FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
cosmonauții
Text postat de Florentin Sorescu
Lada studioului era locul nostru de refugiu,
acolo ne ascundeam eu și cu frati-meu
când eram supărați
și nu mai găseam nicio ieșire,
ne așezam înlăuntru ei
ca într-o navă spațială
pregătiți de marea lansare,
de acolo vedeam stelele cum se înșiră
rotunde și mari
ca niște portocale,
Carul Mic Carul Mare
Constelația Orion
plus o grămadă de alte planete
pe care de-abia așteptam
să le descoperim,
niciodată nu le-am văzut strălucind mai tare
decât  în cutia aceea mică
de lemn
de la capătul patului,
odată mama ne-a certat pentru că am cumpărat
de toți banii pe care îi mai aveam
banane
după ce stătuserăm ore întregi la coadă
în frig,
degeaba i-am explicat noi că
sunt ultimele de pe această planetă
în care nu va mai exista niciun supraviețuitor
și că trebuie să ne luăm zborul cu naveta noastră
cât mai e timp,
multe lucruri  îi scăpau
chiar și ei,
ne gândeam cu groază ce va zice tata
când se va întoarce acasă
și va afla,
îl urmăream speriați
prin găurile cu care era prevăzută
ușița de lemn
pentru a putea fi deschisă,
dar el a început să râdă
ca de o glumă bună, spunând
"Ia uite, dulapul ăla
a făcut ochi",
după care a continuat
mai mult în șoaptă
"Nici nu îți dai tu seama
câtă dreptate au
copiii ăștia ai noștri,
în curând nu va mai fi niciun supraviețuitor
pe meleagurile acestea
din care a început să dispară
orice formă de viață,
lasă-i măcar pe ei să-și ia zborul
de-aici",
chiar în acele vremuri erau
începuturile Glorioasei Epoci
de Aur
în care România pusese la punct
cel mai performant program
spațial,
nicăieri nu aveai să mai vezi
atâția visători luându-și zborul
spre altă lume
de pe această planetă pustie, rece și grea
în care nu mai știi cine a rămas
și cine a plecat








 
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  alegoria e interesanta, dar lipseste ceva, nu stiu ce. ceva-ul ala fara de care orice confesiune nostalgica devine siroapa.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-11-10 09:50:30
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE