FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Saki, saké, sefe...
Text postat de latunski criticul
Un poet s-a întîlnit cu un eseist. În loc de salut, poetul i-a spus eseistului: „Arăți bine. Eu cum îți par?”
Și continuară a sta de vorbă pe carosabilul virtual, cu un dispreț aristrocratic față de regulile de circulație restrînsă și față de participanții la traficul plebeu. A, mă întrebați despre ce vorbeau? Păi, despre niște personaje, lucruri, fenomene, concepte și spaime de-ale lor, eu nu prea am înțeles. Doar ce stăteam în stația de aeroglisor și mă făceam că citesc un ziar electronic pe care îl țineam invers. În care dădusem o gaură suficient de mare încît să-i pot urmări cu privirea.
Cu un scrîșnet metalic de frîne și dînd vamă asfaltului o bună parte din calea de rulare a anvelopelor, autoutilitara ACC- 20090810 (ACC – vine de la accident) viră la nouăzecidegrade pe strada cu sens interzis. Înainte de avea timp să-și demonstreze concluzia silogismului, eseistul fu terciuit de roțile din față ale autoutilitarei. Ultimul lui cuvînt a fost: „incomensurabilul...” Poetul fu agățat de oglinda retrovizoare din dreapta, zbură prin aer, îmi agăță ziarul electronic și cu un zgomot icnit se opri în stîlpul de beton cu suport tehnic pentru Internet.
Șoferul opri brusc. Nu suficient de brusc, dar opri. Intenția o avea mai dinainte dar nu reuși să o pună în practică. Palid, cu genunchii „drapel în vînt”, coborî de la volan. L-am recunoscut imediat. Era Henry, sau Hugh, parcă Hector, în fine, nu mai știam cum îl cheamă Eu îi ziceam Sake. Ori Saki? Draci, că doar obișnuiam să beau cu el cîteva păhărele la barul „Sinapsa” din apropiere. Aproape zilnic. Dar abia după al patrulea păhărel îl întrebam, mai mereu:
-De fapt, cum te cheamă?
-Saki, spunea el.
-A, Saké, am înțeles, ziceam eu dumirit și mai comandam încă un rînd de saké, uhonjōzō-shun. Un saké, o bere, un saké, o bere; știu că nu sună prea ortodox, alta e rețeta, dar noi eram nonconformiști.
Cum spuneam, era palid și cu nădragii drapel. Ba se mai și scărpina între picioare. Avea un tic, ce să-i faci, toți avem în momente de criză.
-Ave, Latunski.
-Ave și ție, Saké.
-Saki, iar ai uitat.
-Saki, scuze, ce mai faci?
-Păi nu vezi?....
-Eu văd doar ce cred eu că văd. Strada e pustie, nu? Eu nici nu eram aici. De un sfert de ceas analog trebuia să fiu la „Sinapsa”.
-Bine, parchez și eu două străzi mai departe și vin.
-Te aștept. Ce ai în dubă?
-Ca de obicei, Oul Pătrat. Îl aduceam de la expoziție. Dar aud niște zgomote ciudate din el. L-am ținut lîngă calorifer și cred că a clocit.
-Așa ceva nu „se ecsist㔠Henry – zic eu.
-Hugo, te rog, iar ai uitat.
-Hugo, scuze, dar nu se poate ivi nimic dintr-un ou pătrat. A spus-o și J.R. Tokien!
-O fi, dar Bergodi îl contrazice.
_Hai, lasă că pățim și noi ca ăia. Evaporează-te repede.
-Și n-o să spui nimic?
-Mormînt, Hector!
-Hugh...
-Hugh, Hector, Henry, las-o nimicului. Hai, că vine și Goma....Paulică, îl știi,nu? De cînd lovișteam noi și vînam ierunci...
- Nu mai spune!
-Nu poate el să scape ceva atît de imaginar. Om este și el și nimic din ce-i sefe ori ireal nu-i este străin. Cunoști zicerea: „Homo sum hunani nihil...”
-Da, bre, dar ultima vorbă-mi pute....
-Da ce-ai făcut tu nu-ți este alienum? Hai că se aud sirenele poliției și se-nchide la „Sinapsa”...
KONEȚ SEFE
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Doar sake! Prea mult!  
Postat de catre Vasile Hurmuzache la data de 2016-12-21 03:00:16
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE