FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet VIII (traducere/adaptare după W. Shakespeare)
Text postat de Cristian Vasiliu
E muzica prilej de plâns? Dulceața
Nu te-ndulcește, râsul nu-i de râs?
De ce iubești ce-ți întinează viața
Și dai la schimb dureri pentr-un surâs?
De corzile ciupite pe o liră
Îți tulbură văzduhul cu-armonii,
E pentru că și muzica conspiră
În contra ta, de singur vrei să fii!...
Ascultă cum o notă se cunună
Cu alta și a treia în curând
Se naște; și - ca ele – împreună,
Bărbat, copil și mama sunt un cânt
Fără cuvinte, ce – de-asculți! – te-nvață
Că singur nu vei izbândi în viață.

Sonnet VIII by William Shakespeare

Music to hear, why hear'st thou music sadly?
Sweets with sweets war not, joy delights in joy:
Why lov'st thou that which thou receiv'st not gladly,
Or else receiv'st with pleasure thine annoy?
If the true concord of well-tuned sounds,
By unions married, do offend thine ear,
They do but sweetly chide thee, who confounds
In singleness the parts that thou shouldst bear.
Mark how one string, sweet husband to another,
Strikes each in each by mutual ordering;
Resembling sire and child and happy mother,
Who, all in one, one pleasing note do sing:
Whose speechless song being many, seeming one,
Sings this to thee: 'Thou single wilt prove none.'

Alte traduceri:

Gheorghe Tomozei

De ce-asculți muzicile cu mâhnire?
(Nu bat război plăcerile-ntre ele).
De ce iubești ce ți-i străin din fire
sau ți-s mai drage, patimile grele?
Și armonii ce-ți par supărătoare,
nuntite într-adins sunt numai semnul
ce blând te ceartă-n clipe solitare
că nu încerci să le deprinzi desemnul.
O strună-soț și-o strună soață,iată
cum se-nțeleg și fără grai și-s parcă
bărbat,copil ori mamă îngrijată
și-un singur cântec să înalțe-ncearcă:
Vorbe-ntreite încercând s-anime:
„Ești singur?De ești singur nu ești nime....”

Radu Stefănescu

Îmi pari mâhnit, deși o alăută
Îți mângâie auzul. Te apasă
Această armonie? Mai plăcută
E leneșa cădere în angoasă?
Și totuși dacă blândele-i solii
Te plictisesc ori ți se par caduce,
E pentru că-i mai lesne să te ții
Departe de ce singur nu poți duce.
Mai bine-ascultă notele cum cresc
Din magice vibrații reciproce,
În partituri distincte, și lipesc,
Bărbat, femeie și copil, o voce
Șoptindu-ți: “Surghiunit într-unul
Și logodit cu moartea stă nebunul.”

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  bai frate, incredibil cati luzari evadati de la Antipa isi dau cu parerea despre poezie in loc sa-si duca nepotii macar la Ikea, daca pt Terra Park nu le-ajunge pensia...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-12-05 09:19:49
         
 
  băi,nu se poate! atîția mioritici culți în cap și fani ai picților! de ologeală este...aproape că-mi teleportez interesul ecoliterar către producțiunile lui Marian Tudorel Lazăr...  
Postat de catre latunski criticul la data de 2016-12-03 23:57:10
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE