aud!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-02-06 12:53:47
         
 
  Fraiere, fă o îndreptare la citania asta măsluită den slove mucegăite, pe care le tot repeți, ca placa de gramofon Columbia, care-a făcut șanț. Deci, nu-s din Teleorman, oricât ți-a dori ție pipoțica. Și faci și deducții tâmpite, căci voi, haștagiștii atâta știți: să stuchiți încotro vă arată jupânu, că, altfel, ciuciu, castron de linte!
Bagă la cap, luminează-te, că se cam face întuneric în jurul tău, când o dai pe maneaua preferată: a fi împotriva ticăloșilor cu scheptru și cătușe la cingătoare, care se folosesc de asta pentru a-și asigura pohta nemăsurată de eputere, nu înseamnă musai a fi de partea cealaltă. Așa cum sunteți voi de partea jagardelelor cu epoleți, fără niciun fel de condiție. Normal: castronul ăla!...

PS: Fănele, ce dreacu, dom comandant, o stea doar, ca la becisnicii ăi den urmă, îi dăruiși ciripitorului de dejurnă? Nici fruntaș, nici caporal, nici vorba-ailaltă! Adică un fel de bula galului, în vârful dealului, pe nou!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2018-02-06 12:42:44
         
 
  :))))))))))))))  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-02-06 11:24:53
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE