FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Conștiința cremuită a neamului și schimbarea la față a legilor
Text postat de Emanuel Cristescu
Conștiința cremuită a neamului și schimbarea la față a legilor
Pamflet

Sigur, dintre cele 7,4 milioane de flegme adresate frezei rejectatului național, o cotă-pate s-a distribuit și liichelelor care au susținut, necondiționat, poate cel mai detestabil și monstros sistem personal de conducere a României.

În perversa întreprindere de legalizare a sistemului ticăloșit, în iobagizarea și îngenuncherea României, în punerea în pericol a însăși ființei naționale, neoliichelele s-au pus cu arme și bagaje la dispoziția nemerniciei și ticăloșiei. Și nu au văzut în acest sistem niciun pericol, nicio primejdie.

Să fie vorba despre idealism și naivitate? Sau de vreun oportunism rapace și imoral? Ori de vreo misiune îndeplinită și executată întocmai și la timp? Să nu uităm că, în anii totalitarismului, bursele în vest puteau constitui adevărate pacte cu diavolul. Ori, se știe, de sub puterea diavolului nu se poate ieși decât cu picioarele înainte!

Istoria, ca în toate situațiile tenebroase, va face lumină și în acest caz. Mai devreme ori mai tîrziu. Până atunci, se pare, există suficiente suspiciuni rezonabile, ca să folosim și noi sintagma fanion a deceniului turmentat și impostor, să credem că personajul cu un evident comportament schizoid, a susținut, asumat și oportunist, unul dintre cele mai abjecte personaje politice post decembriste. Omul care a păcălit tot ce se putea păcăli. De la standardele oftlmologice pentru a urma cursurile unei școli de ofițeri până la standardele politice și morale neceasre accederii în cea mai înaltă magistratură într-un stat republican.

Să nu fi putut observa . autointitulatul apelant al liichelelor, unul dintre cele mai corupte personaje politice, acțiunile sale vizibil ilegale și fulminanta lui ascensiune, bazată pe corupție, fals, fraudare electorală și fărădelege? Să nu fi văzut el nicio primejdie în toate acestea?

Să nu fi auzit el de bișnița antedecembristă a ipochimenului care-și evaluează capacitatea managerială în funcție de metrii lungime pe care îi are barcazul pe care se află? Să nu-i fi ajuns la ureche mitele, inteligent mascate, în schimburi și vânzări de mașini, terenuri, case, direct sau prin interpuși?

Îi vor fi fost străine vuietele presei despre înstrăinarea flotei, subordonarea justiției, protocoale secrete, machiavelicele înțelegeri pentru lichidarea adversarilor politici? Dar mințirea unor lideri ai lumii că în Constituție n-ar fi prevăzută instituția suspendării din funcție? Nici comportamentul de râmă care se târăște oricum și oricât numai să mai rămână la butoane? Dar milioanele de voturi fraudate dintre care, cu toate instituțiile în mână, nu s-au putut găsi, în ani de zile decât vreo 7 sau 8? Să fi fost hiperfilosofoidul nostru așa orb și surd? Să fi avut el o morală cu geometrie variabilă? Ori cremele și balsamurile cu care își unge ilustru-i corp de batracian moral și oportunist vor fi având darul să acopere toate duhorile, toate pestilențialităție cloacei maxime pe care o găsea ” la înaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta.”.

Să nu fi putut intui kantoidismul dâmbovițean nici un pericol pentru România în toate acestea? Nici în spunerea istorică -ce spun eu istorică?- metagalactică potrivit căreia învățământul românesc produce tâmpiți?

Să nu fi observat el că România s-a depopulat? Că în anii în care el lăuda regimul în care, cum spune, extaziat, distinsul homo philosoficus, ”credem care e binele în chip matur al României” au plecat în pribegie peste 5 milioane de oameni? Probabil, la scara filosofică a numerelor mari, raportat la miliardele planetei, acesta este un număr nesemnificativ. Chestie de raportare, deh!

Când matrozul, ajuns vătaf, îndemna medicii să părăsească țara conștiința liicheiană nu vedea niciun pericol? Probabil sistemul său de valori open source, cu cât o țară se depopulează ori își pierde creierele cu atât mai mult este în neprimejdie!

Ei bine, toate acestea au rămas nepercepute pentru filosoful fixat, parazitar, de opera și numele unui filosof adevărat, autonom, nelipit de nimeni. Intelectul său nu a decelat nimic din reverberațiile acestor turbulențe politice și etice? Nimic? Nimic? Altfel nu se explică o frază demnă de lacheii totalitarismelor celor mai atroce: „Timp de 10 ani cât ați fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne așezăm. Și pentru asta vă mulțumim”. Frază pentru care cântăreții lui Kim Jong Un, cu siguranță, ar putea fi invidioși.

Ei bine, într-un singur an, de la alegeri și până acum, s-au abătut asupra României toate nenorocirile din lume! Toate relele. Toate distrugerile. Toate pericolele. Toate primejdiile. Pe care el, conștiința de serviciu a neamului, vine, acum, să le învingă. Să vindece România de toate aceste ciume multicolore. El, care, până acum, nu a ingurgitat Allium sativum iar organu-i vorbitor, bine dezodorizat, nu împrăștie duhoarea unui regim care să fi generat asemenea cataclisme sociale!

Ei bine, minciuna fără limite, deformarea adevărului și sentințele iește parcă dintr-un burdihan, fie el și cremuit și îmbălsămat, nicidecum dintr-un creier, au găsit vinovatul: Parlamentul. Uitând sau neținând seama că acesta a fost ales cu doar un an în urmă și că reprezintă poporul și dreptul lui la reprezentare. Că așa este în democrații. În state de drept. În state în care nu minorități exaltate, nu minți cremuite și nealese, nu indivizi nemulțumiți că poporul nu i-a creditat nici cât două cepe degerate, nu fac ori nu ar trebui să facă legi.

La ce se mai dedă supradimensionata conștiință a neamului? Pentru nivelul de ură ieșită precum șerpii din toți porii hoitului filosofic, Parlamentul a devenit ținta. Răul. Răul absolut.

”Infractorii noștri din Parlament” ”au mutilat Codul Penal” ”să-i scape pe ei de pușcărie” ”să ne distrugă pe toți”. Codul penal, care, de fapt, abia a intrat în dezbatere, este, deja, ”născut din indiferență și ură la adresa propriului popor” iar ”ce fac ei în Parlament frizează demența” Citești și te crucești. Te freci la ochi, te ciupești? Vreo dovadă, vreun exemplu cât de mic? Nici vorbă. Sentințe date otova. Manipulare cât cuprinde. Omniminciună!

Și blestemățiile mincinoase continuă. Fără ca vreun rudiment de circumvoluțiune să tresară. Fără ca măcar vreo urmă, vreun rest de conștiință să aibă o cât de mică mustrare sau îndoială. Spune, distinsa ”conștiință a neamului” în disprețul total al adevărului, probabil, intenționând ca aceasta să fie o dovadă: ”Citiți amendamendele! E ca și cum ar vrea să ne pedepsească pe toți pentru că i-am împiedicat din prima clipă să-și facă mendrele cu noi. Schimonosind legile, au dat drumul la toate nelegiuirile de care e capabilă ființa banditească a unei societăți. Vom putea fi omorâți pe stradă, copiii noștri vor putea fi violați, femeile noastre răpite și trimise de ganguri de traficanți în străinătate. România va deveni paradisul drogurilor. Procurorii nu vor mai putea acuza, judecătorii nu vor mai putea condamna, închisorile se vor goli de tot. Au făcut legi pentru apărarea criminalilor, borfașilor, șuților. Au legat mâinile justiției”

Am citit amendamentele. Sunt în litera și spiritul Directivei europene privind consolidarea prezumției de nevinovăție. Și sunt menite să prevină abuzurile, înscenările și dosarele la comandă din deceniul cântat și lăudat de această connștiință în care, geometria morală variabilă este atotcuprinzătoare. Am fi vrut un exemplu, unul singur care să demonstreze ceva din spusele neprihănitei conștiințe. Nimic. Se mizează pe naivitatea și credulitatea unora. Pe faptul că unii oameni, mai ales hașrezistenții înghit pe nemestecate astfel de gulgute. Preiau slogane, clișee lozinci. La cea mai mică analiză ori dubitație, toate alegațiile ilustrului filosof-salvator se dovedesc simple fumigene. Praf în ochi. Zgomot de fond. Lături ideologice, pur și simplu. Minciuni cât cuprinde!

Departe de a fi ceea ce încearcă să spună că ar fi, legile justiției și amendamentele la Codul penal, încearcă și, în parte, reușesc să mai repare din ce s-a mutilat în anii negri ai conducerii țării de către idolul său de care, se pare, acum, când nu mai are butoanele și nu mai poate oferi avantaje, ca de exemplu, avioane pentru transportul burdihanelor cremuit-mirositoare, începe să ia distanță. Adică să se delimiteze. Tipic oportunist: cât a fost la putere laude, limbi catifelate, prosternare și yesmenism. Cum nu mai e la putere, delimitare. Catifelacul se pregătește pentru noi posterioare. En titre!

Ce ne mai spune umflat de ură și minciună apostolul ad-hoc al dreptății? Ne mai spune că ”infractorii vor crea în curând o uniune: UPR („Uniunea Pușcăriașilor din România”) care, cu vremea, se va transforma în partid și va câștiga alegerile” Și că ”Primejdia, pentru un popor, poate veni din afară sau dinăuntrul țării. Acum nu suntem distruși prin cotropire. Peste România nu dau turcii, peste România nu dă Armata Sovietică victorioasă. Acum ne-a cotropit pegra societății noastre, românași de-ai noștri, care fură în timp ce agită tricolorul arătând cu degetul spre UE și spre Departamentul de Stat al Americii. Flutură tricolorul, fraților, și ne duc regii la mormânt în timp ce ne îngroapă țara.”

Haida de! De unde rezultă așa ceva? De nicăieri. Nu tu un exemplu. O probă. O explicație logică. O ceva. Adică, să se ia, copy paste, din textul de lege sau din amendamente, un articol sau mai multe. Și să se spună: uite, acest articol spune așa. Ori asta înseamnă că. Etc. Etc. Nimic, nimic, nimicuța. Părerologie, spuse prinse după ureche. Dacă nu cumva spuse minuțios elaborate în vreun laborator. Care demonstrează disprețul față de adevăr și față de popor. Care, nu-i așa?, nu gândește. Ia lucrurile cum îi sunt prezentate și iese în stradă. La proteste. La răsturnarea ordinii de drept rezultate în urma alegerilor corecte, libere și necontestate de către nimeni. Metodă cunoscută. Denigrează, denigrează! Tot rămâne ceva. Și instigarea este gata! Antidemocra’ie ]n toat[ regula. C\t cuprinde. Anarhism in nuce!

Evident, din tehnica manipulării, nu putea să lipsească flatarea acelora cărora li se adresează și pe care și-ii vrea aderenți și susținători: ”„No, hai!” e un îndemn care scoate poporul român la lumină. Acum avem prilejul să arătăm că nu suntem o adunătură de oameni așezați între granițe de borfași. Ieșind în stradă cu sutele de mii, ne vom așeza ființa pe tipsia națiunii care suntem și o vom arăta lumii întregi.”
*
* *
Așadar, iată, primejdiometrul filosofal pare că a ieșit din decenala hibernare etico-istorică și a devenit de o sensibilitate activistică de neimaginat. Și detectează pericole acolo unde nu sunt. Pericole închipuite, care devin primejdii care devin apocalipse potențiale. Pe care se simte obligat să le denunțe și, mai ales, se simte obligat să îmbrace cămașa morții și să le învingă. Asemni sfântului care a învins balaurul.

Însă, conștient fiind că nu are nici harul, nici forța și, probabil, nici căderea să o facă singur, împrumută arma cuvântului de la, poate, unul dintre cei mai mari români: Avram Iancu. Fără să-i tremure tastele, fără să-i tremure vocea și fără să i se cutremure sistemul filosofic heideggerian.

Devenit apostol al dreptății, omul se crede îndreptățit să vorbească în numele românilor și să împrăștie sentințe. Care mai de care mai nedrepte, care mai de care mai controversate și care merg până la aberație. Dar ce contează? Scopul scuză mijloacele!
Neoapostolul filosof apelează, de data aceasta, nu lichele, ci, vezi doanne, poporul. Și se și vede călare pe un cal alb. De pe umerii săi desfășurându-se o mantie albă, imensă. Care, încet, încet, acoperă armatele de români, de toți românii care s-au aliniat conștiinciși pe milioane de rânduri în spatele său. Și sunt gata cu toții să se lupte cu Primejdia. Cu Primejdiile! Cu balaurii primejdiilor.

Ce sentiment plăcut. Ce muzică divină aude în urechi. În creier. În trupul său supracremuit și odorizat! El, el celestul. El, supremul! De mult știa că o dată și o dată ungerile sale vor avea rezultat. Din corpul său vor crește aripi albe. Mari. Imaculate. Care îl vor face să pluteacă deasupra tuturor primejdiilor. Și, din ochii săi vor țâșni milioane de sulițe care vor distruge orice pericol, orice primejdie, orice rău. Și stoluri, stoluri de porumbei albi i se vor înfățișa cu ramuri de măslin în cioc.

Își aduse aminte de o frază spusă de idolul său filosofic: ” Prin ce iaduri trebuie să mai treacă omul până să înţeleagă că nu el se face pe sine? Da, avea dreptate. Devenise apostol. Erou. Erou. Cineva, peste sine, îl făcuse astfel Iar lui îi revenea rolul să-i facă eroi pe alții. Să le aducă forța și ființarea de a fi stăpânii propriilor lor ființări. Nu mai realiza dacă visează sau este ralitate. Îi venea să strige clipă, oprește-te!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  1. Din frustrări, adică nemulțumiri, lumea merge înainte. Nu din suficiență impasibilitate și conserervatorism.

2. Articolul constatativ, la care faceți trimitere, nu este rău. Îmi poate servi drept bibliografie suplimentară. Pentru că arată primejdii inițiate sau consolidate în regimul susținut de liicheni. Care, în zeci de ani, nu au văzut asemenea pericole sau primejdii cum le numește autorul articolului pe care, cu frondă l-ați postat aici. Începe să vadă, acum, pericole acolo unde nu sunt. Și, inteligent, este adevărat, doar manipulează și instigă.

4. În rest, sunt obișnuit cu astfel de contestări. Dar, din fericire, timpul îmi dă dreptate. În 23 decembrie dimineața, cu 11 martori, care mă acuzau că pângăresc revoluția, am afirmat asumat că avem de-a face cu o lovitură de stat în care s-a prevăzut și neprevăzutul. Acum organele statului au scris negru pe alb despre lovitura de stat. V-am vorbit și demonstrat aici de fraudarea alegerilor din 2009. Acum avem Comisie de anchetă care aproape a demonstrat ce am spus eu. Etc. etc.

5. Totuși, cu mintea dumneavoastră, originar cumană, nu ați putut spune nimic despre ce am scris eu mai sus. Ori o fi prea obositoare lectura?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-12-26 22:15:43
         
 
  Domnule Corbu, nu vă mai chinuiți cu frustrări fără leac. Citiți ceva mai la obiect:



 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2017-12-26 20:12:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE