FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
reinventează-mă (poveste imbecilă)
Text postat de adrian paparuz

eu nu știu să te ating te plângi prin univers
palmele mele de pământ
sunt înfricoșate de nurii tăi evanghelici
sfântă femeie magdalenă
nici să te sărut prea grozav nu știu
îmi spui
oarecum disperată
buzele mi-au rămas înțepenite pe rictusul tău zeflemea
sunt stângace stinghere
de atâta strigăt în van
desigur tu ți-ai dori mai mult
poate să te răstignesc pe inima mea ciuruită
în fiecare zi
pe toate crucile neinventate
încă
să te port prin nopțile sfârșitului de noi
pe umeri în marș triumfal
nirvana astfel gândești că ți-ar fi mai aproape
de vârful degetelor
adâncite prin neuronii mei claustrofobi
ar trebui să îți cer iertare
clemență cu abonament
dar n-ar folosi la nimic
mai bine lipește odată
afișul pentru cursul de dragoste wireless
pe creierul meu înjumătățit de veșnicie
promit să-ți devin absolvent
magna cum laude
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE