|
|
|
|
|
|
|
|
|
Suturi |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
Într-o zi fratele meu și-a ascuns fața.
Întocmai ca un melc care se pitește în cochilia lui
și nu mai vrea să iasă afară.
La început își punea mâna pavăză
de parcă i-ar fi intrat soarele în ochi.
Dar și când era vremea mohotărâtă
el rămânea tot cu mâna așa.
Și de-abia atunci îți dădeai seama că
a început să se ascundă în spatele degetelor
precum copiii mici când se supără
și nu vor să-i mai vezi.
Ăsta e un detaliu pe care nu-l poți observa
decât dacă te uiți foarte atent.
Pentru că nu prea îți dă voie să intri
înlăuntrul lui.
Ca orice melc pe care nu-l poți convinge cu niciun chip
să te primească la el în căsuță.
Oricât de aproape i-ai fi.
Ci stă ghemuit acolo singur singurel.
Și nu mai știu cum să fac e foarte greu să vorbești cu cineva care nu mai are față.
Chiar dacă acel cineva este fratele tău.
Când eram mici mă invidia pentru rana mea
deoarece mă apropia mai mult de mama.
Și ar fi vrut să fi avut el accidentul în locul meu ca să stea mai mult împreună cu ea.
Pentru că la început mama se interna împreună cu mine
ca să mă doară mai puțin cusăturile
de la pleoape.
Iar el rămânea singur acasă și i se făcea dor.
Și nu știa cum să spună că vrea și el să vină cu noi.
Ca să i se facă și lui operație, iar mama să-l mângâie ca pe un pui rănit.
Cu cât copiii au chipurile mai schimonosite,
cu atât dragostea mamelor este mai mare.
Ca și la puii de pasăre care, atunci când sunt urâți și nu au pene,
mamele lor vin cât pot de des la ei
ca să îi iubească.
Iar ei se fac pufoși de la căldura mamei lor.
Dar fratele meu a crescut prea mare
ca mama să se mai poată opera împreună cu el.
Și să îl mângâie atunci când i se umezesc pansamentele.
Cu toate că ea îl iubește tot ca pe un pui de pasăre.
Și inima îi e toată numai suturi
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
??? |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2017-11-26 20:24:52 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Exercițiu de lectură
Un verbiaj exagerat sufocă poemul. O pletoră de prepoziții, conjuncții, explicativisme, redundanțe și atele nu lasă poemul să zboare. Lectorul, oricare lector se simte vexat de acest lest textual și, cu siguranță, după câteva astfel de sintagme întâlnite, exagerat, renunță. Nu mai vorbesc de lectorul avizat!
Într-un poem, ideile se expun cu economie de mijloace. Și se vizează creativitatea, novativitatea. Atât pentru spunere și semnificație cât și pentru idei și haloul lor ideatic.
O foarfecă lirică și critică este obligatorie pentru acest text.
Ca exercițiu de lectură, cu delicatețe și, oarecum, concesiv, propun autorului o variantă dezburuienată. O încercare de esențializare. Prin eliminarea surplusului de material și eliberarea statuii textuale captive. Sigur, este un exercițiu. O sugestie. Autorul poate opta și pentru alte soluții. Fondul observațiilor mele îl constituie necesitatea ca, din acest text, sufocat, să se obțină un poem.
Șuturi
Într-o zi fratele meu și-a ascuns fața.
Întocmai unui melc retras în cochilie
ce nu mai vrea să iasă
Își punea mâna pavăză
de parcă i-ar fi intrat soarele în ochi.
Când era vremea mohotărâtă
rămânea tot cu mâna așa.
Îți dădeai seama
a început să se ascundă în spatele degetelor
precum copiii mici când se supără
și nu vor să-i mai vezi.
Detaliu pe care nu-l poți observa
decât dacă te uiți foarte atent.
Pentru că nu prea îți dă voie să intri
înlăuntrul lui.
Ca orice melc pe care nu-l poți convinge cu niciun chip
să te primească la el
oricât de aproape i-ai fi.
Stă ghemuit acolo singur
E foarte greu să vorbești cu cineva care nu mai are față.
Chiar dacă acel cineva este fratele tău.
Când eram mici mă invidia pentru că rana mea
mă apropia mai mult de mama.
Și ar fi vrut să fi avut el accidentul în locul meu
să stea mai mult împreună cu ea.
Pentru că la început mama se interna împreună cu mine
să mă doară mai puțin cusăturile
Rămânea singur acasă și i se făcea dor.
Nu știa cum să spună că vrea să vină cu noi.
Să i se facă operație, mama să-l mângâie ca pe un pui rănit.
Cu cât copiii au chipurile mai schimonosite,
cu atât dragostea mamelor este mai mare.
Puii de pasăre, atunci când sunt urâți,
mamele lor vin cât pot de des la ei
să îi iubească.
Se fac pufoși de la căldura mamei.
Fratele meu a crescut prea mare
ca mama să se mai poată opera împreună cu el.
Să-l mângâie atunci când i se umezesc pansamentele.
îl iubește tot ca pe un pui de pasăre
Inima ei numai suturi
PS. Nu am intenționat să comentez acest text. Doar insistența autorului m-a determinat să o fac.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2017-11-26 17:39:05 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Care are timp și chef să arunce un ochi: Vi se pare mai în regulă variantă asta? Poate că într-adevăr sunt lucruri care ar trebui scoase;
Într-o zi fratele meu și-a ascuns fața.
La început își punea mâna pavăză
de parcă i-ar fi intrat soarele în ochi.
Dar și când era vremea mohotărâtă
el rămânea tot cu mâna așa.
Și de-abia atunci îți dădeai seama că
a început să se ascundă în spatele degetelor
precum copiii mici când se supără
și nu vor să-i mai vezi.
Întocmai ca un melc pe care nu-l poți convinge cu niciun chip
să te primească la el în căsuță.
Oricât de aproape i-ai fi.
Ci stă ghemuit acolo singur singurel.
Și nu mai știu cum să fac e foarte greu să vorbești cu cineva care nu mai are față.
Chiar dacă acel cineva este fratele tău.
Când eram mici mă invidia pentru rana mea
deoarece mă apropia mai mult de mama.
Și ar fi vrut să fi avut el accidentul în locul meu ca să stea mai mult împreună cu ea.
Pentru că la început mama se interna împreună cu mine
ca să mă doară mai puțin cusăturile
de la pleoape.
Iar el rămânea singur acasă și i se făcea dor.
Și nu știa cum să spună că vrea și el să vină cu noi.
Ca să i se facă și lui operație, iar mama să-l mângâie ca pe un pui rănit.
Cu cât copiii au chipurile mai schimonosite,
cu atât dragostea mamelor este mai mare.
Ca și la puii de pasăre care, atunci când sunt urâți și nu au pene,
mamele lor vin cât pot de des la ei
ca să îi iubească.
Iar ei se fac pufoși de la căldura mamei lor.
Dar fratele meu a crescut prea mare
ca mama să se mai poată opera împreună cu el.
Și să îl mângâie atunci când i se umezesc pansamentele.
Cu toate că ea îl iubește tot ca pe un pui de pasăre.
Și inima îi e toată numai suturi
|
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2017-11-26 14:40:17 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
bunicel.cîteva lungimi inutil-explicative.fără ele mesajul ar fi nealterat.nu-mi place invenția lexicală mohotărâtă.
dar în ansamblu de * |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2017-11-22 10:57:13 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|