|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | ... |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Maria Prochipiuc                 |  | 
           
            |  | 
 
 nisip sunt vorbele aruncate celul ce aºteaptã în prag albastrul cerului amestecã frunzele picurând luminã în nopþile cu  lunã nu nu esti tu cel visat nu te crede a fi paºii duºi cândva spre infinit lumina strãfulgereazã dinafarã înãuntru cãutând urmele unor anotimpuri dincolo de august nu sunt  iubita nimãnui nici mãcar a celui care vinde vise mi-am pus doar inima într-un colþ de zâmbet ne-am pierdut ca douã linii paralele în exorcizarea vieþii au vrut sã se vadã altfel nu se puteau despãrþi
 
 
 
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Prefer totusi punctuatia, sau despartirea pe versuri, desi imi place acest text. Imi place in principal fraza asta care o vad ca pe esenta intregului gand: "nu sunt iubita nimãnui nici mãcar a celui care vinde vise mi-am pus doar inima într-un colþ de zâmbet"
 Ca observatie aditionala, cred ca si cand gandim gandim cu punctuatie, pauze, accentuari intonatie...nu?
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              teea mirescu               la data de  
              2004-09-05 19:52:03 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Am mai folosit procedeul acesta incã la 2-3 texte, mãrturisesc cã  l-am vãzut ºi la alþii ºi mi s-a pãrut interesant. Nu  încerc sã copii pe nimeni, doar cã mi-a plãcut ºi... gata.
 Daca tu îi zici confesiune, nu te pot contrazice, nici faptul cã sunt tririle mele amestecate , învãlmãºite  si apoi... pietrificate.
 
 Îþi mulþumesc de trecere!
 
 
 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Maria Prochipiuc               la data de  
              2004-07-06 18:06:02 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Buna Maria! Deschid pagina aceasta si raman putin surprinsa. Vad aici o schimbare de stil, sau poate un experiment, o jonglare a cuvintelor. 
 Am mai intalnit procedeul..eu il vad ca pe o confesiune, o modalitate de revarsare, descarcare de sine, printr-o avalansa de trairi, exprimate in forma lor cea mai pura, de la un capat la altul, fara piedici, pe nerasflate. Lipsa semnelor de punctuatie poate fi justificata prin aceea ca ar putea constitui un obstacol in desfasurarea haotica si fieasca in acelasi timp a textului..
 
 In concluzie, pot spune ca da, ti-a reusit experimentul, desi nu stiu in ce masura iti este caracteristic.
 
 peta.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              l;'l da               la data de  
              2004-07-05 16:49:16 |  |  |