FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ieșirea din coșmar
Text postat de latunski criticul
Ieșirea din coșmar

o goangă bate gongul,
e ora
cînd Tim și Tom (motanii mei)
se plimbă pe gard ca într-un horror movies

nu vreau să mă trezesc,
dar sar din patul meu spartan
și sparg crugul nopții

(dorm în tunica morții, mantia drapată o las pe holul încălzit în pardoseală, dar, o fi existînd un crug al nopții, ori doar pardoși care să-mi ia urma? – nu știu!)

ba știu,
e doar o dereglare endocrinologică,
ea nu trebuie turnată în vers alb,
așa că n-o să spun nimic despre cafea
tutun, alcool, despre „poate să ucidă!”.

dar tot am o greață infectă în ceafă
și-n glandele secretoase – care
mă-ndepăreateză de voi
și vă spun:

așa se face poezia
(d’aia i-am zis „facere”)
sînt două scălîmbăieri linguistice
și o idee de două parale...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Vad ca aici, pe Europeea este inca bine si cald, si oleaca de lumina, un pic mai albastra, e drept, dar, ce sa-i faci, asa e si situatia generala, pana la urma! Exista si unii comentatori care de jena sau de frica de a nu-l irita prea tare pe apropitarele paginii, spun doar ce ar putea sa placa. Exista si unii p'afaristi, care n-ar trebui macar sa-si dea cu presupusul, caci, n-au stiinta perceprii poietriei, l-am numit aici pe cel plecat si vesnic revenit. Exista si docti, exista si rautaciosi, avem, cum zice moldoveanul, "di tăti". Ceea ce e superb, putem zice, ba, chiar sublim, desi lipseste cu desavarsire, mai ales omenia si bunul-simt. S-auzim de lumi mai bune, c-astea rele nu să pune...  
Postat de catre sters sters la data de 2016-10-03 16:09:41
         
 
  Exista si poeti care nu considera necesar gestul de a-si desface pieptul spre a lasa la sloboda vedere "ses entrailles", cum ar veni. parerea mea este ca nici in poezie sinceritatea nu reprezinta decat cea mai GRAVA FORMA A INDECENTZEI. ASADAR, EXISTA POETI TEATRALI, CARE DECLAMA, PARCA, UN ROL al altcuiva, un fel de a lua realitatea in raspar, de a-si bate, uneori, joc, cu stiintza si minutie, de viata si de realitate, cu scopul, evident, de a-l incita pe cititor sa descopere "indaratul cortinei", ceea ce se spune, dar fara cuvinte, dincolo de sensul initial. Latunski este un autor greu de luat asa, la intamplare, el trebuie descifrat nu numai declarativ ci si atitudinal. Dar, vorba vecinului Sandu, sofer de mare caracter, "cine mai are, vecine, timp sa citeasca toate aiurelile?". Iar daca mai ai si o unda de animozitate fata de autor, il expediezi lejer, acolo unde le place romanilor mai mult sa te trimita, atunci cand nu le place de tine sau le esti macar indiferent: in neantul de dinaintea conceptiei. nici macar in uter, unde, de bine de rau, erai deja conceput! Astfel ca, din una in alta, ajunseram la problema cu "de gustibus", care e primul strat de receptare a poeziei, iar la al doilea sau la al treilea strat nu ajunge decat cine te pretuieste sau vrea sa te inteleaga cu adevarat. Nu dati cu pietre in capete, mai bine, spargeti numai ferestre!  
Postat de catre sters sters la data de 2016-10-03 16:04:01
         
 
  După cum se știe, în literatură și nu numai, pot exista mai multe "adevăruri" Adică "adevărul" fiecăruia. Din fericire "adevărul meu" este argumentabil.

poem postmodernit, autobiografic, autoreflexiv, intertextualist, cu trimiteri culturale, ironic, pastișant-parodic, acuzator și polemic. Fiecare categoremă poate fi argumentată. De exemplu pastișa parodică:

" așa se face poezia
(d’aia i-am zis „facere”)
sînt două scălîmbăieri linguistice
și o idee de două parale..."

Vă amintiți de dadaiști? Negarea logicii, negarea a tot. Subliniată metonimic prin cele "două scălâmbăieli" Iar ideea nihilistă face oare mai mult de doi bani?

Din păcate, mă opresc aici pentru că trebuie să plec. Poate la noapte!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-02 09:37:21
         
 
  Adevarul este pe undeva pe la mijloc, intre jocurile de cuvinte: goangă / gongul, pardoseala/pardosi si finalul perfect adevarat: paraua si jocul..  
Postat de catre Ion Gabriel Pusca la data de 2016-10-01 23:04:22
         
 
  doamna, eu sunt un cititor inocent, deci pur. ca urmare, zic: nu stiu daca acest text este eligibil sau nu si nici nu mi se pare important. stiu doar ca e inestetic, si fiind inestetic, ma enerveaza. desenez cercuri si zic non tangere circulos meos si vine cate un text ca asta sa scarmane cu batul. dvs sunteti un critic avizat, sau cel putin asa clamati, deci v-ati pierdut inocenta, nu ma puteti intelege. nu vreau sa-l valorific lectorial, dimpotriva, vreau sa-i zic "ptiu drace". cam asta.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-10-01 20:15:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Of, ce rău îmi pare că nu am timp. Ar fi perfect pentru un studiu de caz.

Remarc doar atât: un text, pentru a fi literatură trebuie să fie unul ficțional, semnificant, novativ și valid. Cel puțin. El poartă o anume încărcătură semnificantă. Cu care a fost "dotat" de autor. În procesul de "valorificare" lectorială textul intertextualizează cu alte texte din "Marele text" și cu întraga concepție lectorială. Lectorii fiind personalități unice. Prin urmare îi procesul de percepție estetică și axiologică rolul lectorului este extrem de important. Dacă nu cumva determinant. Vorbeam într-un text, pe aici, chiar de triumful lecturii asupra textului.

Prin urmare, la o primă privire sau lectură se face evaluarea unui text din punctul de vedere al validității sale respectiv al eligibilității sale ca fiind literatură. În acestă fază, aspectele formale de gramatici și stil precum și cele care țin de intuiția lectorului fac o primă selecție. Abia duroces laborios, de crație chiar, în cadrul căruia textul este "dehermeneutizat" Rezultatu va fi o creație perceptivă similară cu a altor lectori, de multe ori, sau chiar una complet nouă și unică. De aceea spuneam eu că scriind, inclusiv interpetând, ne descriem. Adică ne autoreflectăm. Aceasta înseamnă că lectorul "lasă urme" Pe care criticul, semioticianul, psihologul le poate, la rândul său. Și poate constata dacă are de-a face cu un lector, competent, unul avizat, informat, unul ocazional sau unul inocent ori ignorant. Am făcut o clasificare ad-hoc. Se poate realiza o clasificare mai aplicată și evident, mai laborioasă.

Modelele comunicării surprind foarte bine aceste proceduri.
Revenind la textul nostru. Așa cum spuneam, titlul este ingenios, inteligent și original. Dați un google pentru sintagma "ieșirea din coșmar". Veți avea plăcta surpriză să constatați că nu există o astfel de sintagmă consemnată în bazele de date. Sigur îmi veți spune, google nu știe tot. De acord, dar veniți cu un exemplu. Și tot așa. Formal veți observa că poemul este eligibil. Urmează apoi procesul, nu simplu, de "degustare" a textului. De înțelegere și interpretare. Sine ira et studio, textul este unul bun

Pentru a-l cataloga altfel simplele impresii care țin de lectorul, ingenuu, nu sunt suficiente. În concluzie, domnule Ștefănescu, vă aștept cu argumente pertinente și serioase. Nu cu impresii din ahbitudinile fiziologice firești, ori cu simple impresii din mediul proxim.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-01 15:46:19
         
 
  sa fim seriosi, doamna Elena, poezia e slaba. o invartire flescaita in jurul unei idei devenita rutina, anume ca autorul (cum ar veni pe limba dvs eul auctorial) trezindu-se in puterea noptii (evident, sa faca pipi) isi mai alunga si el un pic depresia cu motanii, mantia, crugul ceresc si alte chestii demult fumate cu chistoc cu tot. altfel, eu n-am nimic cu distinsul komisar latunski, suntem amici, mi-a daruit chiar si-o carte cu autograf - cred, ca inca n-am trecut s-o iau. in ce priveste titlul, pe dvs iesirea va duce cu gandul la labirint, pe mine la o relaxare fiziologica, la o usurare, consecinta unei indelungate opinteli anterioare. posibil, oi fi eu mai prozaic. asta e.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-10-01 12:57:02
         
 
  Nu pot să nu remarc ingeniozitatea și frumusețea titlului: "Ieșirea din coșmar" care ne duce cu gândul la ieșirea din labirint Coșmarul-monstru, probabil, existența nocturnă a eului, înlocuind celebrul Minotaur.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-01 12:00:13
         
 
  ERată: "decât textul" Nu "textu" Cu siguranță am apăsat tasta "l" dar, probabil, insuficent. Iar bătrânul meu laptop nu a "simțit-o" și nu a intuit ce am vrut să scriu eu!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-01 06:37:59
         
 
  Să mai remarc finalul ironic-satiric prin care autorul ironizează modul în care se poate scrie grafomanic!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-01 06:34:36
         
 
  Cu regret pentru domnia voastră, domnule Ștefănescu, mă disociez total de remarcile răutăcioase de mai jos care vizează mai mult autorul decât textu.

Textul de mai sus este unul bun și se înscrie în ceea ce am putea numi curentul europeic. Un curent postmodern care vizează aspecte ale creației postmoderne exprimate ecoliterar.

În poemul de mai sus, după cum se poate ușor observa, avem de-a face cu un eu auctorial care se scrie și se rescrie, care se reflectă și se autoreflectă. Procedee tipic postmoderne. Apoi biografismul, trimiterile culturale, intertextualizarea, de care vă tot vorbesc înscriu poemul cu asupra de măsură în acest curent.

Și multe altele. Dacă timpul îmi va permite,voi scrie un comentariu despre acest poem.

Încurajez astfel de creații și mă bucur că, iată, Europeea găzduiește atfel de poeme. Poemul este original și valid.

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-10-01 06:32:34
         
 
  ...zise urieșescul versificator, plimbat prin toate "virtualele" , dar neancorat nicicînd în real (Șecspir Întîiul).
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2016-09-30 23:04:51
         
 
  pe scurt, grafomanie, jet poetic slab si intrerupt...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-09-30 21:48:29
         
 
  Ce să-ți spun! că eu nu am început să scriu poezii ca urmare a unui deces în familie. Alea vor urma, capisci? După al meu, băi, florelinte!  
Postat de catre latunski criticul la data de 2016-09-30 21:27:24
         
 
  sau ceva geriatric... oricum, ultimul distih e foarte bun.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-09-30 20:55:55
         
 
  Vai de tine, amărît de mahalagiu, care nici pe Florin Rădulescu nu poți să-l imiți...  
Postat de catre latunski criticul la data de 2016-09-30 20:01:45
         
 
  o fi de la prostata? zic si io.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-09-30 19:51:39
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE