FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Am obosit de-atâta mers pe drum
Text postat de Mihail Buricea
Am obosit de-atâta mers pe drum
pe-a timpului cărare revolută
aș vrea să mor de fapt, dar nu acum
că frică-mi e de lumea infinită

Mi-e teamă că plecând din lumea mea
o să m-afund în veșnica uitare
așa cum fiecare fulg de nea
când cade-n palma mea dispare

Dar teama mea mereu nemăsurată
e-ntreținută de limanul vieții
cănd s-ar putea ca lumea asta toată
să se scufunde-ntunecimea morții

Iar dacă stăm si ne gândim mai bine
nimic din ce percem nu dispare
ci se transformă și apoi devine
o nouă formă și mai uimitoare

Ca viața să ne fie o poveste
de întâmplări mereu fermecătoare
am vrea ca, Doamne, să ne dai de veste
de strania poveste viitoare

Să știm că după moarte vom ajunge
în valurile-albastre de destine
cu care vom putea pe veci străpunge
imensa poarta-a forțelor divine
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE