PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Femeia cu trup de cascadă şi picioare goale Text postat de Cristian Lisandru ... degete nevăzute atingeau clapele pianului, urmărind partitura scrisă de un compozitor aflat pe patul de moarte, exista un erotism indiscutabil în acea atingere spectaculoasă, desăvârşită, femeia îmbrăcată în alb simţea cum se îndrăgosteşte fulgerător de o fantasmă dublă, incapabilă să opună o minimă rezistenţă acestui sentiment înduioşător, provocator, cutremurător şi – adeseori – periculos, erau alături de ea un interpret invizibil şi un compozitor pentru care ultima zi a vieţii se materializase spasmodic în resortul declanşator al unei melodii menite a traversa sălile concertelor precum o cometă a cărei coadă ce tindea spre infinit purta între falduri miliarde de note muzicale, în jurul femeii dansau bemoli şi diezi, modulaţii şi transpoziţii, o cheie sol rămânea prăbuşită într-o îmbrăţişare languroasă oferită de cheia fa, femeia asculta acea melodie insidioasă, lăsând privirile să treacă dincolo de ferestrele mari, fără perdele, era o lumea albă afară, albă ca rochia femeii, albă ca partitura pe care compozitorul muribund scrijelise ultimele note, apoi scuipase sânge într-o batistă şi refuzase vizita doctorului, pianistul invizibil continua să mângâie clapele, melodia semăna cu un cântec de leagăn, cu un recviem, cu o furtună adusă de norii dezlănţuiţi ai lui Bach sau cu o simfonie beethoveniană încă nescrisă şi neauzită – ceva îi spunea că Beethoven, dintr-o sală divină de concerte tapetată în culorile dezmăţate ale altei ierni, o invita prin gesturi largi să fie primul ascultător uimit al acelei simfonii unice –, "mă voi lăsa cuprinsă de braţele puternice ale unor bărbaţi care nici nu există, dar cu siguranţă că aceştia, inexistenţii, au un farmec sporit, sunt misterioşi, aprigi şi molatici, totodată, descătuşează cu adevărat fanteziile şi te prăvălesc orgasmic într-o răvăşire continuă a simţurilor, aceştia pot invita la dans chiar şi o femeie autodeclarată incredulă în cea mai mare parte a timpului, o pragmatică descălţată de sandale şi doi bărbaţi, un pianist şi un compozitor, între ei voi sta doar eu, ca o muză languroasă, ca o zeiţă care aşteaptă să fie adorată, ca un stimul permanent al inspiraţiei furibunde, o cascadă fierbinte, cu trup subţire şi picioare goale", femeia păşeşte încântată pe parchetul lucios, mimează şi câţiva paşi de dans, transmiţând bezele unor note – do, mi, sol, poate şi altele – care se înfăşoară în jurul său, pianistul nevăzut se aruncă, disperat aproape, într-o vâltoare interpretativă care ar putea să-i taie răsuflarea, numai că un pianist invizibil nu răsuflă, nu are cum să răsufle pentru a-şi recăpăta energia pierdută în timpul unui astfel de spectacol anormal, dar compozitorul?, fireşte, compozitorul nu este eliminat din acest tablou vorbit, chiar dacă vecinii l-au descoperit abia a doua zi, prăbuşit pe podea şi strângând la piept, ca pe o iubită, ca pe o femeie cu trup de cascadă fierbinte şi picioare goale, ultima partitură, el a renăscut şi trăieşte în camera mare, în sala de dans unde notele muzicale oferă un spectacol miraculos sub privirile unei femei care s-a îndrăgostit iremediabil de o dublă fantasmă... Cristian Lisandru Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vă mulţumesc pentru lectură şi aprecieri, doamnă Elena Ştefan, la mulţi ani cu ocazia zilei de 8 Martie, toate gândurile bune! Cu respect.   Postat de catre Cristian Lisandru la data de 2016-03-08 11:26:41               O fantezie poematică spusă pe nerăsuflate. Imaginaţie, sunet culoare, trăire vrajă. O secvenţă multimodală care surprinde o trăire de tip plasmatic. În care apropierea generează noi şi noi minifulgere, noi firişoare de lumini care mai de care mai ciudate, dispersate, efemere. O trăire meditativă a, poate, celui mai frumos sentiment uman. Un frumos poem în proză.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2016-03-08 01:00:16 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE