FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet V (traducere/adaptare după W. Shakespeare)
Text postat de Cristian Vasiliu
Ești dăruit din cazna migăloasă
A timpului cu chipul tău frumos,
Dar mai apoi tot el – tiranul – o să
Îți surpe-al frumuseților prinos,
Căci timpul schimbă fiecare vara,
Răpindu-i frunzele, într-o hidoasă
Eternă iarnă și-o ruină goală
Și ninsă-n locu-i pretutindeni lasă.
De n-ai să-ți ții prin distilări în sticlă
Trecutul prizonier, nici frumusețea
Nici forță și-amintirea lui, nimică
N-o să-ți rămână; însă de o să-ngheți-a
Juniei tale gingașă esență,
Chiar de n-oi fi, îți vom simți prezența.


Sonnet V by William Shakespeare

Those hours, that with gentle work did frame
The lovely gaze where every eye doth dwell,
Will play the tyrants to the very same
And that unfair which fairly doth excel;
For never-resting time leads summer on
To hideous winter, and confounds him there;
Sap checked with frost, and lusty leaves quite gone,
Beauty o'er-snowed and bareness every where:
Then were not summer's distillation left,
A liquid prisoner pent in walls of glass,
Beauty's effect with beauty were bereft,
Nor it, nor no remembrance what it was:
But flowers distilled, though they with winter meet,
Leese but their show; their substance still lives sweet.


Alte traduceri:

Gheorghe Tomozei:

Acele ore care cu nesații
au făurit privirea-ți nepereche,
vor fi tiranii propriei creații
și-o vor sluți ca pe o mască veche.
Că timpul mișcător târăște vara
Și în hidoasa iarnă va s-o-ndrume,
seve-nfrânează cu,de gheață, gheara
și-i frumusețea ninsă,gol e-n lume.
Din distilarea verii ne rămâne,
fluid captiv între pereți de sticlă,
al frumuseții duh,ajuns fărâme
și-apoi și el prelins în marea frică.
Dar florile ce iernii-i înfrâng casna
Doar chipu-și pierd.Rămâne-le mireasma...

Radu Stefănescu:

Același soare bun ce o răsfață,
Și scaldă-n dulcea lui lumină floarea,
Îi va sluți cândva plăpânda față,
Ca un tiran, tăindu-i respirarea
Cu toamne lungi, spre iarnă s-o târască,
Acolo unde frunzele uscate
Se vor întoarce-n criptele de iască
Să doarmă somn de ger... Și dacă poate
Pe un pervaz, îți pare că-ntr-o vază
O floare-a lăcrimat, să știi, e-agheasma
Pereților de sticlă, ce păstrează
Ca un reproș, din trupul scurs, mireasma:
Căci viața ei, deși de chip s-a rupt,
Mustește încă, dulce, dedesubt.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da! Varianta Neculai Chirica este o varianta corecta si frumoasa...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2016-12-03 00:53:42
         
 
  Varianta Neculai Chirică

Aceleași ore ce zidesc lumina
Privirii robitoare de priviri
Sunt ți tiranii ce aștern ruina
Pe gingășia propriei zidiri

Căci fără de odihnă timpul cară
Și frînge vara-n iarna-ngrozitoare
Îngheață seva, cade frunza rară,
Frumosu-i nins, pustiul tot mai mare.

De n-am păstrat esența verii, însă,
Captivă-n ziduri de cristal subțire
Și raza frumuseții ar fi stinsă
Și rodul ei pierit din amintire

Dînd piept cu iarna orice floare moare,
Dar vii rămîn miresmele-n cleștare

p.s.rima „mi-gă-loa-s㔠- „o s㔠mise pare tare forțată.
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-12-02 22:01:32
         
 
  Varianta Neculai Chirică

Aceleași ore ce zidesc lumina
Privirii robitoare de priviri
Sunt ți tiranii ce aștern ruina
Pe gingășia propriei zidiri

Căci fără de odihnă timpul cară
Și frînge vara-n iarna-ngrozitoare
Îngheață seva, cade frunza rară,
Frumosu-i nins, pustiul tot mai mare.

De n-am păstrat esența verii, însă,
Captivă-n ziduri de cristal subțire
Și raza frumuseții ar fi stinsă
Și rodul ei pierit din amintire

Dînd piept cu iarna orice floare moare,
Dar vii rămîn miresmele-n cleștare

p.s.rima „mi-gă-loa-s㔠- „o s㔠mise pare tare forțată.
 
Postat de catre Daniel Petrescu la data de 2016-12-02 22:01:31
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE