FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Semnul tare și semnul moale, și alte taclale (II).
Text postat de Bot Eugen
Mergem la aceeași terasă de lângă casă
ne abandonăm sacoșele pe un scaun
eu merg la ghișeu fac comandă plătesc
tu te așezi la o masă mă pun la coadă
aștept cu bonul în mână tu mă aștepți
cu o umbrelă aștept să-mi vină rândul
îți fac poze când nu te aștepți
tu mă aștepți între umbrele și umbre
de mine se apropie agentul de pază
și-mi interzice să te fotografiez
aștept mă aștepți ne așteptăm
eu – la coadă tu – la o masă
în sfârșit mă întorc cu o tavă
tu îți întorci privirile
mă așez între umbrele cu umbrele
așez pe masă berea cartofii murăturile
și cârnații inhalăm fumul de mici
iar vorbitorii cu fumuri de vis-a-vis
ne fumează gesturile de sub niște
ochelari fumurii între timp berea
se încălzește și devine tot mai amară
cartofii se usucă murăturile se înăcresc
iar furculițele își rup dinții de plastic
în zgârciuri. Abandonăm mâncarea pe masă
tot așa cum am abandonat sacoșele pe un scaun.
Inhalăm fumul de mici iar vorbitorii cu fumuri
ne fumează gesturile în continuare de sub niște
ochelari fumurii. Noi ne facem că nu-i auzim
ei se fac că nu ne privesc iar umbrele noastre
nu-și mai permit luxul de a discuta despre felul în care
rușii pronunță semnul moale și semnul tare.
Inhalez fumul de mici și trag dintr-o țigară.
Tu mă tragi de mânecă și îmi arăți cu degetul
norul de pe cer. Norul se înnegrește.
Îmi deschid telefonul se apropie agentul de pază
mă uit la el se uită la telefon îmi amintește de faptul că
nu am voie să fac poze. Tu te ridici de la masă
și te duci să fotografiezi norul care se apropie de terasă.
Agentul se îndepărtează. Eu îmi aprind țigara de la țigară
și inhalez fumul de mici în timp ce vorbitorii cu fumuri
îmi fumează în continuare gesturile de sub niște ochelari fumurii.
Eu mă fac că nu-i văd. Ei se fac că nu mă privesc.
În jurul nostru fac horă umbrele cu umbrele.
Cu telefonul în mână tu te îndepărtezi de norul negru
de tine se apropie un cerșetor îți cere cartofii și salata
întinzi mâna să i le dai dar nu apuci să o faci. Și le-a luat singur.
Se face că pleacă. Se întoarce dezamăgit:
Da` pâine nu aveți?
Du-te și cumpără-ți! îi spui pe un ton ridicat.
Dați-mi bani! ridică și el tonul.
Dau să mă ridic. Apare agentul de pază.
Îl ia de mână îl însoțește rânjind până la o altă masă
o strigă pe chelneriță aceasta îi aduce pâine
tu mă tragi de mânecă să mergem acasă eu trag din țigară
inhalez fumul de mici în timp ce vorbitorii cu fumuri
de vis-a-vis ne fumează în continuare gesturile
de sub niște ochelari fumurii.
Noi ne facem că nu-i vedem ei se fac că nu ne privesc
iar umbrele cu umbrele nu își mai permit luxul
să discute cu noi despre felul în care
rușii pronunță semnul moale și semnul tare.


02.07.2016;
13:39

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Trebuie să mărturisesc faptul că, cel mai mult şi mai mult, din textele lui Eugen Bot îmi plac mai mereu ultimele rînduri. Cele care îmi amintesc de Jean Luc Picard şi data stelară...  
Postat de catre latunski criticul la data de 2016-07-13 06:57:32
         
 
  Eugen, nu am nimic cu redarea trăirilor personale, pe care tu o faci, dealtfel, destul de bine, ci cu faptul că 99% din poezia actuală vorbește doar despre trăirile personale.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-07-02 23:31:23
         
 
  Marian, prin ultima frază din ultimul com ai spus totul. Restul e redundant. Despre asta e vorba. Și nu despre „reverii gastronomico-literare. În general, nu-mi propun să scriu despre ceva anume, nu scriu propgramatic. Sunt focalizat pe trăiri personale. Dacă cineva rezonează la ele, e bine. Dacă nu, iarăși e bine

Eugen

23:16

 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2016-07-02 23:16:33
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Dacă întâmplarea reală este ”pădurea”, atunci să știi că am văzut-o. Și i-am văzut și farmecul. Singura mea nelămurire este ”qui prodest?”. Și nu neg un oarecare folos cititorului dornici de reverii gastronomico-literare, ci mă întreb despre folosul raportat la lumea de azi. Știu, tu îl vezi, altminteri nu ai scrie așa ceva, dar eu tot am voie să văd totul prin prisma mea și, prin prisma mea numai, să nu văd rolul frecției la un picior de lemn, nici rolul gâdilatului la un picior cu cangrenă... Sau numai eu văd cangrena de la piciorul drept al societății actuale...?  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-07-02 19:39:08
         
 
  Din nou, Mariane, nu vezi pădurea de copaci. Dincolo de jocul de cuvinte, care chiar există, mai există și o întâmplare reală. Eu nu am făcut altceva decât să o transpun în cuvinte.

„Deci, nu mă băga în seamă, afară de cazul că îți place băgatul în seamă al celor care se bagă în seamă ca să te bage în seamă...”

Marian Tudor Lazar


Mariane, nu încerca jocul de cuvinte (mă refer la pasajul tău pe care l-am extras din com) că nu-ți iese. Încearcă altceva, sau mai exersează ...

Cu zâmbet
Eugen

18:43
 
Postat de catre Bot Eugen la data de 2016-07-02 18:43:48
         
 
  Jocuri de cuvinte, de dragul jocurilor de cuvinte, artă de dragul artei, cel mult ”arta ca o ejaculare”. Din păcate, precoce, după părerea mea de critic imberb și fără diplomă. Deci, nu mă băga în seamă, afară de cazul că îți place băgatul în seamă al celor care se bagă în seamă ca să te bage în seamă...  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-07-02 14:00:36
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120430
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE