FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
(CCCXXXVII)
Text postat de Cristian Vasiliu
Sunt sori ce își încheie, după eoni, divina
Menire și în neguri nu-și mai găsesc vreun rost,
Își micșorează trupul și își înghit lumina
Și-apoi dispar din ceruri de parcă nici n-au fost.
Și eu – odată înger – cu-ai tinereții lauri
Pe frunte, tuturora, am dăruit cu drag
Bucăți de rai, dar astăzi, izvorul meu de aur
Se va opri ca semn că din lume mă retrag.
Nu-i nicio tragedie singurătatea; steaguri
Nu coborî în bernă; nici amintirea trează
Să nu-mi păstrezi! Uitare voi, nu prohod sau baluri.
Nu sunt dintre aceia mărunți ce explodează.
Iar de-ai să cazi în mine, eu n-am să am vreo vină
Că-n veci nu vei găsi-va o cale spre lumină!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  A se citi cu cezura:

Bucăți de rai, dar astăzi/,
izvorul meu de aur
Se va opri ca semn că/
din lume mă retrag.

si
Nu coborî în bernă;/
nici amintirea trează
Să nu-mi păstrezi! Uitare
voi, nu prohod sau baluri.
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2016-09-22 16:55:33
         
 
  Sonet frumos cu sonorități baroce.
În percepția mea sunt două poticneli care ar trebui lucrate.

"Se va opri ca semn că din lume mă retrag."
"Să nu-mi păstrezi! Uitare voi, nu prohod sau baluri"

Care ar putea suna cam așa:

"Se va opri ca semn că, iată, din lume mă retrag."
"Să nu-mi păstrezi! Uitare voi, nu un prohod sau baluri"

 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-09-16 20:11:16
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23814
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE