FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
a început să se facă din ce în ce mai mic
Text postat de Florentin Sorescu

Într-o seară mama m-a sunat și mi-a spus, "Vezi că cu taică-tu se întâmplă ceva neobișnuit, m-am gândit mult dacă să îți zic sau nu, dar, totuși, e taică-tu și trebuie să știi, A început să se facă din ce în ce mai mic, grăbește-te să îl vezi că dup-aceea s-ar putea să nu-l mai recunoști", eu eram pe-atunci student și obișnuiam să umblu creanga, ajungeam rar pe-acasă că aveam o iubită în inima căreia mă adăpostisem pretextând că nu am unde să locuiesc, "Bine, mamă, i-am răspuns, o să vin, sigur că am să vin, doar este tatăl meu", când am ajuns acasă l-am găsit ghemuit pe fotoliu, afară începuse să plouă, iar el privea pe geam dus pe gânduri, "Vezi ce frumos plouă? s-a trezit spunând, iar eu mă simt de parcă aș fi în pântecul unei femei", pe mine m-a mirat foarte mult acest lucru, nu eram deloc obișnuit cu el așa melancolic și prins în mrejele unei ploi, "Uite, zice, săptămâna viitoare o să mă internez la Fundeni, nu este nimic deosebit, dacă vrei să vii pe la mine, vii, dacă nu, nu", "O să vin, sigur că am să vin", i-am spus și m-am ținut de cuvânt, când i-am făcut prima vizită l-am găsit la secția de oncologie, acolo erau internați bolnavii periculoși, nimeni nu putea fi sigur pe ei, acu' îi știai printre noi, acu' te trezeai că se duc pe lumea cealaltă, toți doctorii stăteau cu ochii în patru să nu se trezească cu vreun dispărut, problema e că se făceau din ce în ce mai mici iar ăsta era un lucru greu de gestionat, așa se face că la următoarea vizită mi-a fost mult mai greu să-l găsesc, în patul lui am descoperit o altă persoană mult mai tânără decât el, "Pe cine căutați?" m-a întrebat cu un zâmbet blând, "Pe tatăl meu, i-am spus, stătea chiar aici, în acest pat, dar poate a dispărut de-aici, știți dumneavoastră cum e cu bolnavii ăștia periculoși", "O, nu, mi-a răspuns vocea blândă, stați liniștit, nu a dispărut, dar l-au mutat la altă secție", "Unde?", întreb, "Cred că la pediatrie, s-a făcut prea mic ca să-l mai țină aici, duceți-vă mai bine acolo să-l căutați", într-adevăr tata era la secția de pediatrie, l-am găsit acolo printre copii și tare rău mi-a părut că nu i-am adus și lui jucării, mi s-a părut puțin retras, poate pentru că îi era greu să înțeleagă jocurile astea noi, în plus nu este deloc ușor să devii așa mic dintr-o dată și copiii tăi să se uite la tine ca la un tovarăș de-al lor, dar mie mi-a părut bine, în sfârșit puteam să mă joc cu el așa cum îmi dorisem de mic, când l-au mutat la maternitate mi-a fost mult mai greu, eu, spre deosebire de mama, nu eram deloc obișnuit cu bebelușii, cred că și lui tata îi venea greu așa înfășat cum era ca un cocon, "Dar de ce nu îl luați în brațe? s-a rățoit la mine o asistentă, nu vedeți câtă nevoie are de dvs?", "Mi-e frică să nu-l scap", am mințit eu cu inima cât un purice și am fugit într-un suflet afară, cât să-l văd chircindu-se ca un fetus sub o ploaie fără sfârșit

































































Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23864
Comentarii: 120182
Useri: 1417
 
 
  ADMINISTRARE