FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ca la carte
Text postat de Florentin Sorescu
Cică generalul Averescu, în primul război mondial, ar fi dat ordin să se sape latrine. Probabil experiența din războaiele balcanice, când românii au murit pe capete fără să se fi tras asupra lor vreun foc de armă, răpuși de tifos și alte asemenea boli nobile, l-a făcut să ia această decizie înțeleaptă.
Venit în inspecție pe front, ține neapărat să vadă cu proprii ochi cum s-a executat marea lucrare.
Șeful de Stat Major îl duce frumos la locul cu pricina, generalul îi măsoară cu ochi scrutători adâncimile și trage concluzia:
- Totul e bine și frumos, făcut ca la carte. Dar, dacă vedeți voi vreun căcățel aici, eu îl mănânc!
Ei bine, istoria cu ale ei și noi cu ale noastre. Anii au trecut și, nu știu cum se face, dar acu' vreo 2-3 ani mă dau în vorbă cu o rudă a neveste-mii. Țăran de origine,  angajat între timp, prin nu se știe ce alambicărie a sorții,  la  o firmă de construcții.
Și, cum ne șade bine nouă, românilor, ne așezăm în bătătură ca să dezbatem problemele țării . Dând din una în alta, îmi povestește, printre altele, cum societatea la care lucra a primit niște finanțări pentru ecologizare. Mai precis, trebuia să facă mai multe haznale din beton armat pentru ca țăranii să pună acolo bălegarul de la animale.
- Am turnat vreo opt, zice el scobindu-se în nas. Ca la carte. Problema e că ne trezim, tam-nisam, cu o comisie comunitară hotărâtă să verifice cum s-au folosit fondurile europene.
Agitație mare, tămbălău. Primăria aleargă de la unul la altul să vadă ce s-a întâmplat cu impunătoarele construcții din beton armat, că pe cine mai interesase ce s-a făcut cu ele? Când, ce să vezi? Unul își făcuse coteț de găini, altul pivniță... De, fiecare după nevoi.
Într-un final aflăm că mai exista una pe câmp care rămăsese intactă, Dumnezeu știe ce-o fi căutat pe-acolo... Treaba e că de câteva zile se pusese pe plouat și se făcuse o noroială cumplită,  că nici câinele nu îndrăznea să mai iasă afară din coteț. Dar ăștia, nimic! Voiau musai s-o vadă. Și-au tras niște cizmoace până la genunchi și au purces hotărât prin zloată, cu tot alaiul de la primărie după ei, la locul cu pricina. Ba au luat și un traducător, că ai noștri nu cunoșteau pic de franceză, iar ei, pic de română. O fetișcană numai zâmbete și dichisită nevoie mare, de parcă ar fi mers la petrecere, nu pe câmp.
- Când au ajuns, continuă el după ce se duse să se ușureze după un gard,  iacătă și minunea! Au cercetat-o atent, au măsurt-o pe toate părțille... Ce mai, domn'e, lucrare de lucrare, făcută ca la carte. Noi ne țineam tare mândri de lucrătura noastră, dar ei păreau mai degrabă nemulțumiți. Tot strâmbau din nas și comentau de zor în franceza lor.
Fata pe care o luaseră după ei, din rumenă ce era, făcea fețe fețe. I se aprinseseră obrăjorii de ziceai că e rușinea întruchipată. Parcă nici de noroi nu-i mai păsa.
- Ei, cum li se pare? întreabă domn primar trăgând-o mai la o parte olecuță îngrijorat. E bine lucrată, nu? Am folosit beton de cea mai bună calitate.
- Da, spuse ea fâstâcindu-se. Zic că este făcută conform tuturor standardelor de calitate. Dar sunt nemulțumiți că înăuntru nu e nici pic de... nici pic de...
- Răhățel? întrebă domn primar luminându-se dintr-o dată la față. Ei, asta ar mai fi: Să stricăm frumusețe de lucrare umplând-o cu deșertăciuni. Și de unde, mă rog, să le găsim?! Nu vedeti că pe-aici nu se pàntecărește nici urmă de animal?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Formula diminutivată, în gura unui mareșal, este necredibilă. Apreciez buna intenție. Cred că varianta sugerată, cu nota de subsol ar fi mai adecvată.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-11-06 03:08:22
         
 
  Se poate scrie ecoliterar! Imi aduc acum aminte de un taran de la mine din sat, 'nea Enache, care se supara cumplit daca il apelam cu porecla "baciul", dar care stia o groaza de mascari versificate, unele din ele foarte porcoase, dar altele care ar putea fi premiate din punct de vedere..."ecoliterar", ca de pilda (citez din memorie): "marita-ma, mama mea, ca s-a facut cat a ta, de le punem la masura, e mai larg-a mea la gura", Se intelege tot ce zic? Inseamna ca nu sunt peltic, nu?
 
Postat de catre sters sters la data de 2017-11-05 13:32:55
         
 
  M-am ras, că trebuie să plec. Și în timp ce mă rădeam, imaginam următoarea replică. Citez din memorie: ”Știu că personalitățile accentuate au și un orgoliu exacerbat. Știu că se pot imagina situații în care, în loc să se rezolve problema, aceasta să fi dusă în derizoriu, în ridicol, în absurd.

Mai știu că a mfăcut tot ce mi-a trecut prin cap pentru soluționarea acestei situații cu potențial conflictogen evident. De asemenea știu că am rugat, am atenționat, am explicat, am expus consecințele și chiar, am oferit soluții. Dacă voință nu e nimic nu e. Prin urmare, vă mai acord doă zile de reflecție. Ungurii au un provrb: înainte să iei o decizie importantă dormi de două ori. Dacă nici după acest time out textul nu intră în legalitate îl voi șterge eu. Amicus Sorescu sed magis amica ecoliteratura” Să înțeleg că replica a devenit superfluă? Din păcate, chiar trebuie să plec. Pe mai târziu.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-11-05 11:38:09
         
 
  Mi-ați dat o idee colosală, domnule Corbu! În varianta asta sună superhaios. Merită valorificată.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-11-05 11:14:50
         
 
  Mulțumit acum?  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-11-05 11:04:56
         
 
  Cică generalul Averescu, în primul război mondial, ar fi dat ordin să se sape latrine. Probabil experiența din războaiele balcanice, când românii au murit pe capete fără să se fi tras asupra lor vreun foc de armă, răpuși de tifos și alte asemenea boli nobile, l-a făcut să ia această decizie înțeleaptă.
Venit în inspecție pe front, ține neapărat să vadă cu proprii ochi cum s-a executat marea lucrare.
Șeful de Stat Major îl duce frumos la locul cu pricina, generalul îi măsoară cu ochi scrutători adâncimile și trage concluzia:
- Totul e bine și frumos, făcut ca la carte. Dar, dacă vedeți voi vreun căcuț aici, eu îl mănânc!
Ei bine, istoria cu ale ei și noi cu ale noastre. Anii au trecut și, nu știu cum se face, dar acu' vreo 2-3 ani mă dau în vorbă cu o rudă a neveste-mii. Țăran de origine,  angajat între timp, prin nu se știe ce alambicărie a sorții,  la  o firmă de construcții.
Și, cum ne șade bine nouă, românilor, ne așezăm în bătătură ca să dezbatem problemele țării . Dând din una în alta, îmi povestește, printre altele, cum societatea la care lucra a primit niște finanțări pentru ecologizare. Mai precis, trebuia să facă mai multe haznale din beton armat pentru ca țăranii să pună acolo bălegarul de la animale.
- Am turnat vreo opt, zice el scobindu-se în nas. Ca la carte. Problema e că ne trezim, tam-nisam, cu o comisie comunitară hotărâtă să verifice cum s-au folosit fondurile europene.
Agitație mare, tămbălău. Primăria aleargă de la unul la altul să vadă ce s-a întâmplat cu impunătoarele construcții din beton armat, că pe cine mai interesase ce s-a făcut cu ele? Când, ce să vezi? Unul își făcuse coteț de găini, altul pivniță... De, fiecare după nevoi.
Într-un final aflăm că mai exista una pe câmp care rămăsese intactă, Dumnezeu știe ce-o fi căutat pe-acolo... Treaba e că de câteva zile se pusese pe plouat și se făcuse o noroială cumplită,  că nici câinele nu îndrăznea să mai iasă afară din coteț. Dar ăștia, nimic! Voiau musai s-o vadă. Și-au tras niște cizmoace până la genunchi și au purces hotărât prin zloată, cu tot alaiul de la primărie după ei, la locul cu pricina. Ba au luat și un traducător, că ai noștri nu cunoșteau pic de franceză, iar ei, pic de română. O fetișcană numai zâmbete și dichisită nevoie mare, de parcă ar fi mers la petrecere, nu pe câmp.
- Când au ajuns, continuă el după ce se duse să se ușureze după un gard,  iacătă și minunea! Au cercetat-o atent, au măsurt-o pe toate părțille... Ce mai, domn'e, lucrare de lucrare, făcută ca la carte. Noi ne țineam tare mândri de lucrătura noastră, dar ei păreau mai degrabă nemulțumiți. Tot strâmbau din nas și comentau de zor în franceza lor.
Fata pe care o luaseră după ei, din rumenă ce era, făcea fețe fețe. I se aprinseseră obrăjorii de ziceai că e rușinea întruchipată. Parcă nici de noroi nu-i mai păsa.
- Ei, cum li se pare? întreabă domn primar trăgând-o mai la o parte olecuță îngrijorat. E bine lucrată, nu? Am folosit beton de cea mai bună calitate.
- Da, spuse ea fâstâcindu-se. Zic că este făcută conform tuturor standardelor de calitate. Dar sunt nemulțumiți că înăuntru nu e nici pic de... nici pic de...
- Răhățel? întrebă domn primar luminându-se dintr-o dată la față. Ei, asta ar mai fi: Să stricăm frumusețe de lucrare umplând-o cu deșertăciuni. Și de unde, mă rog, să-le găsim?! Nu vedeti că pe-aici nicio vită nu se pântecărește?
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-11-05 11:01:38
         
 
  Erată: Reclama spuea: ”Îi fac din tastatur㔠Ce ți-e și cu memoria asta. De la o vreme funcționează selectiv!  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-11-05 10:53:12
         
 
  Dacă trecem peste un presupus și accentuat, orgoliu, problema este simplă și se rezolvă din taste. Cum spunea pe vremuri o reclamă! ”Îi fac din taste” era expresia din reclamă.

Cuvântul incriminat apare în două locuri. Să vedem, pierde textul din valoare dacă se procedează, de exemplu așa?

”- Totul e bine și frumos, făcut ca la carte. Dar, dacă vedeți voi vreun c...* aici, eu îl mănânc!

- Totul e bine și frumos, făcut ca la carte. Dar, dacă vedeți voi vreun * aici, eu îl mănânc!

- Totul e bine și frumos, făcut ca la carte. Dar, dacă vedeți voi vreun rahat* aici, eu îl mănânc!”

*Sursele noastre spun că, mareșalul, ca orice tip cazon, era frust în exprimare. Termenul folosit a fost unul neaoș, direct, fără ocolișuri. Dar caracterul ecoliterar al acestui spațiu, ne împiedică să-l redăm. Însă, cititorul, cu siguranță, intiește exprimarea celebrului personaj.

La fel pentru cea de-a doua folosire. ”Să stricăm frumusețe de lucrare umplând-o cu scârnă.~

Sigur, pot fi și alte soluții. Creativitatea autorilor este nelimitată. Voință să fie.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-11-05 10:35:56
         
 
  Domnule Cristescu, este un citat, repet!
Asta pe de o parte. Pe de altă parte, un militar vorbește militărește. La fel și un primar, cel puțin cei de pe la noi care vorbesc și semnează fix ca... primarii.
Mie mi se pare că duceți până la absurd o idee, cu atât mai mult cu cât scris sau subînțeles este fix același lucru.
Faceți ce doriți cu acest text, este site-ul dvs, în definitiv. Care va reintra, cât de curând, în obișnuita-i letargie.
 
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-11-04 23:33:21
         
 
  Poate fi înlocuit cu ”...”  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-11-04 22:19:19
         
 
  domnule Cristescu, "caca" merge ? e plin de candoarea copilariei. zic si eu. schimba, mai Florentine.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2017-11-04 20:48:43
         
 
  Este ultima rdată când vă rog. Dacă am spus că aici nu se publică texte având cuvinte vulgare, ei bine, așa rămâne. Nu se publică texte care conțin cuvinte vulgare. Indiferent cui ar aparține.

Știți că am mijloacele tehnice să întronez normalitatea. Și, evident, o voi face.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-11-04 20:33:09
         
 
  Cum să intervin într-un citat? Dacă ă spus "căcar", căcat rămâne!🤣🤣🤣 Nu putem noi să intervenim îbtr-o atât de glorioasă istorie.  
Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2017-11-04 20:25:07
         
 
  Nu vorbim aici de normalitatea fiziologică. Aici, în acest spațiu, în care au curs râuri de caractere pe marginea ecoliteraturii, vorbim de ecoliteratură. O parte a literaturii, de fapt cea mai mare, în care cuvintele vulgare, asumat și voluntar, nu sunt utilizate. Textele care conțin cuvinte vulgare pot fi postate oriunde altundeva dar nu aici. Știți bine că aceasta este exigența acestui site literar. De ce provocați? De ce mai insistați? Credeți cumva că mi-am schimbat opiniile? Că am cedat un milimetru în această direcție? Nici vorbă! Cu toate riscurile. Am fost elegat și rămân. Vă rog să înlocuiți acel cuvânt. Nu mai detaliez. Mă adresez unor oameni maturi.

Vă mulțumesc.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-11-04 19:57:05
         
 
  poat c㠄căcatul” e normalitatea!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2017-11-04 19:36:52
         
 
  Din păcate, textul încalcă regulile site-ului. Rog intrarea în normalitate. Mulțumesc.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2017-11-04 18:34:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE