FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Paradisurile fiscale și o posibilă soluție de contracarare a evaziunii prin intermediul acestora
Text postat de Emanuel Cristescu
Impozitul pe profit și existența cotelor diferențiate ale acestuia îi face pe oameni să găsească multiple căi pentru a ocoli plata impozitului în țările unde își desfășoară activitatea. Astfel, în țara în care își desfășoară activitatea ei își înregistrează cheltuielile, reale sau fictive, dimensionate astfel încât profitul să fie minim sau chiar să iasă pe pierderi. Prin urmare, legal, nu ai ce să faci. Companiile respective sunt înregistrate ca persoane juridice într-o țară așa că, potrivit regulilor internaționale, au dreptul, în condițiile legii locale și internaționale, să-și desfășoare activitatea și să obțină venituri. De aici încolo imaginația nu cunoaște limite. De exemplu, multe bănci ori alte societăți comerciale își înființează firme proprii în cele peste 40 de paradisuri fiscale existente în lume. Cu sume modice își înregistrează, în paradisuri fiscale, astfel de companii ai căror acționari rămân, adesea, anonimi. Sunt așa-zisele firme „cutii poștale”. Apoi își vând sau închiriază sediile din țara unde activează, acestor „cutii poștale” care sut tot ale lor. Sau își „externalizeaz㔠diverse servicii: curățenie, catering, audit, consultanță, asistență juridică, licențe, copyright, softuri etc. În continuare facturează în numele acestor firme-cutii poștale, la valori supraevaluate, „serviciile” furnizate astfel încât în statele unde efectiv își desfășoară activitatea și unde obțin venituri, își înregistrează cheltuielil cât să acopere veniturile pe care le obțin în acea țară astfel încât să obțină profituri minime, zero sau chiar pierderi. Profiturile reale le vor marca în paradisurile fiscale unde impozitele sunt extrem de mici: câteva procente. Iar confidențialitatea este extremă.

Așadar, o astfel de schemă permite „evaziunea legală”. Și, deși de multe ori țările s-au angajat să ia măsuri pentru transparentizarea paradisurilor fiscale, mai abitir în criza din 2007, nu au făcut-o și nu o vor face. De ce? Din cauza interesului și ipocriziei conducătorilor statelor, ai marilor bănci și marilor corporații care, nu ar mai avea unde să-și ascundă sumele pe care le obțin prin „evaziune legal㔠și nu numai. De exemplu sume provenite din traficul ilegal cu produse prohibite (droguri, arme, etc) apoi banii proveniți din mită, șpăgi și altele provenind din operațiuni ilegale. Ipocrizie în toată regula. În sumitt-uri internaționale, conferințe, întâlniri declară rituos necesitatea schimbului de informații și transparenței cu paradisurile fiscale apoi, în spatele ușilor închise, acestea sunt protejate și nu se poate face nimic. În urma crizei din 2007 s-au descoperit tranzacții frauduloase cu paradisurile fiscale de miliarde și miliarde de dolari provenite din bonusuri, mită, operațiuni dubioase și multe altele. Și într-un adevărat cor al unei ostentativ afișate bune credințe se făcea apel la eradicarea acestor practici și luarea de măsuri drastice pentru scoaterea la suprafață a unor astfel de practici. Au trecut, iată, 9 ani de la criza care a zguduit lumea. Și? Nu s-a întâmplat nimic din tot ceea ce se promitea cu surle și trâmbițe a se face. Paradisurile fiscale înfloresc în continuare. Căile oculte ale tranzacțiilor cu aceste zone se dezvoltă și statele sunt văduvite de sume extraordinar de mari. Sume care ar putea alimenta bugetele și ar putea conduce la creșterea salariilor, a pensiilor, burselor etc. Ori ar putea finanța programe investiționale, de educație, sănătate cultură, diminuarea sărăciei.

Iată, o întâmplare, cu iz de răzbunare amoroasă, a tulburat secretul bine păzit al paradisurilor fiscale. Și a produs un cutremur la scară mondială. Până acum, au fost devoalați oficiali ai statelor, chiar un prim ministru, oameni care, altfel, tună și fulgeră împotriva contribuabilului care nu-și plătește taxele și impozitele și care de cele mai multe ori va fi executat silit. Cu toate necazurile și dramele pe care astfel de proceduri le presupun. În același timp unii astfel de înalți oficiali, și nici oficiali de-ai noștri nu au fost ocoliți de această tentație, au ori își deschid firme în astfel de paradisuri fiscale unde își ascund sume cu proveniență legală însă, de cele mai multe ori, ilegală. Cred că premierul Cioloș are obligația morală să îndepărteze imediat din Guvern astfel de personaje. Evident că principalii utilizatori ai paradisurilor fiscale sunt oamenii de afaceri. De care nici România nu duce lipsă. În cazul lor, de multe ori, este vorba mai mult de aspecte morale decât de cele legale. Dar, cu siguranță și acestea sunt prezente cu vârf și îndesat.

Ce-i de făcut? În opinia noastră iar vom asista la un concert în care ariile ipocriziei vor fi interpretate cu măiestrie pe toate paralelele și meridianele lumii. Și nu se va schimba nimic. Paradisurile fiscale vor supraviețui și, poate, vor ieși întărite din această încercare. În sensul că se vor lua măsuri astfel încât secretul să poată fi păstrat și mai bine.

Ar fi ideea impozitării oricăror sume care se transferă către paradisuri fiscale. Aceasta ar putea da rezultate dacă toate țările lumii ar adopta-o. Însă, cum practica de până acum relevă, cu siguranță o asemenea înțelegere nu va putea fi făcută. De aceea, credem că această soluție ar putea fi contracarată de evazioniști prin facturări de tranzit.. Adică mai întâi în țări care nu vor aplica impozitarea și apoi, din acestea către paradisurile fiscale.

O soluție care ar rezolva problema ar putea fi renunțarea la impozitul pe profit. Impozit care îi stimulează pe investitori să alerge și să găsească soluții de eludare a legii.. Și care mai și dă dreptul fiscului să vină și să discute oportunitatea unor cheltuieli. Care, de multe ori conduce la dispute și abuzuri. Prin urmare, dacă se trece la impozitul pe venit sau cifra de afaceri problema se rezolvă. Orice bon fiscal și orice factură trebuie să conțină și un impozit între 1,75 și max 3%. Pentru gestionarea și urmărirea acestuia toate terminalele care emit un bon fiscal, sigilate de organul fiscal, vor fi conectate la un sistem informatic ierarhizat (local, municipal, județean, național. (pentru Romania) Când se face raportul Z se transmite și valoarea cumulată zilnică a impozitului. Fără confirmarea sistemului informatic ierarhizat , că s-a făcut înregistrarea, terminalul nu pornește a doua zi. Ruperea sigiliului este faptă penală. Similar se procedează și cu facturile. Orice factură se înregistrează cu codul fiscal al furnizorului și cumpărătorului, valoarea totală și valoarea impozitului și primește un cod unic de înregistrare din partea sistemului informatic. Băncile, trezoreria, casieriile nu plătesc nicio factură până nu se conectează la sistemul informatic care confirmă că factura a fost înregistrată în sistem. În acest fel se gestionează live situația impozitelor și plata lor. Un display în cabinetul diverselor zone ierarhice, ultimele la Ministerul Finanțelor și Premier, vor arăta în orice moment situația impozitelor datorate și încasate pe total zonă ierarhică respectiv la nivel național. Pentru amortizarea investițiilor se diminuează pe toată perioada de amortizare, stabilită normativ, procentul de impozitare.

Va fi oare România capabilă să procedeze astfel? Sau evazioniștii vor fi, și de data aceasta, mai puternici decât oficialitățile?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Singura solutie de rezolvare eleganta a evaziunii fiscale ar fi una destul de ciudata, greu de acceptat, dar viabila si perfect posibil de pus in aplicare, buninteles, daca si statul "ar cabulipsi sa ne onoreze cu un asa afront", cum ar zice nenea Caragiale: firmele, indiferent de nationalitate, sex, apartenenta religioasa etc sa fie obligate a contracta servicii financiar-contabile de la statele gazda. Doua (doo) ar fi avantagiile, sa moara dujmanii mei care va minte: toti contabilii din tara ar avea de lucru la greu. Fisierele contabile ale tuturor firmelor ar fi "la vedere" pentru stat, fisc, anaf, pana mea...Statul ar percepe o suma oarecare, lunar, din care sa plateasca salarii contabililor, informaticienilor, altor birocrati angajati in vasta intreprindere de contabilizare. Toata lumea ar fi multumita si cu lacrimi pe obraz, iar impozitele s-ar putea calcula "pe picior", cum am zice! Dar nu crez ca se cam vrea, asta-i beleaua!  
Postat de catre sters sters la data de 2016-04-11 11:12:08
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23815
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE