FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Fața Morgana
Text postat de Andrei Ghejan
Fața Morgana era o cucuvea în toate sensurile, mai puțin unul: era reîncarnată într-un ”el-fecioară”. Arătarea, frumos ambalată într-un penaj sclipitor de fațadă, cât se poate de prietenoasă și sociabilă la prima vedere, se ciocnește de tine absolut întâmplător, prevalându-ți toate scuzele pentru nefericitul incident , odată cu onorurile oferite pentru noua ta calitate de victimă... de care încă nu știi. Exact precum un coșmar autentic din perioada post-inocentă în tranzit spre responsabilitate pe care însă îl retrăiești de data asta ”live”, upgradat cu noile piedici și necazuri pe care altfel nu le-ai fi avut, Fața îți schimbă macazul după principiul ”Morgana”, ca un adevărat vânzător de iluzii ce este, acționând asupra ta cu zâmbetul pe buze și un singur scop: propriul interes, dominant și absolut. Că te nenorocește, sau îți transformă viața într-o veritabilă și perpetuă disproporție de ceea ce obișnuiai să numești normalitate cu bune și rele, către preponderent rele, e prea puțin important pentru cucuveaua proaspăt arătată, mergând până la deloc. N-are nici o ”gară”. Mustrările de conștiință sunt inexistente indiferent de consecințe, sau răul produs pentru atingerea scopului. Ochii ăia mari și sticloși nu sunt obișnuiți decât cu noaptea, întunericul fiind mediul ei preferat, iar lumina, mai ales dacă e a altora o deranjează, deși îți lasă impresia că se bucură pentru tine. Paradoxal, sclipiciul ei devine camuflaj nu numai când vânează, dar și când e vânată. Pașii, calculați cu multă atenție și premeditați devin elocvenți. E un perfecționist în acest sens. Brusc telefonul la care auzeai de fiecare dată dovezile de prietenie nu mai are interlocutor. Mutualitatea, ori de care ar fi fost până ți-a tras-o, s-a transformat în muțenie. Rămâi cu grijile ce se vor transforma cât de curând în pagubă și un țârâit lung în ureche ce se termină invariabil cu ”apelantul nu poate fi contactat”. Robotul ăla nu știe încă să zică ”prostule”, măcar ca premiu de consolare. În traducere liberă: ” ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc singur”. Ce-ar mai fi de adăugat? Poate doar cuvintele lui tata: ”nimic nu mă sperie mai rău decât o mărire de salariu când nimeni n-a cerut-o”. De mărirea de pensie n-a apucat... nici de pensie. Dumnezeu să-l ierte!... nu pe tata... pe tata l-a iertat demult.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE