PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
cosmonauții Text postat de Florentin Sorescu Lada studioului era locul nostru de refugiu, acolo ne ascundeam eu şi cu frati-meu când eram supărați şi nu mai găseam nicio ieşire, ne aşezam înlăuntru ei ca într-o navă spațială pregătiți de marea lansare, de acolo vedeam stelele cum se înşiră rotunde şi mari ca nişte portocale, Carul Mic Carul Mare Constelația Orion plus o grămadă de alte planete pe care de-abia aşteptam să le descoperim, niciodată nu le-am văzut strălucind mai tare decât  în cutia aceea mică de lemn de la capătul patului, odată mama ne-a certat pentru că am cumpărat de toți banii pe care îi mai aveam banane după ce stătuserăm ore întregi la coadă în frig, degeaba i-am explicat noi că sunt ultimele de pe această planetă în care nu va mai exista niciun supraviețuitor şi că trebuie să ne luăm zborul cu naveta noastră cât mai e timp, multe lucruri  îi scăpau chiar şi ei, ne gândeam cu groază ce va zice tata când se va întoarce acasă şi va afla, îl urmăream speriați prin găurile cu care era prevăzută uşița de lemn pentru a putea fi deschisă, dar el a început să râdă ca de o glumă bună, spunând "Ia uite, dulapul ăla a făcut ochi", după care a continuat mai mult în şoaptă "Nici nu îți dai tu seama câtă dreptate au copiii ăştia ai noştri, în curând nu va mai fi niciun supraviețuitor pe meleagurile acestea din care a început să dispară orice formă de viață, lasă-i măcar pe ei să-şi ia zborul de-aici", chiar în acele vremuri erau începuturile Glorioasei Epoci de Aur în care România pusese la punct cel mai performant program spațial, nicăieri nu aveai să mai vezi atâția visători luându-și zborul spre altă lume de pe această planetă pustie, rece şi grea în care nu mai ştii cine a rămas şi cine a plecat   Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   alegoria e interesanta, dar lipseste ceva, nu stiu ce. ceva-ul ala fara de care orice confesiune nostalgica devine siroapa.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-11-10 09:50:30 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE