PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ţara cu un singur locuitor Text postat de Florentin Sorescu Într-o zi am să mă trezesc singur în această ţară mă voi duce ca de obicei să colind pe străzi doar că nu va mai exista acea mulțime de oameni prin care să te pierzi parcurile vor fi la fel de pustii ca atunci când cade o ploaie rece de toamnă şi te pătrunde până la oase poate singurele fiinţe pe care le voi mai întâlni vor fi haitele de câini alergând fără ţintă de la o casă la alta şi scormonind pământul ca să-şi scoată de-acolo stăpânii îngropaţi adânc Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   erată: ce va fi până la urmă înlocuit   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-10-10 08:51:46               Niciodată spațiul virtual nu va putea înlocui comunicarea directă. De ce? Psihologia spune (și eu, deocamdată, tind să o cred) că, în procesul comunicării, cea verbală ocupă doar un mic spațiu, cea non-verbală fiind preponderentă. Ca urmare, d-le Sorescu, refuzând contactul direct cu cititorii, pierdeți cea mai mare și cea mai importantă parte a comunicării. Din punctul meu de vedere, acest tip de comunicare numit ”virtual” este doar un moft, o modă pasageră ce va fi până la urmă cu comunicare directă și clasică, cea cu care ne-am născut și cu care vom muri și învia. De aceea afirm, cu toată convingerea, că cenaclurile nu au murit, doar sunt într-un proces de renaștere și regenerare.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-10-10 08:50:40               Mulţumesc pentru invitație, domnule Cristescu, dar pe mine nu mă mai interesează cenaclurile literare. Cred că vremea lor a apus demult. Se poate comunica la fel de bine în spațiul virtual cum, de altfel, o şi facem.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2016-10-09 23:15:26               Vă fac invitaţia de a citi din creaţiile dumneavoastră la una dintre şedinţele cenaclului.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-10-09 01:07:04               Vă fac invitaţia de a citi din creaţiile dumneavoastră la una dintre şedinţele cenaclului.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-10-09 00:50:50               Domnule Kosta Vianu, Vă amintiţi că aveaţi un "Avertisment" În comentariul de mai jos aţi încălcat garv Regulamentul comiţând un grosolan atac la persoană. Prin urmare, pentru o lună de zle veţi avea nivelul 10.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2016-10-07 23:17:32               Asa cum m-am pronuntzat in legatura cu plecarea meteleului, exprimandu-mi neincrederea sub forma "n-avem noi norocul asta!", iata ca viatza, parsiva si rea cum o stim, ma confirma: meteleul s-a intors si e exact ce-a fost, ba, chiar mai mult decat atat: aceeasi musca-n lapte, ba chiar nuca-n perete, neintelegand, neacceptand, contrazicand si, evident, contrariind! O plaga, o pacoste, odata instalata, nu se ia cu una - cu doua! Raia, boala rea, cancerul, paduchii lati, odata agonisite, greu mai scapi de ele. eu l-as soma pe acest autostiutor literat de periferie sa prezinte dovada ca n-a fost niciodata client al vreunui psihiatru, Doamne fereste! Daca n-o poate face, atunci, il inteleg.   Postat de catre sters sters la data de 2016-10-07 11:32:21               Toţi, domnule MTL, suntem supuşi bioritmului circadian. Nu aceasta este problema. Ci scrisul. Se pare că unii scriu în somn. Sau în "trezie". Bine ar fi să o facă după trezire!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-07 11:02:21               Și eu sunt un ”arhetip” de trezie și somn. Din fericire și așa cum este normal... nu simultan.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-10-07 08:55:01               Scriind, ne descriem sau cum devenim victime ale propriilor noastre vulnerabilitităţi Cu bold aserţiunile distinsului domn, Marian Tudorel Lazăr D-voastră, doamnă Elena, vedeți peste tot dispariția acestei țări. O afirmaţie complet gratuită. Puteţi produce probe? Sau scrieţi aşa, să scrieţi? Pot să vă prezint texte de-le mele în care cred că România este vie, că trăieşte, că se va revigora, că sunt soluţii, etc. Prin urmare „nu văd peste tot” „dispariţia acestei ţări”! Am văzut-o, motivat şi argumentat, în acest text. Şi, deşi nu este obligatoriu şi nu este o regulă, chiar textul vorbeşte de aşa ceva. Şi autorul. Pentru că, în ziua în care se va trezi „singur în această ţară” chiar aceasta denotează: că dispărând oamenii, ţara va fi fost dispărută! ”Luciditatea, raționamentul și disperarea” sunt de fapt propriile sentimente, așa cum vi le autopercepeți. Dacă din textele mele percepţi luciditate şi raţionalitate este în regulă. Mi le asum şi-mi fac un titlu de glorie. Disperare? Afirmaţie gratuită, fără niciun suport logic sau faptic. Trecând peste acestea, discuţia era bine să se rezume la text şi nu la mine. Pentru că, polemic, aceasta înseamnă cel puţin o imprudenţă şi o vulnerabilitate pentru dumneavoastră. Mă tem că nu veţi înţelege de ce! Dar nu mai insist! Pentru că, în realitate, luciditatea și disperarea nu pot coexista. Ce spuneţi distinse domn? Realizaţi măcar acum enormitatea? Credeţi că degeaba spun eu aici că „scriind ne descriem”? Făcând această afirmaţie dumneavoasră ne spuneţi că, fie nu aţi citit, fie nu aţi asimilat, concepte şi opere fundamentale. Ca de exemplu, Anna Karenina, arhetip de luciditate şi diasperare. Să mai continui? „Și cum sunteți convinsă că cititorul este suveran în interpretarea textului și este liber să înțeleagă ”tot ce vrea mușchii lui”, Altă prostie. Nu, cititorul nu este suveran în interpretarea textului. Cititorul este „ţinut” de text. Textul este suveran. Pornind de la text şi bazat pe text cititorul poate propune variante interpretative care, chiar dacă sunt „re-creaţii textuale” cu anumită autonomie, sunt subsecvente textului. Se află, mutatis mutandis, sub „suzeranitatea textului” „păreți convinsă că acestea sunt și sentimentele autorului.” Nici vorbă. Eu fac referire la text. La ce rezultă din text. Sau despre ce vorbeşte textul. Sigur, putem analiza şi componenta biografismului auctorial. Dar acesta este un alt subiect. Care nu a făcut obiectul intervenţiei mele! Eu nu vă contrazic, dar nici nu sunt de acord. Curat murdar, cu spunea, cu tâlc, cineva! Spun doar că ar trebui să vă mai gândiți și să analizați (și autoanalizați) ceva mai profund... Faţă de ce aţi comis în doar câteva rânduri, din care, după cum vedeţi, nu mai rămâne nimic, recomandările pe care mi le faceţi, vă exced. Depăşiţi stadiul de afirmaţii, de simple afirmaţii lipsite de argumente şi substanţă. Şi după aceea mai vorbim. Şi, mai târziu, mult mai târziu, după ce veţi parcurge mai multe etape, vă puteţi lua libertatea de a face recomandări! Şi, poate, pe viitor, veţi fi mai exigent cu ceea ce scrieţi dumneavoastră.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-07 08:42:55               D-voastră, doamnă Elena, vedeți peste tot dispariția acestei țări. ”Luciditatea, raționamentul și disperarea” sunt de fapt propriile sentimente, așa cum vi le autopercepeți. Pentru că, în realitate, luciditatea și disperarea nu pot coexista. Și cum sunteți convinsă că cititorul este suveran în interpretarea textului și este liber să înțeleagă ”tot ce vrea mușchii lui”, păreți convinsă că acestea sunt și sentimentele autorului. Eu nu vă contrazic, dar nici nu sunt de acord. Spun doar că ar trebui să vă mai gândiți și să analizați (și autoanalizați) ceva mai profund...   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-10-06 14:39:32               Strigăt, da. Dar motivaţia este cu totul alta, domnule MTL. Nu angoasa singurătăţii este cauza. Ci luciditatea, raţionamentul şi poate chiar disperarea. Care provin din percepţia acută a modului în care încet, încet din ticăloşie, nepăsare sau prostie dispare o ţară! Care o fi aceea? "Această ţară" ne spune dintru început autorul!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-06 05:00:00 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Un strigăt al omului chinuit de angoasa singurătății sufletești într-o lume în care doar câinii te mai bagă cu adevărat în seamă, în timp ce stăpânii lor sunt morți, treziți doar din când în când la realitate, dezgropați de patrupezii lor. Vot.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-10-05 21:42:24	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23930 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE