FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
condeiul poetului
Text postat de Dumitru Cioaca
eu am condei-condei, nu doar o bruma,
cum tu incerci, flamando, ca o lele,
jignindu-l, sa-l atati spre srieri grele,
din care-ai vrea o cat mai mare suma.

deci cand imi spui ca nu-i prea bun de rele,
io-n mine rad, gandind ca faci o gluma,
ca numai ieri, era s-o fac postuma,
de nu-l opream din scris, pe fina lui Pandele.

dar de m-asculti, si-atunci cand nu-i mai vine,
sa-ti srie epopeea care-o vrei,
de mie-mi dai un vin din cele fine,

si te mai rogi, zmerita, si la zei,
sa ti se dea doar ce ti se cuvine,
lui, amintindu-si cine-i, scrisul ii revine...


Parodie dupa:
"Din condei..."
de Sanda Nicucie

Te vreau întins în lanul plin de brumă
Și devorat de patimile mele.
De nu întreg, măcar pe bucățele
Să îți compun o operă postumă.

Să te încondeiez prin toate cele,
Să protestezi viclean, după cutumă
Și să zâmbești ca de o bună glumă
Când te cuprind în mreje ca-n atele.

Și-apoi, de nu va fi să-ți fie bine
Și nu vei ști nici unde și ce vrei,
Nici dacă pleci și nici ce te reține

Și nici sfârșeala asta nu știi ce-i,
Dar ai să fugi cât poti din rău de mine,
Am să te-ntorc legat doar din … condei.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120447
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE