|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
Am scris un text cam lung despre prietenie. De fapt, fiind mai vechi, doar l-am copiat ºi l-am ajustat un pic. Fãceam acolo niºte digresiuni care poate încãrcau prea mult textul. Acum nu l-aº mai scrie aºa. Ideea cea mai importantã a textului era aceea cã înþelesul prieteniei are mult de cîºtigat dacã este luminat de tîlcul altor cuvinte înrudite – priinþa, prielnicia.
Tot acolo gãseam cã amiciþia, nume mai potrivit pentru prietenia curentã, lipsitã de exigenþã, þine doar de o solidaritate gregarã ºi interesatã. Cã ea este, în universul mercantil în care e exersatã, o investiþie rentabilã. Cã te bucuri totdeauna de credit doar în mãsura în care rambursezi la vreme datoria contractatã. Cã acest univers este unul sufocant al ne-voii presante ºi meschine.
Mi se pãrea cã inflaþia prieteºugului face mai dificilã recunoaºterea prietenului adevãrat. Cã pactul ne-voii, ilustrat de sensul frivol al vorbei prietenul la nevoie se cunoaºte, face mult mai anevoioasã recunoaºterea prieteniei autentice care þine mai curînd de o nobilã loialitate.
Omul, se ºtie prea bine, nu este ceea ce deja este, ci mai curînd fãgãduinþa pe care o are de împlinit. Ceea ce meritã sã fie dacã se strãduieºte sã realizeze promisiunea cu care a fost dãruit. Iar prietenia este aceea care reuºeºte miraculos sã încurajeze voia autenticã a fiecãruia de a se emancipa, de a se edifica pe mãsura a ceea ce promite. Legãmîntul prietenilor este acela de a-ºi revela unul altuia fãgãduinþa existenþialã ºi de a o stimula sã se împlineascã.
Prietenia nu este doar o facilitatea în plus, o poliþã de asigurare pe viaþã, ci învestire cu demnitatea speranþei a celui ispitit la o aventurã existenþialã autenticã, a celui descãlecat riscant în tãrîmul virgin al libertãþii. Eliberat de ne-voie prin bunele oficii ale prieteniei, el alege primejdia cea bunã: sã fie în voia sa, liber sã aleagã dupã dorinþele, dar ºi dupã puterile sale, îndrãznind ºi cutezînd, fãrã sã uite sã se învoiascã cu puterile firii. El ºtie cã prietenul este garantul loial al voii sale cele bune, cã el îl ia pe rãspunderea sa, cã rãspunde cu bunã credinþã ºi generozitate de soarta sa, insuflîndu-i totodatã o conºtiinþã mai aleasã a propriilor rãspunderi.
Prietenia este prin urmare relaþia fericitã de sporire reciprocã a fiinþei partenerilor prin revelaþia ºi stimularea mutualã a implinirii unor fãgãduinþe altfel nebãnuite. Sînt virtualitãþi ºi latenþe care pot sã nu se manifeste dacã nu gãsesc ºi un sprijin în cei din jur. ªi nu doar un sprijin, ci un climat tonic, entuziast, încîntare ºi bucurie. În alchimia sufletului aº numi prietenul un catalizator , el înlesneºte propria noastrã reacþie care în absenþa sa rãmîne doar latentã. Elibereazã elanul vital sã-ºi facã lucrarea.
(cine are rãbdare poate parcurge pe rînd: http://www.agonia.ro/index.php/essay/164039/index.html, http://www.agonia.ro/index.php/essay/164121/index.html, http://www.agonia.ro/index.php/essay/164203/index.html ºi http://www.agonia.ro/index.php/essay/164305/index.html)
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|