FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
șoptește-mi
Text postat de Cristian Lisandru
obsesiile lumii
nu sunt decât nimicuri frumos ambalate
în noaptea aceasta vreau să sfâșii întunericul
cu palmele tale

nu departe de noi
cineva construiește un gard
totul depinde de care parte a gardului te afli
nu poți să intri nu poți ieși
starea de bine e relativă
iar un popor migrator ne bate la ușă
pentru a face și noi parte din statistici

obsesiile lumii
nu sunt decât nimicuri frumos ambalate
uite cum plouă cu frunze
nu vrei să ne refugiem dincolo de toate acestea
într-un suflet comun
necartografiat?

Cristian Lisandru
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  O automulțumire care - pe termen scurt, mediu și lung - nu poate aduce decât dezastre. În plan literar și nu numai. Gâdilarea orgoliului induce satisfacții nebănuite - am întâlnit unele (triste) cazuri în care "scriitori" făcuți la apelul de seară aveau indecența de a demola cu subiect și predicat chiar truditori literari care (chiar) au făcut mult pentru literatura română.
Cineva spunea că e loc sub soare pentru toată lumea. Nu sunt de acord - mai ales că sunt destule cazuri în care limba română este batjocorită tocmai de aceia care se pretind a fi "scriitori" (sau sunt ajutați, din nefericire, să creadă asta - anumite interese tăindu-și partea leului).
 
Postat de catre Cristian Lisandru la data de 2016-06-14 08:00:04
         
 
  Constructivă și în folosul cititorilor, pentru că, mie, setea de manele îmi arată de fapt o sete de literatură. O sete de scriitori care să devină vocea acestor oropsiți numiți ”mase”. Și nu sunt de acord că lipsa de cultură este problema, pentru că, pe vremea când au apărut primii scriitori de tragedii grecești, teatrele erau pline de inculți și barbari care aplaudau frenetic. De ce? Pentru că se scria despre ei și despre viata lor. Acum însă poeții preferă capul în nori și lauda unui ”consacrat” care le poate asigura un bilet spre o editură și automulțumirea că sunt ”scriitori”.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-06-13 20:18:30
         
 
  Nu sunt sigur dacă primul meu comentariu a "intrat", așa că voi spune încă o dată că mi se pare un semn de normalitate a răspunde comentariilor colegilor care își răpesc din timp pentru a citi/analiza textele noastre. Interacțiunea nu poate fi decât constructivă.  
Postat de catre Cristian Lisandru la data de 2016-06-13 20:03:19
         
 
  Că vor avea sau nu consistența dorită de mine, chiar nu contează. Contează că vă citesc și sunt dornic de feedback pe care, iată, nu-l refuzați. Și sper să facă din ce în ce mai mulți același lucru. Altminteri, ori aici, ori în sertar, nu-i mare diferență...  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-06-13 19:11:39
         
 
  Încă o dată vă mulțumesc pentru vizită și sper ca puntea cuvintelor să fie sigură - în sensul că viitoarele-mi exprimari poetice să aibă consistența dorită. Cu respect.  
Postat de catre Cristian Lisandru la data de 2016-06-13 17:40:43
         
 
  Eu doar caut puntea cuvintelor tale să trec dincolo, în universul tău paralel. De voi reuși, vom sărbători, sorbind alternativ din cupa prieteniei. Iar de nu... măcar am încercat!  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-06-13 14:18:29
         
 
  Vă mulțumesc amândurora pentru răbdare, lectură și sugestii.

Domnnă Elena Ștefan, am eliminat "șoptește-mi".

Într-adevăr, recitind, sună mult mai bine. Totul este perfectibil. :)

Domnule Marian Tudorel Lazăr, "dragoste neîmpărtășită" nu există aici. Obsesii da. Uneori exacerbate. Inutil.

Toate gândurile bune!
 
Postat de catre Cristian Lisandru la data de 2016-06-13 09:25:30
         
 
  Un deget s-a grăbit la tastare și a ieșit "cândav" A se citi corect, adică a se citi "cândva"  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-06-12 21:47:28
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Versurile

"vreau să sfâșii întunericul
cu palmele tale",

"toate obsesiile lumii
nu sunt decât nimicuri frumos ambalate
uite cum plouă cu frunze
nu vrei să ne refugiem dincolo de toate acestea
într-un suflet comun
necartografiat?"

reprezintă trimiterile și conotațiile textuale care sugerează iubirea, dragostea.

Iar versurile

"nu departe de noi
cineva construiește un gard
totul depinde de care parte a gardului te afli
nu poți să intri nu poți ieși
starea de bine e relativă
iar un popor migrator ne bate la ușă
pentru a face și noi parte din statistici"

Reprezintă semnalul de alarmă, protestul. Exprimate, textual, contrapunctic. Și în interelaționare. Și, dacă observăm cu atenție, observăm starea atitudinală: construcția gardului care face trimitere la separare. Și, mai mult, afirmația sentențioasă "depinde de care parte a gardului te afli" denotă o atitudine etică. Evident relativă. Autorul chiar afirmă "starea de bine e relativă" În plus,"un popor migrator ne bate la ușă" parcă, parcă face trimitere directă la o strategie eurotolerantă sau nu. Care, în opinia mea, reprezintă eșecul multiculturalismului intraeuropean.

Sigur, eu am argumentat o cheie de lectură care, intuitiv, inițial, și, mai apoi, argumentativ, mi s-a relevat la lectura textului. Cred că argumentația mea este coerentă și validă. Dar, cum am spus-o în nenumărate rânduri, interpretarea unui text de acest fel nu este și nu poate fi unică. Și în aceasta constă și frumusețea poemului. Care, perceptiv, poate fi asimilat unui dans intertextualic: autorul face un pas și, lectorul, la rândul său, îl face pe următorul. Sau următorii.

PS. Observ, cu plăcere, o frumoasă evoluție a, cândav, rebelului inconsistent atunci, MTL. Suntem numai ochi și urechi!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-06-12 21:44:44
         
 
  În cazul meu, dragostea sugerată și protestul politic parcă, parcă... nu prea se potrivesc. Dar nu sunt decât unul din câteva miliarde, nu-i așa?  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-06-12 21:23:08
         
 
  Un poem contrapunctic în care dragostea, mai mult sugerată, este, pe lângă autonomia trăirii, un pretext pentru a protesta, pentru a lua atitudine. Poemul este bine realizat. Însă, ori am eu o prejudecată ori este adevărat că sintagma "șoptește-mi" este nepotrivită. În principal din cauza tocirii ei de prea multă utilizare. Cred că dacă ar fi scoasă din text, fără nicio înlocuire, poemul ar avea de câștigat.  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-06-12 16:55:03
         
 
  La poemul acesta, mesajul imi pare ceva mai inteligibil decât la alte creații, dar tot rămân unele umbre, pe care tare m-aș bucura ca autorul să mi le lumineze. Deci... este vorba despre obsesiile lumii despre nimicuri sau este și ceva dragoste neîmpărtășită pe aici?  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2016-06-12 15:40:03
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE