|
|
|
|
|
|
|
|
|
Naos Peak |
|
|
Text
postat de
ionut manea |
|
|
Mă simt în siguranță când sunt singur.
Trenulețele trec grăbite prin Naos Peak,
Orașul nu mai este un oraș.
Măicuțele râd în hohote, înghiontindu-se,
Un băiețel fuge din brațele tatălui său, vremea încă nu a deschis ochii.
Plouă. Mașinile lasă-n urmă benzi de fum. Așa se formează norii negricioși în Naos Peak.
De la geamul meu micuț, deasupra Sfântul Thomass, adulmec oameni transpirați ce se-ntorc de la muncă, femei grăbite-n fuste roșii. Toți sunt cavernoși, ca și cum un vierme invizibil ar cotrobăi dintr-unul în altul, haotic.
Dar nimic nu e întâmplător, turnulețele de peste drum au depășit catedrala,
Soarele, cred că se mută, nu l-am zărit de câteva zile. Fumez. Mă gândesc la Sofie.
Un ipohondru își suflă nasul, are ochii injectați,
O femeie urâtă dansează într-un pahar de sticlă și-i atrage privirea.
Micuțele se joacă cu o broască țestoasă pe trotuar, așa-zisul preot le muștruluiește, trage cu coada ochiului la femeia ce dansează goală în paharul de sticlă.
Apoi se uită-n sus, spre Dumnezeu. Mă descoperă în dosul geamului îngust. Ne privim câteva secunde. Îngână ceva și pleacă.
Oamenii se grăbesc, iar în graba lor există un demon și o fată nespus de frumoasă. Precum în „Nightmare” de Henry Fuseli.
Nu lucrez. Sunt un trândav cum zice mama și nu mă grăbesc nicăieri, din garsoniera mea văd lumea;timpul este prietenul meu, deocamdată; nu am o familie cum au frații mei.
Obișnuiesc să fiu diferit pentru că mă simt în siguranță când sunt singur.
Bertoldo nu mai are mulți dinți, s-a îngrășat și are deja doi copii.
Este fratele meu mai mic.
Încă am destul păr să-mi pot permite o femeie finuță precum Sofie.
... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|