FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
îți șade bine moartă
Text postat de nastia muresan
privită la microscop această întâmplare
n-ai fi crezut, ia aspectul unei arteziene împroșcând
roșu irevocabil cerul

dar altfel ce mai faci, doctore
îți șade bine privirea asta de demiurg cu efectul placebo
în buzunare
decât că avem o problemă se pare
ți-a scăpat prea adânc bisturiul eu umblu
cu sternul despicat
în plus lași semne peste tot
sângele meu s-a scurs până
dincolo de zăpezi

mal praxis vor specula gazete obscure
adevărat masacru printre axiome
și cele 10 porunci
de-au ajuns cuvintele să semene leit
credeam că pot să trec invizibilă
dar nu. pari schimbată ești bolnavă sau ce
am murit. dar tu
eu nu.
îți șade bine moartă, cum ai rămas asa cu ochii deschiși
și mă întreabă dacă nu vreau un soi de lalele
franjurate pentru grădina
ba da.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  "dacă la prima lectură zice bleah, bleah rămâne, vă asigur. nu există "trebuie", ci "există" pur și simplu, acolo unde există." Radu Ștefănescu

Intuiționismul critic, da, are o mare importanță în lectura, perceperea și interpretarea unui text. Numai că sunt lectori și lectori. Intuiționismul unui lector avizat în raport cu lectorul, să-i spunem, empiric diferă metodologic și axiologic, cel puțin.

"Asigurarea" domniei voastre, pornind de la intervențiile de mai jos, domnule Ștefănescu, mă tem că ar trebui dublată de o reasigurae obligatorie. Altfel sancțiunea "pieții perceptive" s-ar putea să fie nemiloasă.

Am luat notă de evaluarea estetică de tip "bleah" Pare a fi o categoremă estetică în curs de instrumentalizare. Aștept continuarea!

Diagnosticarea lui "acolo unde există" nu este o întreprindere ușoară și, mai ales, nu este la îndemâna oricui. Vă vorbeam cândva despre un fel de "oenolector".

Prin urmare, analiza diagnostic și evaluarea textului de mai sus potrivit, cel puțin argumentelor pe care le-am adus, ne conduc la ideea că "bleah-ul" ca o categorie de tip evaluativ are efect de bumerang.

PS. Lectura și intuiționismul sunt necesare. Dar nu suficiente. Mai trebuie, da acesta este cuvântul "trebuie" și decodificare, interpretare sau deducere. Comandantul Titanicului a ignorat acest "trebuie"!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-04-22 05:12:40
         
 
  "Poemul este un exemplu tipic de ceea ce se definește în hermeneutică "efectul iceberg" Un sfert se vede, restul trebuie dedus. "

nu dedus, doamnă, ci sugerat, inspirat, declanșat în mod natural. cititorul nu are nici vocația, nici răbdarea arheologului... dacă la prima lectură zice bleah, bleah rămâne, vă asigur. nu există "trebuie", ci "există" pur și simplu, acolo unde există.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-04-21 17:58:48
         
 
  Corrigenda

Da, am scris, ca de obicei în casetă și s-au strecurat câteva erori: "presupune" din "presupune denotă" trebuie eliminat. Inițial am vrut să scriu presupune. Apoi am realizat că nu surprine ceea ce doream să spun. Și am uitat să-l mai șterg.

"frumusețea din sintagmatică" se va citi "frumusețea sintagmatică"
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-04-21 13:45:47
         
 
  Addenda

Să nu se înțeleagă cunva că aș concede că poenul de mai sus n-ar fi inteligent și inteligibil. Micile "erografii" pe drept remarcate există. Dar acestea nu fac poemul mai puțin inteligibil și, mai ales, nu-i erodează caracterul de poem inteligent.

Poemul este un exemplu tipic de ceea ce se definește în hermeneutică "efectul iceberg" Un sfert se vede, restul trebuie dedus. Intuitiv, rațional, experimental, empiric, vocațional, iterativ, inductiv, deductiv, accidental, etc. Cert este că TREBUIE DEDUS. Aceasta presupune un minim efort. De aici provine frumusețe pasului în doi în receptarea unui poem!

De exemplu un doctor cu "privirea de demiurg și cu efectul placebo în buzunar" presupune denotă o spunere inteligentă și inteligibilă. Iar stilistic și literar vorbind, spunerea este originală, frumoasă și validă. Și reprezintă o sinteză poetică, adică o tranzitivare a percepției comune, potrivit căreia, uneori doctorii sunt adevărați zei. Însă, autoarea temperează conținutul și telurizează dumnezeirea plasând-o antitetic, aproape, în planul pacientului. Pe care, în actul "demiurgic" al "reparării", cu "subiectul în funcțiune" îl ia ca partener sugestionându-l, tot demiurgic, în dimensiunea placebică. Inteligent nu? Neinteligibil? Nici vorbă.

Mai remarc frumusețea din sintagmatică a spunerii "sângele meu s-a scurs până
dincolo de zăpezi", "malpraxis vor specula gazete obscure/ adevărat masacru printre axiome
și cele 10 porunci/ de-au ajuns cuvintele să semene leit" (atenție la ironia fină "gazete obscure")

Tot inteligentă este și ambiguizarea voită: "pari schimbată ești bolnavă sau ce
am murit. dar tu/eu nu."

Și să nu uit, "privită la microscop această întâmplare [...] ia aspectul unei arteziene împroșcând
roșu irevocabil cerul" Care aduce chiar o noutate stilistică prin evitarea truismului "cu" din logica normală.

Așadar să nu riscăm să obnubilăm pădurea din cauza unor vreascuri.

PS. Nu înstelez niciodată poeme fără valoare. Uneori o fac fără nicio explicație. Dar aceasta nu însemnă că nu am explicații.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-04-21 13:38:54
         
 
  ok, daca nu vrei sa-i spui proza, atunci pagini de jurnal, ma gandeam la "cartea Irinei" - un exemplu de text onorabil ar fi asta, dar mai sunt si altele. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=48999  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-04-21 13:01:16
         
 
  'proza mea' sau 'poezia mea'.
asa ceva nu exista, eu scriu printre picaturi, din an in Pasti si din ce in ce mai rar.
Radu, te inseli. nu am un model textual, inteles sau neinteles. eu si fanatismul, asta chiar merita un zimbet.
nu sint scriitor, nu sint poet, is inginer 10 ore pe zi si trebuie sa fiu ca sa am din ce sa traiesc in frumoasa mea tara.
poate voi mai scrie intr-o sfinta zi cu soare, cind voi gasi un ceas de linsite. acum 'back to my shit job and wonder where on earth my life went wrong'.
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2016-04-21 11:59:14
         
 
  Nastia, am comentat nu fiindca am ceva cu tine, ci fiindca proza ta, dupa parerea mea si nu numai, e mult peste aceasta salata de elucubratii vag poetizante, in care urmezi fanatic un model textual pecare l-ai inteles insuficient si care submineaza orice urma de lirism, atat cat e. dupa mine, poemul e ratat, dupa altii, genial. posibil, ne inselam in egala masura. dar daca vei ramane impermeabila la critici n-ai sa progresezi, asta e sigur.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-04-21 10:51:46
         
 
  si bine ati revenit, Radu Stefanescu.
stim ca sunteti inteligent (chestia cu 'imi insulta inteligenta' tinde, cumva, sa devina un tic verbal in cazul dvs...? poate verificati).
dar altii mai inteligenti decat dvs? de unde.
nu va stricati ziua. toate bune, domnule...
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2016-04-21 10:26:50
         
 
  de dorit ar fi ca un poem sa fie inteligent, daca nu, macar inteligibil. zic si eu, zic si altii, mai inteligenti decat mine. toate bune, doamnelor...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-04-21 10:16:13
         
 
  parearea autoarei :) poemul este scris neglijent, era o vreme in care m-as fi batut pentru o virgula iar cineva care nu ar fi aratat respectul cuvenit semnelor de punctuatie devenea dusmanul meu.
dar vremea aceea a trecut (din fericire, cred). acum gandesc ca un poem se poate construi armonios in lipsa semnelor de exclamatie, punctelor de suspensie, virgulelor si punctelor.
asa ca, mai tarziu, voi edita bietul poem si acesta va ramane (si) fara virgule.
regret ‘mal praxis’si imi cer scuze, mai tarziu voi corecta.
‘decat ca’ ramine asa si nu vreau sa explic de ce.
nu cred ca mai este ceva de regretat, poate doar indignarea inversunata a domnului Radu Stefanescu.
de obicei, comentez succinct in subsolul vreunui poem, si numai atunci cand acesta imi place. si, de obicei, nu spun mai mult de atat. cineva care scrie poezie, la randul sau, nu poate spune mai mult despre un poem scris de altcineva, cam asta este convingerea mea.
dar, daca toata lumea ar face la fel, ce tacere ar fi pe aici…!
e felul meu sa nu ma risipesc in argumentari virulente cand ceva nu-mi place si ma bucur ca am libertatea sa trec mai departe.
am, insa, o admiratie sincera pentru cei care se arunca cu toate argumentele in astfel de polemici.
va multumesc, Elena Stefan.
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2016-04-21 08:40:06
         
 
  Câteva precizări

Am spus "hinturi de lectură". Prin urmare, "am pus" virgulele respective ÎN LECTURA MEA. Ca o posibilă recomandare, neimperativă, în lectura și perceperea textului.

Am afirmat - la rigoare pot face și trimiterea necesară - de mai multe ori, că, la limită, un text poetic poate avea atâtea interpretări perceptive câți lectori are acel text. Pentru că, fenomenul artistic denumit "lectura unui poem" reprezintă un act de intertextualizare în care intervin, neexhaustiv, următoarele:
- o concepție auctorială materializată în textul respectiv.
- uneori, contextul biografist și apartenența autorului la o secvență cultural-filosofică și istorică. (Am făcut această precizare numai pentru detaliere. În fapt, aceste aspecte sunt încluse în "concepția auctorială"
- o concepție lectorială cu întreaga potențialitate de sensuri și interelaționări de care dispune, ca urmare a contactului, direct sau mediat, cu realitatea obiectivă și subiectivă și cu partea noesică din "întregul noesic" cognoscibil care a lăsat urme în ontologia și devenirea lectorului.
- un context existențial oarecum imprecis, volatil dar descriptibil.

Acestea definesc ori pot defini unicitatea textuală și unicitatea lectorială. Interelaționarea lor teoretic, poate conduce și la unicitate interpretativă sau de pecepție. Însă, în practică, axiologic vorbind, împărtășirea de către mai mulți lectori a aceleiași viziuni interpretative conduce la existența unor curente, direcții, etc. În care, în diverse proporții și combinații, intervin factorii menționați. De aceea, domnule coleg, devine relativă aprecierea domniei voastre cu privirea la "luarea la palme a bunului simț" Presupun că ați făcut trimitere la bunul simț estetic și axiologic. Ori, vrând, nevrând, aceasta ne plasează, oarecum, în sfera diversității respectiv a gustului propriu. "Cumințenia pământului", spre a da un exemplu, este valoroasă ca urmare a recunoașterii valorii sale în contextul cultural temporal dat. Știți bine că au fost perioade în care, în anumite spații, nu i-a fost recunoscută această valoare. Și, presupun că acceptați ideea că, și acum, pentru anumite persoane, valoarea de capodoperă a acestei creații rămâne necunoscută.

De ce nu scriu "expresii" în loc de "combinații sintagmatice"? Simplu. Pentru că nu sunt sinonime. Conținutul lor euristic, deși similar, diferă. Evident, într-un spațiu cultural mai puțin pretențios, ar putea fi interșanjabile. Aici nu. Pentru că "expresii” denominează o stare pasivă de „esențe ideatice” sau de natură ideatică. Un fel de „cărămizi textuale” Și atât. În timp ce „combinații sintagmatice” relevă potențialitățile dinamice ale unor grupuri de cuvinte, expresii aflate în diverse raporturi de subordonare. Sunt, dacă vreți, o altă treaptă pe scara limbajului artistic. Este adevărat că aceste „combinații sintagmatice” se realizează cu acele „cărămizi” despre care am vorbit. Prin urmare, „expresii” în raport de „combinații sintagmatice” se află într-un, vizibil, raport de incluziune. Dacă nu am fost clar pot reveni.

Celelalte „oservații”, în fond opțiunile personale ale domniei voastre, par a fi sintetizate în „cerul" e nu numai ambiguu, e inept”. Dacă înțeleg bine, pentru domnia voastră ambiguitatea literară ar fi ceva rău. Iată, printre altele, sursa posibilelor viziuni diferite în ceea ce privește receptarea unui text. În timp ce domnia voastră consideră ambiguitatea și ambiguizarea ceva „rău” eu le consider virtuți. Evident, în anumite limite și cu anumite precauții. În limbajul comunicării, al transmiterii informațiilor, cu siguranță, ambiguitatea este indezirabilă. Însă, în planul creației literare, de multe ori, este de dorit ba chiar potențează valoarea literar textuală a unei creații. Empson vorbește chiar de șapte tipuri de ambiguitate.

Revenind, domnule coleg, respect „de gustibus-ul” domniei voaste în ceea ce privește textul poetic de mai sus însă mă delimitez ferm de el. Că vă veți raporata, față de opinia mea, la fel ori nu, este irelevant.

Rămân la ideea că, pentru Europeea, acest moment este unul fast. Dacă privesc primele 10-15 texte din pagină constat că sunt multe înstelate. Și aceasta înseamnă, nu imperativ – mai sunt și înstelări nemeritate, uneori – că sunt texte valoroase.

Parafrazând un celebru lingvist închei spunând și eu: nu cred că va fi fost lămurit totul dar nici că totul a rămas nelămurit!
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-04-21 02:34:15
         
 
  "Originalitatea unui text poetic constă, printre altele în combinații sintagmatice valide care șochează banalul, obișnuitul."

in primul rand, ati uitat sa puneti o virgula dupa "printre altele".
in al doilea rand, de ce nu scrieti dvs "expresii" in loc de "combinații sintagmatice"?
in fine, daca originalitatea unui text consta, PRINTRE ALTELE, in luarea la palme a bunului simt sau intr-un cap viguros in gura dat esteticului si coerentei textuale, atunci, recunosc, acesta e un text original.


 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-04-20 22:32:42
         
 
  "Hint de lectură: "privită la microscop, această întâmplare,
n-ai fi crezut, ia aspectul unei arteziene împroșcând
roșu irevocabil, cerul"


distinsa doamna Stefan, ati mai pus 2 virgule, in text nu sunt. despre ce vorbim? despre ce ne racim noi gura? de ce nu rescrieti dvs poezia preferata inainte de a o instela cu atata larghete? de ce nu adaugati dvs "cu" inainte de "rosu"? "improscand cu rosu irevocabil cerul" e ambiguu, dar are sens. are fara virgula dupa "irevocabil" pentru ca virgula intre verb si complementul direct e infractiune! si ce e irevocabil? e adjectiv, e vorba de un rosu irevocabil? e adverb? e "improscand irevocabil" ? e ca si cum mergeti domnia voastra la service si spuneti "sefu, vopseste-mi rosu, masina". sau la restaurant: "baiete, adu-mi negru, un mic". "improscand rosu irevocabil, cerul" e nu numai ambiguu, e inept, Dumnezeule! voi reveni.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-04-20 21:58:25
         
 
  Când percepția poetică se face în paradigma canonului, clișeului și suprafeței textuale, în defavoarea profunzimii hermeneutice, eroarea, este rezultatul. Iar consecința erorii delirul neînstelabil.

Să mai lăsăm un timp. Un timp nonconformist de resetare comprehensivă. Pentru că - nu-i așa? - erare humanum est, perseverare diabolicum.


Hint de lectură: "privită la microscop, această întâmplare,
n-ai fi crezut, ia aspectul unei arteziene împroșcând
roșu irevocabil, cerul"

hint 2: "privirea de demiurg" nu înseamnă "demiurgul" însuși!

Originalitatea unui text poetic constă, printre altele în combinații sintagmatice valide care șochează banalul, obișnuitul. În fapt, „violența organizată pentru un discurs banal” reprezintă definiția dată de Roman Jacobson literaturii. În poemul de mai sus, pe drept înstelat, violența este perfect demonstrabilă. Există chiar o reacție explicită în acest sens. Însă, atenție, violența este necesară dar nu este și suficientă. Mai trebuie să fie și validă. Literar vorbind. De aceea nu orice "violență" este literatură. Ea trebuie să fie una validă. Adică, organizată cum spune Jacobson. De aceea o perlă poetică "n-ai să vii și n-ai să morți" care încalcă orice normă logică, poate fi percepută, la un anumit nivel comprehensiv, o "perlă de bac"!

Autoarei: dacă era scris "mal praxis" ar fi putut avea legitimitate. Altfel distinsul coleg Ștefănescu are dreptate! În celelalte percepții nu!



 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-04-20 19:56:42
         
 
  am sa ma opresc un pic asupra acestui delir instelat cu maxim entuziasm, mi se pare prea de tot.
formal, nu insist asupra lui "decat" - prezentat (la modul finutz) de autoare ca o eroare strecurata cu intentii stilistice (sa fim seriosi, doamna, daca aceasta compunere sinistra are ceva in comun cu autoironia, atunci e vorba de autoironia sortii).
o chestie care-mi insulta inteligenta e debutul, care n-are nimic in comun cu limba romana. renuntand la moftul taierii in versuri, ideea arata astfel:
"privită la microscop această întâmplare n-ai fi crezut, ia aspectul unei arteziene împroșcând roșu irevocabil cerul"

cata coerenta, sens si logica are fraza asta si cum sta cu topica nu merita sa discutam, ce sens mai are virgula daca nu le-ai pus pe toate, nici atat (macar s-o fi pus-o in alta parte, acolo parca iti taie respiratia), dar "împroșcând roșu irevocabil cerul" e sigur din categoria perlelor de bac. alta traznaie e doctorul-demiurg (ii reamintesc poetei ca demiurgul e un creator de lume, nu un macelar), malpraxis se scrie intr-un cuvant, "masacru printre axiome" merge cu cele 10 porunci ca nuca-n perete, iar finalul o ia prin miristea pseudo licentelor poetice pana da cu oistea-n gardul de la gradina cu lalele franjurate (alta asociere nefericita ca sa nu zic altfel). un nu mare acestui "moment europeic fast", sorry, doamna Stefan.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2016-04-20 19:16:50
         
 
  atunci poetrie sa fie. Domnule Kosta Vianu, va multumesc.  
Postat de catre nastia muresan la data de 2016-04-20 13:43:22
         
 
  Expresia "decat ca" este folosita absolut eronat. "atata doar ca...", "numai ca" etc., nu insist. In rest, de acord cu faptul ca aceasta fronda, disimulata intr-un fel de dialog-monolog, poate fi poetrie.  
Postat de catre sters sters la data de 2016-04-20 13:35:46
         
 
  Elena Stefan, va multumesc pentru apreciere.
poemul e scris - mai degraba vorbit- intr-o nota de autoironie, usor de observat. asa isi face loc si 'decat' ...aproape firesc in felul in care se spun lucrurile in strofa a doua.
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2016-04-20 09:06:28
         
 
  Un moment europeic fast. Iată un alt poem bun. Cârcotașii vor ignora, poate, ansamblul și vor invoca ușoara licență poetcă "decât"! "Numai" sau "doar" ar fi rezolvat problema. "decât" merge în construcții negative. Dacă mai țin eu bine minte!  
Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-04-19 23:20:16
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23877
Comentarii: 120196
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE