FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Poemul Arlechin
Text postat de Angi Cristea


mi-am închis cuvintele cu niște
lei într-o cușcă
coama lor atinge norii iar zdrențe de silabe li se scurg din gură
sângele roșu se zvârcolește pe podele umplând crăpăturile dintre gratii
carcasa cuvintelor zace neagră
între leșuri de lei albinoși
îmi văd morțile desculțe cum se desprind din mine cu mirosul lor de salcâm înflorit
le stropesc cu apă rece le descânt de lună plină și le rostogolesc spre cer

demonii cuvintelor și-au scuturat portocalii în livadă
nici moartea nu mai este rotundă
doar o cușcă spartă cu lei flămânzi
un om trist ca un arlechin și
mirosul de viață alb
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  În 13 versuri de trei ori "cuvintele" este mai mult decât o stângăcie, este o eroare.
În plus, poemul suferă de prea mult lest poetic. O foarfecă lirică este necesară iar rezultatul intervenției ar putea arăta, cel puțin, astfel:

"Poemul Arlechin

am închis cuvintele cu niște
lei într-o cușcă albă
coama lor atinge norii iar zdrențe de silabe li se scurg din gură
sângele se zvârcolește pe podele umplând crăpăturile dintre gratii

carcasa zace neagră
între leșuri de lei albinoși
văd morțile desculțe cum se desprind din mine cu mirosul lor de salcâm înflorit
le stropesc le descânt
le rostogolesc spre cer

demonii și-au scuturat portocalii
nici moartea nu mai este rotundă
doar o cușcă spartă cu lei flămânzi
un om trist ca un arlechin și
mirosul de viață, alb"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-05-17 14:02:07
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE