FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
La coadă
Text postat de Florentin Sorescu


Am stat la nenumărate cozi. Coadă la pâine, coadă la carne, coadă la brânză, la ulei, ouă, citrice, la bilete de cinema, la autobuz, la buletin și nenumărate altele pe care nu are sens să le mai amintesc. Sau poate da.
Cele mai crâncene erau cozile ceaușiste, acolo unde mi-am făcut debutul, statul la coadă fiind o însărcinare care ne revenea îndeosebi nouă, copiilor, întrucât părinții noștri nu prea aveau timp. Cozile foamei.
Țin minte și acum una dintre primele la care am stat, de data asta cei care ne-am oferit am fost frati-meu și cu mine, auzisem că s-au băgat banane la alimentară, asta era una dintre exprimările consacrate din timpul comunismului, au băgat cutare și cutare marfă pe care, dacă aveai pile, adică relatii, le puteai lua "pe sub mână".
Cu banalele a ieșit prost întrucât am cumpărat o cantitate impresionantă, adică vreo 6 sau 8 kg ceea ce pe atunci insemna mult, mult prea mult, dar toata lumea care stătea la coadă zicea că nu o să mai vedem prea curând așa ceva, lucru pe care aveam să mi-l amintesc peste câțiva ani când uneori mai gustam din pasta de dinti ""Cristal" cu aromă de banane ca să-mi reamintesc de acel gust, ajunseserăm să stăm si pentru această pastă de dinți la coadă fie și numai pentru acel moment magic în care puteai să-ti injectezi gustul de banană în papilele gustative direct din tub.
Poate acesta a fost motivul pentru care la următoarea coadă la care am stat să fiu pus într-un moment delicat, îmi rămăsese întipărit în mintea de copil că nu ai voie să cumperi mai mult decât ți s-a spus, "Dacă v-am spus 2 kg, două să fie, ne-a certat mama atunci, nu îmi umpleti toată casa de banane ca să mă lăsați fără bani de pâine când mai avem atâta până la salariu" și toate banalele acelea ne-au stat drept în gât.
Coada la care mă așezasem de această dată era una la care fusesem trimis, mi se părea de mirare cum poate să fie o coadă atât de mare pentru niște amărăt de lapte, dar nu am spus nici pâs, până când o femeie văzându-mă cu sticlele zornăind în plasă pe care le duceam mai mult târâș m-a întrebat "Dar ce vrei tu să cumperi, băiețel?", "Lapte", i-am spus eu hotărât, iar doamna aceea s-a minunat și a început dintr-o dată să se agite, "Dar lăsati-l să meargă în față, nu vedeti că nu cumpără brânză? E doar un copil, unde dracu o să ajungem în ritmul ăsta, aproape că l-am și strivit. Cumpără doar lapte, lăsați-l să meargă în față...", și brusc au început să mă împingă de la unul la altul, mai ales doamnele erau cele hotărâte să mă scape de calvar , "Băiețelul acesta cumpără doar lapte", se auzea câte o voce rugătoare explicând politicos de ce mă împinge în față, și uite așa m-am trezit în fața vânzătoarei cu sticlele zornăind pe care le-am ridicat cu greutate pe tejgheaua la care de-abia ce ajungeam cu nasul, "Ce vrei să cumperi tu, puișor?" m-a întrebat vânzătoarea cu un aer blând văzând cum îi întind hârtia mototolită de 50 de lei, "Două sticle de lapte", i-am răspuns eu cu glas hotărât, "Numai lapte?", s-a mirat ea, "E păcat să iei doar lapte când ai stat la coada asta imensă, eu îți pun și niște brânză, sigur mama ta nu o să se supere", "Dar eu vreau doar lapte, i-am spus eu si mai hotărât, altfel o să se supere și o să mă certe ca atunci când am cumpărat banane", dar doamna nu a părut să înțeleagă ceva din bălmăjeala mea și mi-a pus și două bucăți de brânză, "Dacă se va supăra vii cu ea înapoi, puișor, sigur găsim cui să i-o dăm, și uite și bomboanele astea de la mine, am avut și eu un copil mic ca tine, dacă te întreabă mama ta să-i spui că nu ti-am luat niciun ban pe ele", după care s-a întors la un domn care tot o certa că de ce imi dă brânză când eu am stat doar pentru lapte și toți mi-au făcut loc înainte, "Uite de-aia!, i-a răspuns ea, că trebuie să mai fim si oameni", iar eu m-am dus acasă lăsând dâre lungi prin zăpadă cu plasa de lapte, asta este o imagine pe care aveam să mi-o amintesc mult mai târziu, sticlele albe peste care fulgii de nea se așezau ca niște steluțe, mă gândeam cu groază la papara pe care o voi lua pentru că am încurcat lucrurile din nou, când m-a întrebat mama "Ce-i cu brânza asta, de unde o ai?" am simțit că-mi îngheață sângele în vine, "Doamna vânzătoare e de vină, am început eu să mă vaiet, pe cuvânt că n-am vrut, dar ea mi-a zis că sigur n-o să te superi", strângem bomboanele în mână cât puteam de tare ca mama să nu le vadă, și ea dintr-o dată a început să râdă și să plângă în același timp, o priveam nedumerit ca atunci când afară începuse să plouă deși era soare, ai mei îmi spuseseră că nu pot iesi la joacă decât dacă timpul este frumos, "Dacă este soare poți ieși afară, dacă plouă, nu", iar eu nu știam ce să fac căci ploua și soarele strălucea în același timp, așa cum nu înțelegeam nici ce să fac acum când o vedeam deopotrivă pe mama râzând și plângând , "Of, băiatul meu, ce să mai pricepeți si voi din nebunia asta când nici noi, cei mari, nu mai înțelegem nimic, mi-a spus ea ștergându-și discret lacrimile de la ochi, păstrează-ti din rest banii ăștia ca să-ti cumperi bomboane", și în momentul ăsta am desfăcut mâna și i le-am arătat pe cele primite, "Te rog mult să nu o cerți, uite ce mai mi-a dat, jur că nu mi-a oprit niciun ban pe ele ", "Ba' chiar o să-i mulțumesc, mi-a spus ea, și pentru brânză și pentru bomboane, ai să înțelegi tu când o să te faci mare".
Și într-adevăr am avut tot timpul din lume să pricep, cozile din timpul dictaturii lui Ceausescu au devenit din ce în ce mai numeroase și mai mari, coadă la pâine, coadă la ouă, coadă la pixuri, coadă la ascuțitori, de la un anumit moment nici nu mai conta la ce coadă stai, simplu fapt că vedeai lumea adunată însemna că sigur au băgat ceva așa că te așezai cuminte la rând, am avut o prietenă care mi-a arătat odată un capsator pe care îl cumpăraseră părinții ei fără să știe la ce coadă s-au așezat, nimeni de la rând nu știa ce marfă urmează să fie, mi-a povestit că după ce l-au cumpărat a început o adevărată frenezie în a capsa orice le cădea în mână, capse la caiete capse la ceolofan capse la hârtii și dracu mai știe la ce, cred că de la acel capsator ni s-a tras și despărțirea căci era tot timpul cu capsa pusă, cozile acelea începuseră încet încet să ne marcheze destinul, acolo se puteau naște idile și angajamente pe viață, aflai, bunăoară, că cei din familia Brânză se cunoscuseră bineînțeles la coadă la brânză și tot la o coadă s-au despărțit, vremurile deveniseră din ce în ce mai aprige și statul la coadă căpăta pe zi ce trece valente apocaliptice, nimeni nu mai lăsa pe nimeni să treacă înainte indiferent cât de chinuit ar fi fost, vedeai oameni în cărucioare sau în cârje stând răbdători la rând, uneori erau luați de-acolo cu targa, orice lucru cât de mic pe care il puteai prinde era dus acasă ca pe un trofeu, spun "pe care îl puteai prinde" pentru că apăruse și un alt fenomen și anume se putea să stai ore în șir la coadă și când îți venea rândul ți se spunea "Gata, s-a terminat, nu mai avem", iar următoarea dată nu te mai puteai așeza în locul în care ai fost ci trebuia să stai din nou la rând, călcatul în picioare începuse să devină un lucru obișnuit, mai ales când simțeai că mai este puțin până la tine și riști să nu mai prinzi nimic, sau pur și simplu nu mai puteai suporta ploaia sau frigul sau arșița de-afară și apăreau adevărate busculade la intrarea în magazin unde rândurile deveneau din ce în ce mai mari, STOP!
Pentru că așa nu se mai poate!
Pentru că așa nu mai vrem!
Pentru că nu ne mai convine!
Pentru că nu mai acceptăm!
Români, dictatura ceausescu a luat sfârșit! Dictatorul a fugit.
Culmea este că trecerea la un sistem democratic a avut loc tot printr-o coadă, cel puțin așa credeam când ne-am așezat cu toții la rând ca să votăm, și dacă este să o spunem cinstit cozile acelea neverosimil de lungi nu pentru vot erau, ci pentru un anume vot, și mai exact pentru un anumit om căci erau mai mulți candidați lucru cu care nu prea fuseserăm obișnuiți, și din nou puteai observa acea încrâncenare cu care ne obișnuiserăm în regimul comunist, "Ăștia au venit ca să ne cumpere țara, de-aia candidează ei, în țările în care au fugit au dus-o ca în Sânul lui Avram, n-au stat la coadă ca noi până ni se făcea rău, vor să-l aducă înapoi pe rege, cunoastem noi, votați Ion Iliescu pentru că el este de-al nostru, din popor,

Ion Iliescu este cel mai bun!
Ion Iliescu este mai deștept chiar și decât Gorbaciov, președintele URSS!
Ion Iliescu a avut curajul să-l înfrunte pe Dictator!
Ion Iliescu a mâncat salam cu soia ca și noi!
Ion Iliescu a suferit mult pentru popor!
Ion Iliescu a stat la cozi ca și noi!

Regele să stea acolo unde a fugit pentru că a fost un Trădător!
Regele a plecat din țară cu o grămadă de bogății și ne-a lăsat săraci.
Nu vă lăsați manipulați,
Nu vă lăsați manipulați,
Nu vă lăsați manipulați!!!
Vrem republică, nu monarhie!
Vrem capitalism, dar să fie ca în comunism!
Suntem pentru schimbare, dar să nu se schimbe nimic!
Huă, huă, huă!

În afară de Ion Iliescu toți ceilalți candidați aveau câte un păcat. La instaurarea comunismului fugiseră ca niște șobolani de pe corabie tocmai la dușmanul nostru de clasă, Occidentul.
Ei fuseseră dușmanii poporului și acum își imaginau că pot să păcălească poporul.
Iar cel mai mare dușman a fost regele care ne-a lăsat pe mâinile rușilor, iac-așa!

A ieșit cine trebuia.
Poporul, vigilent ca întotdeauna, a reușit.
ION ILIESCU A FOST ALES NOUL PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI CU O MAJORITATE ZDROBITOARE DE VOTURI.
Ura!
Ura!
Ura!
Am învins!

Acum nu mai erau cozi. Puteai să găsesti banane după pofta inimii, lapte brânză ouă pâine biscuiți salam capsatoare ascuțitori gumă de șters creioane oricâte ți-ai fi dorit.
Noi niciodată nu vom mai sta la cozi!
Noi niciodată nu vom mai duce lipsuri!
Noi niciodată nu vom mai accepta să fim umiliți!

Și, totuși...

Nimic nu este perfect. O spun toate sistemele filozofice, o spun religiile, o spune știința și mai cu seamă gurile rele...

Acum găseai orice, dar nu prea aveai cu ce să le cumperi. Rănd pe rând au început să dea faliment fabricile și uzinele, iar ăsta a fost primul semn: cozile la angajare.
După care au urmat cozile la bănci care și ele au început să dea faliment, dispărând cu tot cu economiile noastre.
Dar cele mai mari, caracteristice și constante cozi după căderea regimului comunist, cele care anuntau nu doar ce-a fost, dar și ce avea să fie, pe care le-am putea intitula succint contra-cozile, au fost COZILE LA PAȘAPOARTE.
Pentru că așa nu se mai poate
Pentru că așa nu mai vrem
Pentru că ne-am săturat de statul la cozi,
Ne luăm jjucăriile și plecăm.
Adică nu ne luăm jucăriile, dar plecăm.
Adică plecăm. Ați auzit? Plecăm!
Cu ce avem pe noi. Cu ce a mai rămas în noi. Cu ce a mai rămas din noi.

Tinerii noștri pleacă - Iar ăsta este un lucru rău.
Meseriașii noștri pleacă, iar ăsta este un lucru rău.
Instalatorii noștri pleacă, iar ăsta e un lucru rău.
Strungarii noștri pleacă.
Femeile noastre pleacă.
Inginerii noștri pleacă.
Doctorii noștri pleacă.
Pleacă și nu se mai întorc.
Până și bătrânii au început să plece, iar ăsta e lucrul cel mai rău...

Avem o țară frumoasă în care nimic nu mai e.
Aveam familii frumoase din care nimic nu mai e.
Aveam vise frumoase din care nimic nu mai e.

Ne-au furat toți,
Ne-au mințit toți,
Ne-au înșelat toți.

În cele din urmă tot la coadă am ajuns, dar de data asta o singură coadă: Coada Europei.

Pentru că noi am ajuns să avem străzile cu cele mai mari găuri din Europa.
Pentru că noi am ajuns să avem buzunarele cu cele mai mari găuri din Europa..
Pentru că noi am ajuns să avem pingelele cu cele mai mari găuri din Europa.
Pentru că noi am ajuns să avem cașcavalul cu cele mai mari găuri din Europa.

Noi și cu vecinii noștri bulgarii.

Și totuși.

Nu știm de unde s-a adunat atâta lume ca să stea din nou la coadă - o ultimă coadă. Cea mai neobișnuită de până acum.
O coadă în care toți stăm cuminți, așa cum nu s-a întâmplat niciodată până acum.
Nimeni nu vrea să treacă peste rând, nimeni nu se poartă necivilizat.
Este o liniște absolută, ca de sfârșit.

S-A REÎNTORS REGELE.
ACASĂ PENTRU TOTDEAUNA, ÎN TIMP CE ÎNTREAGA ROMÂNIA PARE CĂ S-A MUTAT.
REGELE TRĂDĂTOR, REGELE ATÂT DE HULIT S-A REÎNTORS DIN EXIL CA SĂ FIE ÎNGROPAT.
REGELE ESTE MORT. TRĂIASCĂ REGELE!

Ce bine ar fi fost să avem un rege dacă am fi avut un rege
Ce bine ar fi fost dacă am fi înțeles la timp
Ce bine ar fi fost dacă ar mai fi trăit puțin,
Doamne, ce țară frumoasă am fi avut...

La radio, la televizor, pe FB, absolut oriunde te-ai uita afli povestea lui. Cea pe care până acum nimeni nu a avut ochi să o vadă și urechi să o audă. Povestea unui om simplu care a fost odată rege. După care nu a mai fost rege. Forțat să abdice din pricina unui război ticălos pe care nu și l-a dorit, de către cei pentru care a luptat.
Și care de fiecare dată ne vorbea într-un mod simplu, distins, decent.

MIHAI FĂRĂ DE ȚARĂ, ultimul Rege al României.
Care nu a stat niciodată la coadă, dar pentru care stăm cuminți la coadă. Ca un ultim omagiu. Și pentru că în adâncul.nostru ne simțim vinovati.

Descoperim dintr-o dată că el a fost tot timpul cu noi. Si ne-a iubit. Si ne-a dorit. Pe noi, cei pe care nu îi mai vrea nimeni.
Ne gândim la ce ar fi putut fi, dacă.
La ce ar fi fost, dacă.
La ce va fi.
Atât.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ma rog, poate ca trebuia "inclusiv al regelui..." dar om sunt si eu si ma mai ia gandul pe dinaintea pixului, sau invers. Oricum, nucleul dur al diezrezistilor si-a facut cuib si aici, asadar Europeea a devenit nefrecventabila rau pentru mine. Adieu, Meuse, endormeuse et douce a mon enfance, vorba poetului...  
Postat de catre sters sters la data de 2017-12-19 20:43:14
         
 
  Un text aluziv, care nu face decat parada de snobism pagubos. E la moda sa "fii" cu regele? Pai, da, hai si noi, lumea buna merge! Un rege caruia i s-a dat o exagerata importantza, in contextul actual. E adevarat, tarile in care exista monarhii o duc bine. Dar o duc bine pentru ca au fost fie imperii, fie au practicat colonialismul. Exceptiile sunt putine de tot. Ca sa mai fii regalist astazi, inseamna sa dai dovada de obtuzitate. Romania e un "caz" aparte, o tzara tradata, furata si umilita cu concursul larg al conducatorilor ei. Inclusiv regele Mihai. Asa ca, mai usor cu sicriul pe scari!
 
Postat de catre sters sters la data de 2017-12-19 20:39:46
         
 
  în primul rînd trebuia să vă racolați ,,tovarășii de drum" pe FB, wallul pus la dispoziție de Zuckenberg fiind suficient de amplu ca să încapă toți antimonarhiștii, simpatizanții social-democrației dâmbovițene, aderanții la tezele justițiare ale lui Tudorel, liota de naționaliști feroce și adepții bălăcărelilor de tot soiul.ați preferat, în schimb să transformați fragila lavră bleu(apropos, epitetul ,,epavă" în acest context aparține colegului Ștefănescu)într-un blog în care vă expuneți cu suficiență opiniile socio-politice.
În al doilea rînd, dacă aveți atîția adepți trebuia să le inoculați principiile ecoliterare și să găsiți susținerea necesară unui proiect pe care-l meritau postacii europeici:o antologie cuprinzînd texte literare postate în perioada 2005-2015(nu aiureli de felul,, se zvîrcolește mareșalu-n mormînt");ați preferat să găsiți scuze, chiar și atunci cîțiva dintre noi au oferit sponsorizare.prin analogie,aidoma lui musiu dracnea, ați guverna europeea pe baza unor promisiuni electorale niciodată îndeplinite.
Psihanaltic, eu nu mă jenez să vă dau explicații: suferiți de buridanism politicianist, veți sucomba între jimbla stîngii și chifla uscată a dreptei, cu sămînța convingerilor uscîndu-se în scrot.
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-12-18 14:46:09
         
 
  Ce ar trebui să fac? Să vă trimit SMS-uri prin care mi se mulțumește și sunt felicitat? Chiar de către persoane necunoscute! Să vă prezint studenții din pagina mea de FB care mă susțin? Care îmi telefonează,îmi cer sfatul și țin legătura cu mine?

Domnule Recheșan, ce pot să spun în fața unor cuvinte ca ”epavă”,”șatră”? Psihanalitic și chiar mai mult, am explicații. Sunt un om educat și le țin pentru mine.

Să auzim de bine.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2017-12-18 13:29:45
         
 
  dle Corbu, mai am o singură nedumerire, așa la final de șatră, că șezătoare literară nu se mai poate numi:ați fost, sau sunteți, încă, profesor universitar și ar trebui să aveți o brumă de susținere în aulă; eu, în schimb am remarcat că aci, în lavra bleu, niciodată, niciunul dintre foștii și actualii dvoastră colegi și studenți n-au empatizat cu ideile și bizareriile social-pseudodemocrate, antimonarhice, protrumpiste pe care le îmbrăcați pe post de frac!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-12-18 13:20:07
         
 
  caragialesc de-a dreptul mi se pare talentul cu care ne pricepem să luăm decizii aiurea când e vorba de mărunțișuri gen alegerea unei perechi de izmene, a unei perechi de cercei pentru nevastă sau de menținerea unei mărunte reviste cu ambâțuri literare pe linia de plutire (nicio aluzie la epava de față) versus geniul care ne țâșnește prin toate orificiile din dotare atunci când vine, mă-nțelegi, ocaziunea de aruncat cu zoaie în cei care și-au asumat decizii în momente cruciale pentru o întreagă nație, personaje asupra cărora nu s-au pus de acord nici măcar istoricii. dar așa-i românul, el se pricepe la altele.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-12-18 13:18:34
         
 
  Domnule Recheșan, exersați cultura dialogului, respectul față de alteritate și renunțați la vindicativismul care vă face rău. Aici sau în altă parte. Eu mă amuz când vă văd așa inflamat Deveniți atât de vulnerabil că ajung să empatizez cu domnia voastră. Succes!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2017-12-18 13:03:26
         
 
  Nu e deloc în regulă;ați deschis cutia pandorei și abuzați de calitatea efemeră de patron ca să dați lecții de sobrietate și obiectivism;nimic mai fals, poate reforma justițiară a escrocilor pe care-i aplaudați!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-12-18 12:56:34
         
 
  O să îl revăd, multumesc pentru observații!
Scena cu targa s-a petrecut chiar într-un spital românesc și asta am căutat să spun, dar posibil să nu fi fost suficient de clar.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-12-18 12:54:23
         
 
  În regulă. Fracul literar nu vă vine bine! Poate la o nouă revenire, după exerciții, veți fi mai adecvat. Acum vă aflați într-un loc nepotrivit imaginii pe care încercați să o livrați.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2017-12-18 12:47:51
         
 
  doamna Ștefan, comunicați-i, vă rog, dlui Corbu că ar trebui să opereze o sancțiune:în primul rînd dvoastră care vă permiteți să mă insultați...apoi mie, dacă mai are timp; îmi permit și eu să mă delimitez de sporovăielile cu iz de mahala,autoexcluzîndu-mă de pe sait.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-12-18 12:42:32
         
 
  Comentariul meu se referă la valoarea literară a textului de mai sus, contextualizat, precum și la revrberațiile sale textuale. Și, sper eu,am surprins esența textului și procedura stilistică menită a-l face valid. Evident, ca orice comentariu critic, relevă o atitudine subiectivă, față de text și decriptarea mecanismelor care valorizează textul. Și care îl fac sau nu literatură. Un text literar nu este text comunicațional stricto sensu. Este altceva. Este acel discur care violentează banalul,fotograficul. Și conferă o anumită semnificanță decelabilă perceptiv de către lector. Lector mai mult ori mai puțin avizat. Cheia de lectură Ipingescu este una inadecvată uni text literar.

Surpinzătoare imbecilitatea perceptivă, metatextuală, a domnului colrg Recheșan, care excede limita bunului simț critic și își permite insanitatea: ”dovedirea printr-un raționament primitiv și subiectiv mi se pare o gafă sau o opinie dincolo de limita unei exprimări coerente, așa cum și articolul denigrator și dovezile ,,trădării" regale mi se par o denaturare mai mult decît evidentă! nu pot să remarc decît atît: minciuna stă cu dl Corbu la masă, fără ca acesta să posede însemne regale, ci doar pe cele ale alianței politice cryptocomuniste la care a aderat!

Mă delimitez de suburbaniasmul unui asemenea gest exclusiv declarativ, părerologic și fără suport rațional.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2017-12-18 12:37:32
         
 
  da, l-am citit;dincolo de accentele autobiografice, dramatice e o disfuncționalitate temporală, a acțiunii și impresiilor care nu mi-a plăcut.plus o serie de imagini inadecvate cum ar fi scena cu tîrîtul cadavrului la morgă, chestie care mai degrabă se potrivește spitalelor românești decît celor ungurești.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-12-18 12:37:25
         
 
  Dan Recheșan, te-ai uitat cumva pe textul pe care l-am postat acum câteva zile intitulat "Cele două case"?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-12-18 11:44:55
         
 
  P.S. De altfel, acesta este factorul care mi-a prilejuit incursiunea în lumea cozilor.
Nu am putut să nu remarc deosebirea, de la solemnitatea momentului până la calitatea oamenilor. Chiar statul la rând, orele petrecute în liniște și pietate a devenit în sine ceva profund. Mi-am amintit cu această ocazie de o altă coadă la care am stat (și pe care voiam și o voi include în text) la un călugăr despre care se spune, pe drept cuvânt, că este văzător cu duhul. Tot o întâmplare mi-a călăuzit pașii acolo cât să văd că așteptarea în sine însemna o confesiune.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-12-18 11:08:37
         
 
  Domnule Corbu, ceea ce m-a impresionat la înmormântarea Regelui a fost decența absolută.
Am stat "la coadă" pentru a-mi prezenta omagiile fără să-mi fi propus acest lucru. Fusesem cu două zile înainte la Palatul Regal pentru a aprinde o lumânare. Întâmplarea, pura întâmplare mi-a condus din nou pașii acolo. Voiam doar să fac câteva fotografii cu oamenii care stăteau la rând pentru Rege, după care m-am decis să rămân. Impresionat de ce am văzut acolo. Printre altele de faptul că, întrucât burnița mărunt și, în ciuda faptului că se anunțase închiderea la orele 24.00, cei care s-au ocupat cu organizarea evenimentului au hotărât să ne introducă pe toți în Palat unde coada a luat forma șerpuită pe care o vedem la aeroport la check-in, ca să putem încăpea toți. Palatul, redecorat cum a fost înainte vreme, este un exemplu de bun-gust și bun-simț, caracteristica de bază fiind intimitatea, nu opulența.
În rest, nu pot spera decât ne vom informa toți cum se cuvine întrucât ni s-au furnizat o grămadă de informații trunchiat. Iar raționamentul, precum bine știți, oricât de valid ar fi, depinde, pentru a putea ajunge la o concluzie corectă, de adevărul premizelor.
Acest text este scris dintr-o bucată și postat imediat după ce l-am finalizat, fără a apuca să-i fac corectura, pentru a fi cât mai aproape de momentul în care au avut loc evenimentul. Cu siguranță îl voi dezvolta.
Multumesc, Gheorghe Recheșan!
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-12-18 10:37:46
         
 
  vot pt. sinceritatea evidentă.
intenționam să comentez ceva și despre substratul acestei sincerități, dar opinia frustră și tranșantă a dlui Corbu, transmisă și pe acesată cale de către purtătoarea de cuvînt, distinsa Elena Ștefan,excesiv de personală pt un sait literar m-a oprit. citez:,,fabuloasa și emoționala coadă de adio la catafalcul unui rege controversat și, după mulți, dovedit drept trădător!"
dovedirea printr-un raționament primitiv și subiectiv mi se pare o gafă sau o opinie dincolo de limita unei exprimări coerente, așa cum și articolul denigrator și dovezile ,,trădării" regale mi se par o denaturare mai mult decît evidentă! nu pot să remarc decît atît:minciuna stă cu dl Corbu la masă, fără ca acesta să posede însemne regale, ci doar pe cele ale alianței politice cryptocomuniste la care a aderat!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-12-18 09:33:46
         
 
  Textul cu frișcă literară propagandistică


Ușor tezist cu nuanțe descriptiviste de natură realist-socialist[ și realist capitalist[. Un fel de prolegomene pentru actul final: fabuloasa și emoționala coadă de adio la catafalcul unui rege controversat și, după mulți, dovedit drept trădător. Dar aspectul nu contează. Fabuloasa coadă acoperă semnificații individuale care par a sublima toate traumele existențiale generate de celelalte tipuri de cozi care au marcat devenirea socială a românilor. Ca și cum fenomenul ar fi un dat, o creație exclusiv a noastră. Și care ne-ar putea, istoric vorbind, culpabiliza în fața lumii și a eternității. Când, se știe, fenomenul cozii este unul universal. La cozile la alimente britanicii au renunțat prin anii 60, nemții cam la fel. Etc.

Poate ar fi meritat adus în plan textual și fenomenul cozilor la gratuități și deschiderea de magazine din epoca modernă. Ca inserție de tip crescendo al manifestărilor cozilor turbulente.

Prin urmare, coada ca fenomen social, este unul tranzitiv. A cărei tranziție se face de la spațiu la spațiu de la epocă la epocă. Nu este un fenomen specific vremurilor apuse ale românilor ori chiar vremurilor actuale ale românilor. Și doar ale românilor! Cum ușor tezist se încearcă a fi sugerată. Este un fenomen omniprezent care, în plan generic, are următoarea motivație: necesitatea distribuirii ordonate, în anumite limite, de resurse ori stări emoționale limitate cantitativ sau temporal.

Cu toată simplitatea aparentă, textul răspunde unui plan de scriitură de tip Bolero (piesa muzicală a lui Ravel) bine elaborat și bine pus în pagină. Se pornește, lamento, de la coada frustrantă percepută prin ochii și mintea copilului și se ajunge la ”coada elogiu” din finalul apoteotic. În care media este inundată de povestea regelui ”pus să abdice” rege care iată, dîn sicriu, pur și simplu, ca percepție, ne culpabilizează și pe care îl ”descoperim” [noi cei de la coadă] ca fiind UNSUL adică acela care ne-a iubit, ne-a dorit pe noi cei care,se subânțelege, nu-l merităm (nu ne vrea nimeni) Avem de-a face cu un triș stilistic de tip sinecdocă. Pentru că acel ”descoperim”, extensiv ca fond și conținut, poate fi și este neadevărat. Da, a fost o mulțime dar dar,la scara numerelor mari, care definesc o societate, a fost, totuși, o mulțime mică. Înșelătoare. Să ne amintim milionul de oameni de la prima venire publică post decembristă a regelui. Un iluzoriu milion care s-a evaporat, aproape imediat, după ce curiozitatea românilor a fost satisfăcută.

Pe ansamblu, exceptând ușorul tezism și excesivul elogiu, textul este unul meritoriu.

PS. Da,sunt câteva typo în prima parte a textului. Trebuie corectate.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2017-12-18 04:23:04
         
 
  P.S. Nu am apucat să corectez textul, îmi cer scuze anticipat dacă s-au strecurat greșeli cu rugămintea ca, dacă le observați, să mă atentionati.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-12-17 18:28:48
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23815
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE