FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Recviem
Text postat de Maria Mihaela Hurray
În anii verzi cu lună plină te căutam ca un păcat
Sub pașii fulgilor de toamne, sorbeam potirul unui pact;
Creșteau pe mine clipe roșii, o strategie fără tact,
Trecea din umbră în lumină destinul unui zeu uitat.

Șopteau în glasul meu copacii, din ramuri albe de duios
Neștiutoare adorații, ce știu că nu le-ai mai avut;
Un imn menit să se înalțe cu ochii arși de nevăzut
Țeseau de zor în suflet macii, pe zborul unui albatros,


Dar s-a lăsat pe urmă seara, știam că n-o să mai apun,
N-am răsărit nicicând, niciunde, n-aveam nimic în mine bun;
Șopteau sub pasul meu copacii fotografii dintr-un album
În care țes povestea macii, cât eu mă rătăcesc pe drum.

N-ai să te-ntorci să-mi scuturi părul de sarea anilor uituci;
Mă vei găsi de braț cu marea, când voi purcede-ntre năluci,
Vor răsări din noi copacii cu ramuri albe de duios,
Și n-am să știu ce e păcatul, dar nu voi ști nici ce-i frumos.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Vă mulțumesc pentru imensa îngăduință și, mă abțin de la alte comentarii (îmi place să gafez doar fără știință)! Stimă!  
Postat de catre Maria Mihaela Hurray la data de 2016-09-06 19:47:49
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Dacă intenția a fot pomenirea (recviem) creațiilor de acest gen din vremea începuturilor literaturii, textul ar putea avea oarece sens. Însă prozodia începuturilor este, cum se poate observa, aproape cristalină. Exemplific:

"Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori."

Într-un text postmodern cu nuanțe satiric ironice ori într-o pastișă, poate, poate își va găsi locul. Autonom pare o forțare. Atât ca paradigmă poematică, pe de o parte, cât și stilistic și, mai ales, prozodic.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-09-06 07:15:41
         
 
  Ștef, dragă, sper să îți revii în curând! :)
mai sper să-mi revin și eu!
 
Postat de catre Maria Mihaela Hurray la data de 2016-09-06 01:10:24
         
 
  Mihaela, din aceasta poezie, partea care m-a miscat cel mai mult e aia in care, probabil inspirata de Miciurin, ai incrucisat "pacat" cu "pact" si ai obtinut o noua specie de copac, numit "duios", in care-si face cuib un albatros frumos - mai departe, coplesit, deocamdata n-am citit.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-09-06 00:35:53
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE